Contestație act administrativ fiscal. Decizia 602/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 602/R-
Ședința publică din 13 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, în nume propriu și în numele AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, cu sediul în B, str. - -, sector 1 nr. 13, în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Pitești,-, județ A, împotriva deciziei nr. 1290/R-C din 14.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul -, intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județ A și, cu domiciliul în Câmpulung,-, -. B,.2,.6, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul personal și asistat de avocat, conform împuternicirii avocațiale de dosar, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul intimatul, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea decizie ca fiind legală și temeinică. De asemenea, arată că la data de 04.08.2006 a achitat taxele vamale aferente, așa cum au dispus organele vamale. Faptul că nu a fost aplicat un nou tarif potrivit HG945/2006 se datorează culpei funcționarului care a încasat respective sume și nu a intimatul, cum reise și din contestația formulată de. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că, la 12.05.2008, Direcția Generală pentru Accize și Operațiuni Vamale, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor ca și în numele Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A (în prezent Biroul Vamal Pitești) a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.1290/R-C/14.12.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, solicitând desființarea în parte a acestei decizii, rejudecarea recursului formulat de Autoritatea Vamală împotriva sentinței civile nr.325/CF/28.05.2007 a Tribunalului Argeș și să fie modificată în parte sentința arătată în sensul de a se preciza că anularea vizează doar decizia nr.651/29.11.2006 nu și actul constatator nr.4533 din 29.11.2006, iar suma corectă este 1047 lei și nu 928 lei.
În motivare se susține că, prin decizia nr.1290/R-C pronunțată în dosarul nr.- al Curții de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au fost espinse ca nefondate recursurile declarate de Autoritatea Vamală și de Autoritatea Fiscală împotriva sentinței civile nr.325/CF/25.05.2007, decizie ce este rezultatul unei greșeli materiale grave deoarece instanța de recurs nu a observat că instanța de fond a anulat eronat actul constatator pentru suma de 928 lei dobânzi, deși actul arătat nu cuprindea decât obligația de plată a obligațiilor vamale în sumă de 8877 lei (accize și TVA) iar obligația la accesorii a fost stabilită prin decizia nr.651/29.11.2006 și nu prin actul constatator arătat. De asemenea, contestatoarea mai susține că suma corectă a acestor accesorii este 1047 lei și nu de 928 lei.
Verificând contestația, curtea constată următoarele:
prin decizia nr.1290/R-C pronunțată în dosarul nr.-, Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a espins ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor ca și în numele și pentru Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Pitești, împotriva sentinței civile nr. 325/CF/28.05.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, intimat fiind reclamantul.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 6/25.01.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin care i-a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva actului constatator nr. 4533/29.11.2006 emis de Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională Vamală C - Biroul Vamal Pitești, decizie criticată de contestator sub motiv că, la 27.07.2006, acesta a introdus în țară, prin Vama, un autoturism Peugeot 307 an fabricație 2005, achitând taxele vamale aferente, așa cum au fost ele calculate de către organele vamale, iar ulterior organele vamale i-au comunicat actul constatator nr. 3447/14.09.2006 prin care i-au solicitat plata sumei de 8877 lei noi cu titlu de diferențe taxe vamale, precum și suma de 364 lei noi cu titlu de penalități, întemeiate pe faptul că, la 02.08.2006 a intrat în vigoare HG nr. 945/19.07.2006; că, contestația administrativă formulată de reclamant împotriva actului constatator i-a fost admisa de DGFP A prin decizia nr. 63/07.11.2006; că, ulterior, a fost emis un nou act constatator, nr. 4533/29.11.2006, prin care i-a fost solicitat din nou plata sumei de 8877 lei noi cu titlu de diferențe taxe vamale, însă și suma de 1047 lei noi cu titlu de penalități iar contestația administrativă formulată de i-a fost respinsă prin decizia DGFP A nr. 6/25.01.2007, decizie ce a făcut obiectul prezentului litigiu.
Prin sentința nr. 325/CF/28.05.2007, Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantului și a anulat în parte atât Decizia DGFP A nr. 6/2007, cât și actul constatator nr. 4533/2006 emis de Biroul Vamal Pitești, exonerându-l pe reclamant de plata sumei de 928 lei și menținând obligația de plata a sumei de 8877 lei.
Pentru a emite această sentință, tribunalul a reținut că autoturismul reclamantului, cumpărat la prețul de 19.000 euro, a fost introdus în România la 25.07.2006, fiind încheiată declarația de tranzit vamal; că la 03.08.2006, Registrul Auto R - Reprezentanta Aae mis nota de constatare-omologare nr. 13864, iar la 04.08.2006, reclamantul a încheiat operațiunile de vămuire, taxele vamale în sumă de 6129 lei fiind plătite cu chitanța nr.1910/04.08.2006; că, ulterior, prin actul constatator nr. 4533/29.11.2006, organele vamale i-au recalculat taxele în raport de dispozițiile HG nr. 945/2006, la 8877 lei, stabilind și majorări de 928 lei.
În drept, tribunalul a constatat că obligația de a plăti taxele vamale s-a născut la momentul încheierii operațiunilor de vămuire, respectiv 04.08.2006, nu la momentul la care s-a acordat tranzitul vamal, respectiv 27.07.2006 și că, prin urmare, reclamantul datorează taxele vamale de 8877 lei, calculate conform HG 945/2006, publicată în Oficial la data de 02.08.2006, dar nu datorează și suma de 928 lei reprezentând dobânzi, întrucât nu are culpă în necalcularea corecta a taxelor vamale, culpa revenind exclusiv organelor vamale.
Împotriva sentinței arătate au declarat recurs pârâtele DGFP A si Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale C, ultima în nume propriu și în numele Autoritatea Națională a Vămilor și respectiv a Direcției Județene de Accize și Operațiuni Vamale Pitești.
Cea de-a doua recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă, și a arătat că: sumele reprezentând accesorii fiscale au fost determinate de debitul principal și urmează soarta acestuia astfel că, instanța trebuia să aprecieze ca fiind corecte și accesoriile acestuia; că, majorările de întârziere sunt datorate începând cu ziua următoare celei în care au fost îndeplinite formalitățile vamale pentru punerea în libera circulație a autoturismului, adică din data de 05.08.2006, până la data plății efective.
De asemenea, recurenta arătată a mai susținut că, în mod greșit prima instanța a anulat actul constatator cu privire la majorările de întârziere, întrucât acestea sunt individualizate numai prin Decizia nr. 651/29.11.2006.
Instanța de recurs, examinând sentința prin prisma motivelor de fapt și de drept de recurs invocate, a constatat că recursurile sunt nefondate.
În esență, instanța de recurs a constatat că, prima instanță a reținut corect că reclamantul nu are nicio culpă în omisiunea de a calcula și a percepe taxele vamale; că, organele vamale trebuie să cunoască legea din momentul intrării ei în vigoare, iar nu din momentul la care le-a fost comunicata de către organul ierarhic superior; și că, în speță, nu este vorba de o diferența de taxe vamale calculată după un control ulterior al organelor vamale, control care să fi descoperit noi aspecte ce nu mai justificau regimul vamal acordat inițial reclamantului, ci de diferențe de taxe vamale rezultate din calculul inițial greșit făcut de organele vamale însele, acestea impunând de la început reclamantului sa plătească o suma drept taxe vamale, ceea ce reclamantul a și făcut, iar diferența calculată ulterior a fost menită sa îndrepte eroarea produsă de organele vamale în chiar momentul încheierii operațiunilor vamale.
Relativ la faptul că dobânzile nu sunt cuprinse în actul constatator, anulat parțial de prima instanță, ci într-o decizie separată, instanța de recurs a constatat că reclamantului, prin înștiințarea de plata de la fila 38 dos. fond, i-a fost adus la cunoștință faptul că, în baza actului constatator nr. 4533/29.11.2006, are de plătit suma de 8877 lei și dobânzi de 1047 lei; că, în contestația sa administrativă, reclamantul face referire doar la actul constatator ca act ce i-a fost comunicat de organele vamale cu privire la diferența de taxe vamale și la accesoriile acestora; și că, soluționând contestația administrativă, DGFP A face referire ea însăși la Decizia nr. 651/2006 privind obligațiile accesorii de 928 lei, cu privire la care respinge contestația reclamantului.
Contestația în anulare este nefondată.
Curtea constată că, în adevăr, suma de 928 lei (1047 lei) ce reprezintă valoarea accesoriilor obligației principale de plată a datoriilor vamale de către a fost stabilită prin decizia de impunere nr.651/29.11.2006 și nu prin actul constatator nr.4533/29.11.2006, emis de contestatoare.
Curtea constată, de asemenea, că această eroare de a anula actul constatator arătat pentru suma de 928 lei este lipsită de importanță căci contestatoarea nu este afectată cu nimic prin dispoziția instanței de recurs de a menține soluția tribunalului d e anulare a actului constatator arătat pentru suma de 928 lei.
În consecință, contestatoarea nu are niciun interes să solicite anularea deciziei instanței de recurs, atâta timp cât prin eroarea arătată nu sunt afectate cu nimic drepturile și obligațiile acesteia.
Pentru același raționament, nu se poate reține nici precizarea făcută de contestatoare prin care aceasta arată că întinderea accesoriilor este de 1047 lei și nu de 928 lei.
În concluzie se va respinge contestația în anulare ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, în nume propriu și în numele AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, cu sediul în B, str. - -, sector 1 nr. 13, în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Pitești,-, județ A, împotriva deciziei nr. 1290/R-C din 14.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul -, intimați fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județ A și, cu domiciliul în Câmpulung,-, -. B,.2,.6, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
//2 ex.
Jud. curte:;- /.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Dumitru
