Contestație act administrativ fiscal. Decizia 624/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 624/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, împotriva sentinței civile nr. 22 CF din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, asistat de avocat, cu delegație de substituire a domnului avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar delegație de substituire a domnului avocat, precum și împuternicirea avocațială a domnului avocat, la care se află atașată chitanța de onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5754,04 lei, actualizată cu dobânda legală și anularea actului administrativ nr. 1858/22 februarie 2008, emisă de pârâtă.
În motivarea cererii reclamantul arată că în anul 2007 achiziționat un autoturism second - hand marca fabricat în anul 2001 în Germania pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială înregistrată la 08.08.2007 cu chitanța seria - nr. -. Prin adresa înregistrată sub nr.1858/22 februarie 2008 reclamantul a solicitat restituirea taxei, motivat de faptul că aceasta este percepută nelegal, reglementarea legală fiscală fiind în contradicție cu legislația Europeană.
Prin Decizia nr. 1858/22 februarie 2008 pârâta a respins cererea reclamantului și l-a îndrumat să se adreseze instanței de contencios administrativ.
În drept reclamantul susține că prevederile art.2141-2143din Codul Fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal sunt în contradicție cu prevederile reglementărilor comunitare respectiv cu art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
În apărările formulate, pe cale de excepție pârâta a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile în sensul că nu a fost formulată contestație împotriva actului administrativ fiscal. Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se arată în acest sens că impunerea fiscală s-a făcut în temeiul art.214 alin 1 din Legea nr.571/2003, text de lege aflat în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
În dovedire au fost depuse înscrisuri, corespondența purtată între părți și chitanța de plată a taxei de impunere de primă înmatriculare.
Prin sentința civilă nr. 22 din 30 mai 2008 a Tribunalului Neamț, s- respins excepția lipsei procedurii prealabile și s-a admis în parte acțiunea, în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5754,04 lei, actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca pentru care a plătit în vederea primei înmatriculări în România taxa specială prevăzută de art. art.214 alin 1 din Legea nr.571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală reclamantul a cerut restituirea sumei. Pârâta a răspuns că nu există un act normativ în baza căruia să poată face restituirea.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile instanța constată că prin cererea înregistrată sub nr. 1858/22 februarie 2008, depusă la dosar, reclamantul face dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004. Cererea de restituire a sumei întrunește condițiile unei plângeri prealabile motiv pentru care excepția a fost respinsă.
Pe fondul cauzei acțiunea reclamantului s-a apreciat a fi întemeiată în parte pentru motivele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român( în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Cu privire la cererea de anulare a deciziei cu nr.1858/22.02.2008, s-a apreciat că această "decizie" nu este un act administrativ susceptibil de anulare ci este o simplă adresă de răspuns și că instanța nu poate proceda la anularea acestei adrese.
Ceea ce este admisibil în acțiune este cererea de restituire a taxei actualizate, motiv pentru care tribunalul a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, care a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
- În mod greșit s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal, conform art. 205 din nr.OG 92/2003;
- În mod greșit s-a admis acțiunea, prin soluția dată încălcându-se prevederile art. 1 alin. 5 din Constituția României. Concret, actul normativ ce stabilește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea 571/2003, respectiv art. 214 (1), text ce nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Aceasta reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât taxa se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state.
Pe de altă parte, restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din nr.OG 92/2003, condiții ce nu sunt îndeplinite de debitor la data cererii.
De asemeni, recurenta invocă faptul că de la data de 01 iulie 2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008, care prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada ianuarie 2007 - 30. iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Pentru aceste motive, recurenta - pârâtă solicită casarea sentinței de fond și menținerea obligației de plată a taxei speciale stabilite în sarcina intimatului - reclamant.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în ce privește excepția lipsei procedurii prealabile - tribunalul a reținut corect că cererea de restituire a sumei întrunește condițiile unei plângeri prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, iar pe fond, în mod legal s-a procedat la aplicarea cu prioritate dreptului comunitar.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, curtea reține că este corectă aprecierea instanței de fond cu privire la caracterul cererii nr. 1858/22 februarie 2008 prin care reclamantul solicita pârâtei restituirea sumei de 5454,04 lei, percepută ca taxă specială de primă înmatriculare.
În condițiile în care reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei de primă înmatriculare, iar pârâta, prin adresa nr. 1858/22 februarie 2008 i-a adus la cunoștință refuzul de restituire a acestei taxe, arătând - în finalul actului că acesta poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă, conform art. 188 alin. 2 din nr.OG 92/2003, este evident că în cauză s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004.
Actul administrativ emis de pârâtă sub nr. 1858/22 februarie 2008 concretizează, practic, refuzul autorității administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. (c), art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004, precum și cele ale dispozițiilor art. 41 din OG92/2003.
Ca urmare, reclamantul a urmat procedura prealabilă, respectiv cea impusă de art. 7 din Legea 554/2004, soluția de respingere a excepției ce viza acest aspect fiind legală și temeinică.
Pe fondul cauzei, curtea apreciază ca neîntemeiate criticile recurentei, pentru următoarele considerente:
Taxa specială, denumită "taxă de primă înmatriculare" este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea 571/2003, fiind introduse prin Legea 343/2006, modificată prin nr.OUG 110/2006, fiind stabilită în sarcina proprietarilor de mașini "cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe de altă parte, art. 90 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării libertății de circulație a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, regula prevăzută fiind că toate statele membre trebuie să se abțină în a institui, respectiv - sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
E s-a pronunțat, în cauza "Ndasdi și " în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second - hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
În ceea ce privește prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În atare situație, intimatul - reclamant a fost îndreptățit la restituirea integrală a taxei încasate nelegal.
Noua taxă de poluare, prevăzută de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
De altfel, aplicarea în speță a dispozițiilor nr.OUG 50/2008 ar aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, întrucât acest act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Ca urmare, reținând ca neîntemeiat și acest argument al recurentei, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 22 CF din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în comuna Rediu, satul, județul
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
Tehnored. 3 ex.
09/09 oct. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
