Contestație act administrativ fiscal. Decizia 594/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--23.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.594
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor L împotriva sentinței civile nr.1053/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, în reprezentarea pârâtei recurente DGFP T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta recurentă
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamantului.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei DGFP T, consilier juridic solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs. Solicită admiterea recursului formulat de
Reclamantul solicită respingerea recursurilor potrivit concluziilor scrise de la dosar.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.1053/PI/CA/9.XII.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins excepțiile prematurității, inadmisibilității și tardivității invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice L, a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice L și în consecință a anulat adresa nr. 50941/11.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice L, a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.165 lei plătită conform chitanței seria - nr. - din 15.10.2007 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 16.05.2008 până la restituirea efectivă și a obligat pârâtele să plătească reclamantei 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism pentru care a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 2142din Codul fiscal, taxă ce a plătit-o cu chitanța nr. -/15.10.2007 eliberată de L - Trezoreria,
Deoarece taxa plătită este lipsită de temei legal, reclamantul a formulat contestație, iar DGFP T nu a răspuns la contestație în termenul legal de 30 de zile de la data trimiterii contestației de către
Prin întâmpinare pârâta Lai nvocat excepțiile privind prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii având în vedere faptul că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214 ind. 1,2,3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, că aprecierile referitoare la încălcarea tratatului CE sunt irelevante în condițiile în care fac referire la un text de lege care nu numai că a fost abrogat, dar a fost lipsit și de orice efecte. Se arată că prin adresa nr. 50942/11.07.2008 petentul a fost înștiințat asupra modificărilor legislative intervenite, indicându-se actele cu care trebuia completată cererea de restituire.
Se solicită să se observe că cererea reclamantului este prematură și inadmisibilă, în condițiile în care nu a fost finalizată procedura prealabilă obligatorie, prevăzută la art. 7 din legea contenciosului administrativ. Contestatorul nu indică exact ce act administrativ înțelege să conteste, solicitând doar restituirea sumei achitate cu chitanța de plată - nr. -/15.10.2007, încălcând cerința legală prevăzută la art. 1 din Legea 554/2004.
Se ridică excepția de tardivitate a cererii, dat fiind că reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile de la comunicarea chitanței pentru introducerea contestației prealabile
În subsidiar, se solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008.
Examinând excepțiile, Tribunalul Timișa reținut că cererea reclamantului este o cerere de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă și este reglementată de art. 117 Cod procedură fiscală iar Administrația Finanțelor Publice L nu a făcut dovada vreunei cauze de prelungire a termenului de 45 de zile, motiv pentru care tribunalul reține că acesta a fost depășit.
Pârâta în mod greșit a calificat cererea ca fiind o contestație împotriva unui act administrativ reglementată de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală și din această confuzie rezultă toate excepțiile invocate. Tot din acest considerent, pârâta a considerat că acțiunea ar fi inadmisibilă deoarece reclamantul nu a arăta actul administrativ pe care îl atacă. Or, reclamantul nu atacă un act administrativ emis în condițiile art. 41 Cod procedură fiscală ci doar solicită restituirea unei taxe pe care o apreciază ca nelegală.
Așa fiind, s-a respins excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii.
Pentru motivele arătate, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 Cod procedură fiscală nu este incident în cauză deoarece, potrivit art. 135 din același cod, termenul în care se poate cere restituirea este de 5 ani. Cum acest din urmă termen nu s-a împlinit, excepția tardivității va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Așadar, tribunalul este chemat să stabilească dacă în momentul plății organele fiscale au aplicat corect prevederile legale.
La data plății (15.10.2007) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal
Potrivit art. 2141al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul pretinde că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul constată că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul va aplica cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul constată că art. 2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. În schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autoturismul cumpărat de reclamant ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Germania, reclamantul nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul va lipsi de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
În ce privește OUG 50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de ambele pârâte, tribunalul a constatat că la data când reclamantul a cerut restituirea taxei ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
OUG 50/2008 este incidentă în cazul cererilor formulate după intrarea ei în vigoare.
În consecință, văzând că taxa a fost percepută ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea, a anulat adresa nr. 50941/11.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice L și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.165 lei plătită conform chitanței seria - nr. - din 15.10.2007 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare.
În ce privește cererea referitoare la dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art. 124 al. 1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau l art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum în speță sunt incidente dispozițiile art. 70, termenul va fi de 45 de zile și se va calcula începând din 31.03.2008, cu respectarea dispozițiilor art. 68 Cod procedură fiscală raportat la art. 101 al. 1 Codul d e procedură civilă, împlinindu-se la data de 16.05.2008.
În consecință, pârâtele au fost obligate să plătească și dobânda legală la suma ce se cuvine restituită începând cu data de 16.05.2008 până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 2 al. 3 raportat la art. 274 Codul d e procedură civilă, a obligat pârâtele să plătească reclamantului 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În cauză au declarat recurs pârâtele DGFP T și L solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii în parte.
În motivare recurenta DGFP T critică prima instanță pentru că a acordat dobânzi și nu a aplicat OUG nr.50/2008 care prevede la art.11 că " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă ".
De asemenea, potrivit art.12 din același act normativ "În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în al României, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile împreună cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Transporturilor, vor elabora norme metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, care vor fi aprobate prin HG".
În aceste condiții, având în vedere prevederile actelor normative menționate mai sus, procedura de restituire fiind deja elaborată și aprobată prin emiterea normelor de aplicare a OUG nr.50/2008, cererile de restituire urmează a fi soluționate potrivit acestei proceduri de către instituțiile le care s-au plătit aceste sume la Trezorerii, în speță
Se mai susține că sunt aplicabile prevederile art.2141Cod procedură fiscală, deci impunerea a fost legală.
Urmare apariției Normelor metodologice, aprobate prin nr.HG686/2008, cu privire la aplicarea OG nr.50/2008, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, legiuitorul a dispus restituirea unei părți a sumei achitate drept taxa în perioada 01.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel că petentul are posibilitatea să se adreseze cu o cerere instituției la care a achitat taxa, în vederea restituirii către acesta a diferenței de taxă, drept pentru care apreciază prezenta acțiune ca fiind întemeiată doar în parte, în sensul că L să fie obligată la restituirea către petentă doar a diferenței dintre taxa specială auto, pentru prima înmatriculare și taxa pe poluare, cu exonerarea instituției de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Recurenta L invocă inadmisibilității acțiunii pentru că reclamantul nu a atacat administrativ fiscal și de asemenea excepțiile privind prematuritatea cererii și a tardivității acesteia.
Cererea este inadmisibilă și raportat la prevederile art.117 din Codul d e procedura fiscală care prevede strict și limitativ sumele ce se restituie de la buget și se precizează că se restituie doar diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare. În mod greșit prima instanța a apreciat că sunt incidente în cauză prevederile art.117 din Codul d e procedură fiscală, întrucât la data încasării taxei aceasta a fost încasată în temeiul unui text legal aplicabil și nu a unei prevederi legale eronate cum se apreciază în hotărâre. Prin aceasta prima instanța da o greșita interpretare prevederilor legale.
În fapt prima instanța a procedat la analizarea și modificarea unui text de lege aplicabil la acea dată. Chiar așa fiind, având în vedere prevederile Legii nr.157/2005 de ratificare a lui CE, in analizarea obligațiilor asumate prin actul de aderare, prima instanță nu s-a raportat la faptul că prevederile legale criticate au fost abrogate conform art. 14 alin.2 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule de la de 01.07. 2008, instituindu-se o procedura de recalculare conform art. 11 din OUG 50/2008. Drept urmare Ia momentul soluționării cauzei sunt în vigoare prevederile OUG nr.50/2008. Potrivit art.686/2008 în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme plătită potrivit art.2141-2143Cod fiscal este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea OUG nr.50/2008 contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă plătită. În condițiile în care nu s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse la art.11 la OUG nr.50/2008, prima instanță nu poate ignora aceste prevederi legal, reclamantul având dreptul doar Ia restituirea diferenței stabilită, astfel cum a fost înștiințat prin adresa și numai după depunerea actelor solicitate.
Cu privire la aprecierea ca nelegala a unei taxe de prima înmatriculare, arată că nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe la prima înmatriculare a autovehiculelor, ținând cont de principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează instituirea taxei de poluare, principiu acceptat la nivelul întregii Uniuni Europene. Altfel nu mai puțin de 16 state membre UE practica o taxă care se percepe cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, iar statele ce nu percep o taxă de primă înmatriculare percep în schimb asupra autoturismelor într-un cuantum aproximativ egal. Adoptarea OUG 50/2008 și a NM de aplicare s-a făcut urmare purtării de negocieri între România și CE, cu avizul Comisiei Europene.
Și obligarea la plata dobânzilor este neîntemeiata.
În conformitate cu prevederile ari.70 din Codul d e procedura fiscală coroborate cu revederile art.124 din Codul d e procedură fiscală: " în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget. Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 17 alin. (2) sau la art. 70, după caz" solicită a se observa că reclamantul nu poate solicită plata dobânzilor decât în situația în care, având deja dreptul la restituire conform unui text 1 lege sau hotărâri judecătorești, după depunerea cererii completate conform legii, această cerere nu ar fi soluționată în termenul legal de 45 de zile. La data formulării cererii reclamantul nu avea un drept de restituire stabilit printr-o hotărâre judecătoreasca sau text de lege, drept urmare solicitarea de plată a dobânzilor, se impune a se respinge în totalitate .
Examinând recursurile în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă se resping ca nefondate pentru că:
Este nefondată excepția privind inadmisibilitatea acțiunii atâta timp cât taxa s-a încasat prin chitanță fiscală, chiar dacă nu îmbracă forma cerută de art.43 al.3 Cod procedură civilă, pentru că pot face obiectul contestației în procedura prealabilă instituită de Codul d e procedură fiscală și apoi al acțiunii în contencios administrativ fiscal, orice acte administrativ fiscale, așa cum prevede art.205 al.1 din cod.
Este neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de recurentă și sub cel de-al doilea aspect, pentru că așa cum s-a arătat mai sus, chitanța de plată a taxei constituie un act administrativ fiscal, astfel că este îndeplinită cerința art.1 al.1 raportat la art.2 pct.1 lit.f din Legea nr.554/2004.
Împrejurarea că reclamantul a formulat contestație împotriva chitanței de plată a taxei face și dovada îndeplinirii procedurii prealabile în cauză, însă sub forma cererii de a se restitui o taxă nedatorată, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală, astfel că nu se pune nici problema tardivității introducerii acțiunii.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituție prevederile tratatelor comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin art.214 ind.1 alin.1 și art.214 ind.2 Cod fiscal s-a instituit obligația de a se plăti taxă specială pentru prima înmatriculare a unor autoturisme și autovehicule în România, cu excepțiile expres prevăzute în conținutul acestor texte de lege.
Potrivit reglementărilor cuprinse în Codul fiscal, cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii și aceasta este percepută, conform legii, cu începere de la data de 1.2007, deci cu aplicabilitate pentru autovehicule introduse în România după această dată.
Din conținutul dispozițiilor legale suscitate rezultă neîndoielnic că taxa specială de primă înmatriculare nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România anterior datei de 1.2007, ci numai pentru cele înmatriculate în alte state membre din Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, după introducerea lor în țară.
Art.90 din Tratatul prevede la alin.1, că nici nu stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare, iar la al.2 că nici un stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte state membre măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale.
Dispozițiile legale suscitate, din codul fiscal român, introduc un regim juridic discriminatoriu din punct de vedere legal pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în România, în ipoteza în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de origine, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România taxa nu se datorează.
Având în vedere prioritatea dreptului comunitar în raport cu legislația română, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție și incidența art.90 din Tratatul, bine a fost admisă acțiunea de prima instanță, constatându-se încălcarea normei din Tratat, motiv pentru care criticile recurentelor sub acest aspect sunt nefondate.
Acțiunea nu este parțial fără obiect, cum eronat se susține prin recurs, întrucât OUG nr.50/2008 nu este aplicabil în litigiu, atâta timp cât este un act normativ ulterior încasării taxei în cauză, fiind de principiul dreptului administrativ că legalitatea unui act administrativ se verifică prin raportare exclusivă la temeiurile legale în baza cărora s-a emis, deci în speță, în funcție de art.214 ind.1 și ind.2 Cod fiscal.
În consecință recursul este nefondat și se respinge.
Privitor la acordarea dobânzilor legale, se constată că Tribunalul Timișa făcut aplicarea legislației fiscale în materie, acordându-se conform art.124 coroborat cu art.70 Cod procedură civilă, aspect sub care recursurile sunt de asemenea nefondate.
Întrucât pârâtele au căzut în pretenții, conform art.274 Cod procedură civilă, obligarea la plata cheltuielilor de judecată este legală astfel că cererile se resping sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele T și Administrația finanțelor publice L împotriva sentinței civile nr.1053/PI/CA/9.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 15.IV.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. 23-.04.2009
tehnored. - 07.05.2009; 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
