Contestație act administrativ fiscal. Decizia 628/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 628
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre pronunțare recursurile declarate de recurenta-reclamantăSC,- SRLși recurenta -pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,împotriva sentinței civile nr. 557/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău reclamanta Las olicitat, în contradictoriu cu B, anularea deciziei nr. 164/10 mai 2007, privind soluționarea contestației la organul fiscal emitent, a deciziei de impunere nr. 193/22 martie 21007 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 19 martie 2007 și înregistrat sub nr. 694/20 martie 2007.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin raportul de inspecție fiscală contestat au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în sumă de 18.580 lei, reprezentând impozit pe profit și accesorii și 22.063 lei, reprezentând, la care se adaugă și accesorii, organul fiscal neadmițând cererea de deducere a aferent facturilor fiscale de aprovizionare cu materiale de construcții de la 6 societăți comerciale.
A formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală, însă i-a fost respinsă ca neîntemeiată, organul fiscal reținând că societățile cu care a desfășurat relații comerciale fie nu există, nefigurând ăn baza de date a, fie facturile nu le aparțin și nu au fost emise de societățile în cauză, fie există o serie de nereguli în contabilitatea acestor firme care nu au depus situațiile financiare la organele fiscale.
Reclamanta susține că are un comportament fiscal ireproșabil și că nu poate fi răspunzătoare pentru conduita fiscală altor societăți comercial, nu are nici o culpă că societățile furnizoare nu și-au îndeplinit obligațiile fiscale și nici nu avea cum să cunoască împrejurarea că societățile furnizoare au folosit facturi ce nu le aparțin. Susține că a înregistrat în contabilitate facturile, mărfurile achiziționate au fost recepționate și date în consum și că nu se justifică pe nici un considerent legal respingerea cererii de deducere a și calculul impozitului pe profit.
Reclamanta depune la dosar actele administrativ - fiscale contestate și a solicitat proba cu expertiză contabilă, probă admisă de instanță.
Pârâta B formulează concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și arată că suma de 61.457 lei nu poate fi admisă la deducere deoarece facturile fiscale emise de furnizorii SC COM -;. SRL; C SRL C SRL; C 2001 L; SC COM SRL, sunt înscrisuri care nu dobândesc calitatea de document justificativ care sa stea la baza înregistrărilor în evidența reclamantei și nu dau dreptul contribuabilului de deduce cheltuielile ocazionale de achiziționarea de bunuri de la acestea.
Astfel, C L, nu apare înmatriculată la. fiind societate fictivă; C L, C SRL, C L și C L nu au desfășurat activitate în perioada controlului fiscal, respectiv în anul 2005 și se sustrag obligațiilor fiscale de declarare a acestora, fiind înscriși în lista contribuabililor inactivi a poziția 234, Monitorul Oficial nr. 726/24.08.2006.
Societății COM 95 L nu i-au fost alocate formularele de facturi fiscale si chitanțe seria si numerele de pe documentele analizate, rezultând aprovizionări de materiale de construcții fără a avea documente legale de proveniență.
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Legea Nr. 571/2003 "persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plătitori de TVA, precum si contribuabilii inactivi, ale căror certificate de înregistrare fiscală au fost suspendate prin ordin al președintelui, nu au dreptul să emită facturi fiscale și nici să înscrie A pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate către altă persoană, în orice documente emise. În situația în care contribuabilii inactivi menționați emit facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, beneficiarii nu au dreptul să își exercite dreptul de deducere a Aî nscrise în documentele respective".
Însuși expertul recunoaște că reclamanta nu a respectat actele normative indicate și concluzionează ca, chiar dacă facturile fiscale indicate nu conțin toate elementele necesare pentru a fi considerate documente justificative legale de proveniență (nu prezintă elementele prevăzute la art. 3 alin. 2 din F nr. 29/14.01.2003) totuși sunt documente justificative.
Facturile fiscale având înscris la rubrica "furnizor, numele societăților mai sus indicate nu îndeplinesc calitatea de documente justificative care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate, conform actelor normative și ale prevederilor art. 6 alin. 1 si 2 si art. 11 din Legea Contabilității nr. 82/1991 republicată, pct. 44 si 51 alin. 2 din G nr. 44/2004 privind normele de aplicare ale Codului fiscal, art. 17, 19 alin. 1, art. 21 alin. 4 lit. F. Art. 145 alin. 8 si art. 155 alin. 8 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Consideraa măsura luata de organul de inspecție fiscala corecta întrucât deducerea se face pe baza exemplarului original al facturii fiscale și nu este condiționată de existența notelor de intrare - recepție, bonuri de consum pe carte le-a prezentat reclamanta. Facturile fiscale au fost emise re către diverse societăți din B care fie nu au desfășurat nici un fel de activitate în perioada supusă controlului și figurează în lista contribuabililor inactivi, fie societăților emitente nu le-au fost alocate formulare de facturi fiscale și chitanțe, seria și numerele de pe documentele fiscale, sau sunt societăți inexistente (nu figurează la. B).
Faptul că contravaloarea materialelor achiziționate a fost achitată furnizorilor nu dă drept de deducere, întrucât deducerea se face pe baza exemplarului original al facturii fiscale. Achitarea furnizorilor s-a efectuat de către reclamantă prin numerar, folosindu-se ca instrumente de plată "chitanța" evitându-se în mod vădit de către reclamantă circuitul bancar.
Prin sentința civilă nr. 557/29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacăua fost admisă acțiunea pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 164 din 10.05.2007 Bar espins contestația formulată de C - L ca fiind neîntemeiată pentru suma de 61.457 lei, în raport de dispozițiile art. 6 al. 1, 1, art. 11 din Legea contabilității, punctul 44 și 51 al. 2 din nr.HG 44/2004 privind normele de aplicare ale Codului fiscal, art. 17, art. 19 al. 1 și art. 21 al. 4 lit. f, art. 145 al. 8 lit. a și art. 155 al. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu prevederile art. 6, art. 7 al. 2, art. 63, art. 92, art. 115, art. 121 și art.186 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
SC - SRL Baa chiziționat materiale de construcții de la cele 6 societăți comerciale menționate în perioada ianuarie - decembrie 2005 în valoare totală de 138.186,54 Ron. Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 1849 din 22.12.2003 facturile fiscale au imprimate pe exemplarul original, denumirea emitentului, numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, Codul d e identificare fiscală, atributul fiscal, sediul social, contul bancar și capitalul social.
Potrivit anexei nr. 1 la acest Ordin, documentele cu regim special au codul 14-4-10/ Documentele cu regim special prezintă amprenta ștampilei societății furnizoare, sunt semnate, au înscrisele datele de identificare ale delegatului și mijlocul de transport.
Potrivit prevederilor art. 3 al. 2 din P nr. 29/14.01.2003, facturile fiscale au completate numele și prenumele persoanei care efectuează livrarea, respectiv - care nu prezintă elementele prevăzute de art. 3 al. 2 din P nr. 29/14.01.2003.
Documentele cu regim special supuse analizei întrunesc cerințele unui document justificativ așa cum sunt ele impuse prin art. 6 din Legea nr. 82/1991 modificată, P nr. 306 din 26.02.2002, art. 155 al. 8 din Legea nr. 571/2003, acestea fiind ștampilate, semnate, având completate elementele prevăzute de normele legale menționate.
Întrucât bunurile furnizate de către cele șase societăți comerciale au fost folosite pentru obținerea de venituri impozabile, cheltuielile ocazionate cu achiziția - lor sunt considerate deductibile.
Potrivit prevederilor P nr. 1850 din 14.12.2004, contestatoarea pentru intrarea în gestiune a materialelor de construcții achiziționate de la cele 6 societăți comerciale a întocmit note de recepție și constatare diferențe, cod 14-3-/aA. Aceste documente justificative sunt întocmite pentru fiecare factură fiscală la data efectuării achiziției materialelor, prezintă detaliat bunurile recepționate, prețurile unitare, unitățile de măsură și cantitățile, valoarea bunurilor, datele de identificare ale membrilor comisiei de recepție. Sunt înregistrate în jurnalul de cumpărări la data emiterii acestora, iar evidența cantitativ valorică aferentă materialelor de construcții achiziționate de la cele 6 societăți comerciale este organizată pe fișă de cont analitic pentru valori materiale deschise pentru fiecare bun în parte întocmite cu respectarea prevederilor.P nr. 1850 din 14.12.2004.
În raport de constatările expertului, instanța reține că pentru materialele de construcții achiziționate de la cele 6 societăți comerciale, contestatoarea a întocmit note de recepție și constatare diferențe, fișe de cont analitic pentru valori materiale, conform prevederilor 1850/2004 în care operațiunile sunt înregistrate pe bază de document justificativ, iar facturile fiscale au fost înregistrate în jurnale de cumpărări la data emiterii acestora.
Materialele de construcții achiziționate de la cele 6 societăți comerciale, au fost date în consum pe bază de consum colectiv Cod 14-3-4/aA, iar conform prevederilor P 1850 din 14.12.2004, bonurile de consum sunt semnate, prezintă denumirea unității, numărul și data întocmirii acestora, denumirea bunului, cantitatea eliberată, unitatea de măsură, prețul unitar și valoarea fără însă a menționa denumirea produsului sau al lucrării.
Concluzionând sub aspectul folosirii materialelor achiziționate de la cele 6
societăți comerciale și a întocmirii documentelor potrivit dispozițiilor legale,
tribunalul reține că societatea contestatoare a inclus materialele de construcții
furnizate de la cele 6 societăți comerciale, în situațiile de lucrări facturate de
beneficiari și încasate de beneficiari pentru producția de produse finite, respectiv în
situații de lucrări întocmite pentru realizarea de investiții proprii.■
Potrivit chitanțelor emise de cei șase furnizori, conform prevederilor G 831/1997 înregistrate în registrul de casă și anexate în original, instanța reține că societatea contestatoare a achitat integral contravaloarea materialelor achiziționate de cele 6 societăți, iar operațiunea a fost înregistrată în ziua efectuării plății.
C - Lau tilizat materialele de construcții achiziționate de la cele 6 societăți comerciale, conform obiectivului său principal de activitate, acestea au fost incluse atât cantitativ cât și valoric în situații de lucrări având la bază contracte încheiate cu beneficiarii pentru realizarea producției de blocheți zidărie și pavele, investiții proprii la obiectivele extindere atelier reparații și construcții anexe, precum și la obiectivul - exploatare amenajare piscicolă. Beneficiarii lucrărilor în care reclamanta a utilizat materialele de construcții furnizate de cele 6 societăți comerciale au achitat integral contravaloarea acestora prin instrumente de decontare bancară și respectiv prin compensare.
Facturile fiscale emise de cele 6 societăți comerciale îndeplinesc calitatea de documente justificative în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea contabilității, a P nr. 306/2002, fiind ștampilate, semnate, având completate elementele prevăzute de art. 155 al. 8 din Legea nr. 571/2003.
Materialele de construcții achiziționate ce la cele 6 societăți au fost recepționate pe bază de note de recepție și constatare diferență întocmite potrivit prevederilor P nr. 1850/2004, au fost achitate integral de către reclamantă în numerar pe bază de chitanță, facturile fiscale fiind înregistrate în jurnalele de cumpărări la data emiterii acestora, utilizate pe bază de bon de consum pentru evidența cantitativă și valorică, cuprinse în situații de lucrări facturate beneficiarilor, achitate integral de către aceștia reclamantei pe bază de ordine de plată sau proces-verbal de compensare, în situații de lucrări aferente investițiilor proprii precum și pentru producția de produse finite. înregistrările au fost făcute în ordine cronologică și sistematică cu respectarea prevederilor P nr. 306/26.02.2002.
Concluzionând materialele de construcții au fost achiziționate de către C - L B pe bază de documente justificative, potrivit dispozițiilor arc. 6 din Legea contabilității, a P3 06/2002, a Legii nr. 571/2003, art. 155 al. 8, materialele au fost utilizate pentru obținerea unor venituri impozabile, prin includerea în situații de lucrări facturate beneficiarilor, astfel încât societatea nu a adus prejudicii bugetului de stat.
Față de aspectele reținute din materialul probator administrate în cauză, instanța reține că societatea contestatoare nu datorează impozit pe profit și accesorii așa cum sunt ele reținute prin Decizia de impunere nr. 193 din 22.03.007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția fiscală, documentele cu regim special în cauză întrunesc cerințele unui document justificativ în sensul prevederilor legale incidente în cauză, iar documentele cu regim special au elementele prevăzute de normele legale menționate.
Societatea contestatoare pentru materialele de construcții achiziționate de la cele șase societăți comerciale a întocmit note de recepție și constatare diferențe, fișe de cont analitic pentru valori materiale întocmite conform prevederilor P nr. 1850/2004 în care operațiunile sunt înregistrate pe bază de documente justificative în jurnale de cumpărări la data emiterii acestora.
Materialele de construcții achiziționate de societatea contestatoare au fost date în consum pe bază de documente justificative, iar societatea a inclus materialele de construcții furnizate de cele șase societăți în situații de lucrări, facturate către beneficiar și încasate pentru producția de produse finite, respectiv în situații de lucrări întocmite pentru realizarea de investiții proprii, achitând integral contravaloarea acestora pe bază de chitanță.
Materialele de construcții achiziționate de la cele șase societăți au fost incluse și în situațiile de facturări către beneficiari pentru producția de pavele și blocheți zidărie, investiții proprii la obiectivele extindere atelier reparații, construcții anexe precum și la obiectivul - exploatare, amenajare piscicolă iar beneficiarii lucrărilor în cauză au achitat integral contravaloarea acestora prin instrumente de decontare bancară și compensare.
Societatea contestatoare a efectuat operațiuni reale de achiziții de materiale de construcții în anul 2005, documentele de achiziții au fost înregistrate legal în contabilitate, ulterior aceste materiale au fost utilizate pe bază de situații de lucrări, facturate către beneficiari și încasate în producția de produse finite potrivit obiectivului de activitate al societății, iar pe baza acestor operațiuni contestatoarea a achitat taxe și impozite la bugetul de stat.
Instanța apreciază că nu poate să rețină în sarcina contestatoarei neregulile înregistrate în contabilitățile societăților cu care a desfășurat activități comerciale și pe cale de consecință apreciază contestația ca întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Recurenta -critică soluția sub aspectul motivării soluției pronunțate, instanța de fond nereținând rezoluția din 23 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău prin care s- dispus scoaterea de sub urmărire penală administratorului, organul de urmărire penală apreciind că nu se poate reține vinovăția acestuia atâta vreme cât datele înscrise pe facturi aveau o aparență serioasă de validitate și că lipsește latura obiectivă infracțiunii de evaziune fiscală.
Recurenta invocă dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă și faptul că motivarea unei hotărâri este o garanție a dreptului la un proces echitabil arătat de art. 6 CEDO.
Curtea, din oficiu, a invocat la termenul de judecată din 20 iunie 2008 excepția lipsei de interes - L de declara recurs.
Cu privire la această excepție, Curtea reține că acțiunea formulată de recurenta - reclamantă a fost admisă în totalitate.
Hotărârea fiindu- favorabilă recurentei, exercitarea căii de atac de către aceasta este lipsită de interes. Împrejurarea că nu au fost analizate toate susținerile și dovezile pe care își întemeia acțiunea nu poate conduce la admisibilitatea căii de atac, motivele invocate de recurentă neconstituind nici motive de casare, nici de modificare a unei hotărâri.
Pentru aceste motive, curtea va dispune respingerea recursului declarat de recurenta - reclamantă ca fiind lipsit de interes.
II.Recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICEcritică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, pronunțată cu interpretarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs arată că suma de 61.457 lei nu poate fi admisă la deducere,motivat de faptul că facturile emise de furnizorii COM 95 L, L, L, L, 2001 L și PECOR COM L sunt înscrisuri care nu dobândesc calitatea de document justificativ care să stea la baza înregistrărilor în evidența intimatei și nu dau dreptul la deducerea cheltuielilor ocazionate de achiziționare de bunuri de la acestea.
Facturile fiscale au fost emise de societăți care fie nu au desfășurat nici o activitate în perioada controlului și figurează în lista contribuabililor inactivi, fie societăților emitente nu le-au fost alocate formulare de facturi fiscale și chitanțe, seria și numerele de pe documentele fiscale, fie societățile nu există.
Invocă dispozițiile art. 155 alin. 1 din legea nr. 571/2003 și faptul că și expertul și instanța reține că o parte din facturi nu prezintă elementele prevăzute de art. 3 alin. 2 din 29/2003 și totuși le reține ca fiind documente justificative.
Susține că deducerea se face pe baza exemplarului original al facturii și nu este condiționată de existența notelor de intrare - recepție, bonuri de consum pe care le-a prezentat intimata.
Cu privire la acest recurs, Curtea reține următoarele:
- L s- aprovizionat în cursul anului 2005 de la COM 95 L, L, L, L, 2001 și COM L cu materiale de construcții în valoare de 116.123 lei (fără ).
Prin raportul de inspecție fiscală contestat s-au stabilit în sarcina - obligații de plată suplimentare, respectiv în sumă de 22.063 lei, majorări de întârziere în sumă de 10.833 lei și penalități de întârziere TVA în sumă de 604 lei, impozit pe profit în sumă de 18.580 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 8.867 lei și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 510 lei.
Organul fiscal a considerat că facturile emise de societățile menționate la începutul considerentelor nu constituie documente justificative pentru deducere și cheltuieli întrucât L nu figurează în baza de date. facturile emise pe numele COM L nu au fost ridicate de societate, iar L, L, 2001 L și COM L nu au depus declarații, bilanțurile contabile și situațiile financiare la organele fiscale.
În ceea ce privește impozitul pe profit Curtea reține că profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Organul fiscal a considerat că cheltuielile efectuate cu aprovizionarea cu materiale de construcții de la cele 6 societăți nu sunt deductibile pentru că nu au la bază un document justificativ potrivit legii prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
În legătură cu calitatea de document justificativ, curtea reține că facturile emise de L, L, AB. 2001 și COM L au calitatea de documente justificative pentru înregistrările din evidența contabilă - L întrucât, pe de o parte din probatoriul administrat rezultă că operațiunile sunt reale, iar pe de altă parte motivele invocate de organul fiscal referitoare la faptul că furnizorii nu au un comportament fiscal corespunzător, nu au depuse situațiile financiare și bilanțurile contabile la organul fiscal nu pot fi reținute, întrucât reclamanta nu a încălcat nici o obligație legală și nu este ținută a răspunde de conduita fiscală a cocontrantanților.
Împrejurarea că COM și 2001 figurează în lista contribuabililor inactivi, de asemenea, nu poate fi reținută ca o împrejurare ce afectează calitatea de document justificativ, pentru că lista contribuabililor inactivi a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 24 august 2006, iar reclamanta nu avea cum să cunoască această împrejurare la momentul încheierii tranzacției. De asemenea, reclamanta nu avea cum să cunoască împrejurarea că facturile emise în numele COM RL nu au fost ridicate de această societate, întrucât un comercial oricât de diligent ar fi nu are cum să cunoască ce plajă de facturi i-au fost alocate unui alt comerciant.
În ceea ce privește facturile emise de L, societate care nu figurează în, în raportul de inspecție fiscală s-a făcut mențiunea că obligațiile fiscale aferente acestor facturi au fost achitate de - L și nu au fost stabilite obligații de plată suplimentare aferente acestor facturi.
Prin urmare, cheltuielile făcute cu aprovizionarea cu materiale de construcții sunt cheltuieli deductibile, făcute în scopul realizării de venituri, operațiunile sunt reale, iar înregistrarea în contabilitate s-a făcut în baza unor facturi fiscale ce conțin toate elementele prevăzute de lege și constituie documente justificative în sensul art. 6 din Legea nr. 82/1991.
În ceea ce privește deducerea Curtea reține că potrivit art. 145 alin. 8 din Codul fiscal dreptul de deducere a este justificat cu factură fiscală care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. 8 și este emisă de un plătitor de TVA. Organul fiscal a apreciat, de asemenea, că facturile nu constituie documente justificative pe aceleași considerente pentru care a apreciat că nu pot fi deduse cheltuielile efectuate cu aprovizionarea cu materiale de construcții, așa încât considerentele pentru care Curtea a reținut calitatea de documente justificative a facturilor fiscale sunt valabile și pentru deducerea
În plus Curtea reține că facturile conțin datele și informațiile prevăzute de art. 155 alin. 8 din Codul fiscal și că nemenționarea pe facturi numelui și a datelor din cartea de identitate a persoanei care face livrarea nu are relevanță, pentru că aceste mențiuni sunt prevăzute de art. 3 alin. 2 din nr. 29/2003 și nu de art. 155 alin.8 din Codul fiscal la care face trimitere art. 145 alin. 8 din același act normativ.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul fiscal, Curtea reține că lisa contribuabililor inactivi a fost publicată în Monitorul Oficial în anul următor celui în care s-au emis facturile, iar reclamanta nu avea cum să cunoască această situație.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca fiind lipsit de interes, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - reclamantă - L cu sediul în B, str. - -. 54,. B,. 11,m județul B, împotriva sentinței civile nr. 557/29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 557/29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehnored. 2 ex.
22/24 oct. 2008
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
