Contestație act administrativ fiscal. Decizia 625/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 625/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PNî mpotriva sentinței civile nr. 44/CF din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-reclamant, avocat, cu delegație de substituire a domnului avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar delegație de substituire a domnului avocat, precum și împuternicirea avocațială dată domnului avocat, la care se află atașată chitanța onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 44/CF din 23.06.2008 Tribunalul Neamț - după ce a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile - a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N și în consecință:
- a respins cererea reclamantului de anulare a actului cu seria - nr. -;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa specială de primă înmatriculare în sumă de 6.286,00 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 304 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand din afara țării pentru a cărui primă înmatriculare a plătit taxa specială prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003. A solicitat restituirea taxei, iar organul fiscal a răspuns că nu există act normativ care să permită restituirea.
Excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată întrucât cererea de restituire a taxei întrunește condițiile legale ale unei plângeri prealabile, astfel încât această procedură este îndeplinită.
Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin. 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene. Astfel, are incidență art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat. Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art. 148 alin. 4, autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu, fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Cererea de anulare a actului administrativ fiscal cu seria - nr. - este neîntemeiată deoarece actul cu seria și numărul de mai sus nu reprezintă un act administrativ susceptibil de anulare, ci o chitanță, astfel încât cererea astfel formulată va fi respinsă. Ceea ce este admisibil în acțiune este cererea de restituire a taxei actualizată.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
1.Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost greșit respinsă de tribunal. Recurentul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal nr. 27804/20.03.2008 conform art. 205 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
2. Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de Codul fiscal în art. 2141-2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
3. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
4. În cauză nu poate fi reținută culpa sa întrucât actele emise de Administrația Finanțelor Publice P N nu au fost anulate de instanță, iar textele legale în baza cărora s-a dispus obligarea la plata taxei speciale de primă înmatriculare erau în vigoare la data plății. Prin urmare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
1.Potrivit art. 7 din Legea nr. 544/2004, efectuarea procedurii prealabile este reglementată doar în cazul în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual. În cauză un astfel de act nu a fost emis, iar adresa nr. 27804/2008 invocată de recurenta-pârâtă este un simplu răspuns la cererea reclamantului de restituire a taxei. Această adresă nu are natura actului administrativ, astfel cum este acesta definit prin art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 43 din același cod.
În cauză, individualizarea obligației fiscale nu a fost făcută nici potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul d e procedură fiscală - declarație fiscală ori decizie de impunere - nici prin alte înscrisuri potrivit pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. La pct. 312alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 - în vigoare în august 2007 când reclamantul a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - se prevedea că,axa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului (), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului".În aceste condiții, contribuabilul era obligat să achite taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fără a i se emite o decizie de impunere.
2. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamanta a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.261 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
3. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantei, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
4. Pârâta este ținută la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă întrucât acțiunea a fost admisă, chiar dacă în parte, Administrația Finanțelor Publice PNf iind obligată la restituirea taxei speciale în litigiu.
Nu este suficient ca textele legale în baza cărora taxa a fost colectată să fi fost în vigoare pentru ca aplicarea art. 274 din Codul d e procedură civilă să fie înlăturată. Aceasta întrucât pârâta, în calitatea sa de autoritate publică, adică de organ de stat, nu poate invoca împotriva particularilor dispoziții legale interne contrare dreptului comunitar, dat fiind efectul direct vertical al dispozițiilor tratatelor originare. Potrivit art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin Tratatul de aderare.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 44/CF din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în P N,-,. D,. 25, județul
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Pt.Grefier, - - |
Red.
Red.
2 ex. 23 oct. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
