Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 627/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 627
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.21/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea 188/1999.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 19.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.4308/103/207 reclamantul în contradictoriu cu DGFP Nas olicitat anularea deciziei nr.199 din 19.06.2007 emisă de pârâtă, repunerea în situația anterioară emiterii acesteia, restituirea drepturilor salariale de care a fost privat după emiterea actului, cu plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere, obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 5000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că prin decizia nr.199 din 19.06.2007 i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art.77(3) lit. din Legea nr.188/1999 respectiv diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni ca urmare a încălcării prevederilor art.77 (2) lit. și din actul normativ susmenționat. Consideră că la emiterea deciziei nr.199 din 19.06.2007 au fost încălcate prevederile HG nr.1210/2003 și ale Legii nr.53/2003.
Precizând că actul de sesizare al Comisiei de disciplină este adresa nr.1524 din 6.03.2007, iar comisia trebuie să soluționeze doar punctul 2 și 4 din adresa susmenționată, reclamantul susține că în ambele cazuri sesizarea s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile lucrătoare prevăzut de art.24 alin.4 din HG nr.1210/2003, deoarece prima faptă sesizată a fost descoperită la data de 10.11.2006 când a fost înregistrată adresa nr.5839/04/930/05 din 8.11.2006 la, iar a doua faptă în data de 12.01.2007.
Consideră că au fost de asemenea, încălcate dispozițiile art.268(2) lit. c din Legea nr.53/2003 în sensul că în cuprinsul deciziei nr.199 din 19.06.2007 nu se menționează motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării disciplinare. Precizează că apărările sale nu au fost luate în considerare de Comisia de disciplină.
Totodată, reclamantul a insistat asupra faptului că nu au fost respectate dispozițiile art.30(3) dar și art.35(5) din HG nr.1210/2003, în sensul că obiecțiile depuse cu nr.41 din 8.05.2007 au fost actualizate de către comisia de disciplină abia pe 18.07.2007, cu depășirea termenului stabilit de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea lor. In ce privește actului administrativ de sancționare, acesta nu a fost emis în termenul de 5 zile de la data primirii raportului, comisiei de disciplină și nici comunicarea deciziei nu s-a făcut în termenul de 15 zile lucrătoare de la data emiterii ei.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că a fost învinuit de neglijență repetată în realizarea lucrărilor motivat de faptul că nu a răspuns la adresa judecătoriei Piatra Neamț nr.5839/04/930/05 din 8.11.2006 înregistrată la sub nr.10126 din 10.11.2006.Susține că în perioada în care a sosit adresa la.P se afla în concediu fără plată, astfel că nu avea posibilitatea fizică de a fi al serviciu, iar prin rezoluția șefului instituției soluționarea acesteia a fost repartizată unei alte persoane care îi ținea locul la serviciu. Precizează că a comunicat relațiile solicitate la a doua revenire a adresei din 08.02.2007 a judecătoriei Piatra Neamț.
Un alt aspect pentru care a fost sancționat se referă la faptul că a prezentat la semnat șefului adresa nr.182/12.10.2007, fără să anexeze pentru verificare și documentele din dosarul de executare silită și care au fost trimise la DTS și că ar fi completat somația nr.1290 din 6.04.2004 la o dată la care nu funcționa la. Contestă înscrisurile aduse precizând că lucrează în cadrul instituției de la sfârșitul lunii martie, iar în situația în care șeful său a semnat adresa nr.182 din 12.01.2007 fără a solicita actele anexe, consideră că nu poate fi învinuit de neglijență în efectuarea lucrărilor. Împlinirea, termenului de prescripție nu se datorează culpei sale deoarece nu a gestionat el documentele respective în perioada curgerii termenului de prescripție. Recunoaște însă că a întocmit somațiile nr.1290 din 6.04.2004 și nr.2351 din 5.07.2005.
Prin contestația formulată reclamantul solicită și obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 5000 lei considerând că prin decizia emisă i-a fost cauzat un prejudiciu morale, de imagine.
Cererea reclamantului a fost însoțită de acte în dovedire: decizia nr.199 din 19.06.2007, adresele nr.- din 8.02.2007 și 8.11.2006, nr.182/12.01.2007 și nr.574/29.03.2007.
Prin întâmpinarea depusă DGFP Nas olicitat respingerea ca nefondată a contestației formulată. Precizează ca prin adresa nr.1524 din 6.03.2007 înregistrată la pârâtă sub nr.2175 din 6.03.2007 și la Comisia de disciplină sub nr.4 din 9.03.2007, șeful a sesizat comisia de disciplină cu privire la abaterile săvârșite de reclamant în realizarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, prin rezoluția din 30.06.2006 a șefului pentru domnul, acesta trebuia să verifice situația debitelor datorate de și, potrivit dosarelor de executare silită, iar în situația constatării unor nereguli să le comunice inspectorului cu atribuții de confirmare și debitare, la data de 5.09.2006 documentele în cauză și anume titlurile executorii privind pe cei doi debitori se aflau în dulapul reclamantului fără a fi înregistrare în evidența fiscală a. S-a mai reținut în sarcina reclamantului faptul că la data de 8.02.2007 Judecătoria Piatra Neamț - Biroul executări penale revine la adresele anterioare din 8.08.2006 și 8.11.2006 și a solicitat prin adresa nr.- să comunice stadiul încasării amenzii penale aplicate condamnatului din comuna. Prin declarația dată la 2.03.2007 numitul a menționat că a predat la 21.11.2006 spre soluționare reclamantului adresa respectivă întrucât nu a găsit scrisoarea de debitoare cu amenda penală, document ce fusese repartizat colegului.
Conform susținerilor DGFP N reclamantul se mai face vinovat de faptul că a prezentat la semnat șefului instituției adresa nr.182 din 12.01.2007 fără a atașa și documentele însoțitoare, toate formând dosarul de executare silită al debitoarei comunicate către DTS. La restituirea acestora, de către DTS cu adresa nr.4 din 29.01.2007 s-a invocat împlinirea termenului de prescripție pentru procesul verbal de contravenție din 5.02.2002 transmis spre executare. Ulterior, la verificarea dosarului de executare s-a constat că somațiile nr.1290 din 6.04.2004 și nr.2351 din 5.07.2005 au fost emise după împlinirea termenului de prescripție, iar prima somație era completată de, deși transferul acestuia la s-a efectuat începând cu 1.05.2004.
Totodată s-a mai avut în vedere și faptul că reclamantul a transmis prin adresa nr.6946 din 10.10.2006 către Banca Comercială Bank SA poprirea contului bancar pentru debitorul SC SRL fără să anexeze și copiile certificate după titlurile executorii.
Referitor la motivele de nulitate invocate de reclamant, DGFP N susține că decizia nr.199 din 19.06.2007 a fost emisă în termenul legal, cu respectarea prevederilor HG nr.1210/2003.Asupra faptei săvârșite de reclamant și prezentată la punctul 2 din actul de sesizare (adresa nr.1524 din 6.03.2007) șeful a luat cunoștință la data de 2.03.2007 prin declarația dată de domnul. Sesizarea este formulată în termen și cu privire la fapta precizată la punctul 4 din adresa nr.1524 din 6.03.2007.Pârâta consideră nefondată și afirmația reclamantului privind nerespectarea prevederilor art.268(2) Codul muncii, în condițiile în care domnul are calitatea de funcționar public, iar dispozițiile Codului Muncii nu-i sunt aplicabile.
În ce privește nerespectarea prevederilor art.30(3) și art.35(5) din HG nr.1210/2003, pârâta consideră că susținerile reclamantului sunt nefondate, termenele prevăzute de actul normativ susmenționat sunt de recomandare. Cu toate acestea, emiterea deciziei nr.199 din 19.06.2007 s-a făcut cu respectarea procedurii impuse de legiuitor.
Referitor la plata de daune morale în sumă de 5000 lei, DGFP N pune concluzii de respingere, considerând că reclamantul prin comportamentul său a adus atingere imaginii instituției.
Prin sentința nr. 21/CA din 30 ianuarie 2008 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, ca nefondată.
Instanța a apreciat ca fiind nefondată acțiunea formulată de reclamantul pentru următoarele considerente:
Susținerile reclamantului potrivit cărora la emiterea deciziei nr.199 din 19.06.2007 de către DGFP N nu au fost respectate dispozițiile art.24(2) lit. și art.30(3) și art.35(5) din HG nr.1210/2003, au fost respinse de instanță.
In conformitate cu dispozițiile art.24(2) din HG nr.1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină " Sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin.1, dar nu mai târziu de 2 luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară".
Faptele reținute în sarcina reclamantului și pentru care a fost sancționat, constând în omisiunea de a-și îndeplini atribuțiile încredințate, au caracter continuu. Sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut la data de 6.03.2007, în termen legal, având în vedere faptul că șeful a luat cunoștință de faptele respective la data de 2.03.2007, urmare declarației dată de domnul, care a comunicat că nu s-a putut da curs rezoluției din 10.11.2006 - care-l privea atât pe el cât și pe domnul - întrucât în perioada în care domnul se afla în concediu fără plată, nu a găsit sesizarea de debitare cu amendă pentru debitorul.
În ceea ce privește afirmațiile privind nerespectarea dispozițiilor art.30(3) și art.35(5) din HG nr.1210/2003, termenele invocate nu sunt de decădere, acestea fiind de recomandare, actul normativ neconținând sancțiuni în cazul nerespectării acestora.
Au fost respinse și afirmațiile reclamantului privind nerespectarea dispozițiilor art.268(2) din Codul muncii. Domnul având calitatea de funcționar public, în cauză nu-i sunt aplicabile prevederile Codului Muncii, dispozițiile aplicabile fiind cele ale Legii nr.188/1999, republicată.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul lucrând ca inspector asistent cu atribuții de executor fiscal. Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamantul are atribuții de executare silită iar scopul principal al postului pe care a fost numit este acela de colectare a creanțelor fiscale persoane juridice și creanțe fiscale stabilite de alte organe decât cele ale Ministerului Economiei și Finanțelor în sarcina persoanelor juridice. În această calitate, parte din atribuțiile stabilite în sarcina reclamantului constau în urmărirea încasării veniturilor bugetare la termenele și în condițiile legii; urmărirea stingeri creanțelor bugetare prin măsuri de executare silită; urmărirea stingerii creanțelor, prin modalitățile prevăzute de lege provenind din amenzi, cheltuieli judiciare și altele asimilate acestora, stabilite de alte organe decât ale Ministerului Economiei și Finanțelor cu respectarea procedurilor specifice; aducerea la îndeplinire și a altor atribuții prevăzute de lege sau dispuse de conducerea nulității fiscale în legătură cu domeniul său de activitate, etc.
Având calitatea de funcționar public, în conformitate cu dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată, reclamantul este obligat "să îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului funcționarilor publici".
Potrivit art.45(1) din actul normativ susmenționat funcționarul public răspunde potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revine din funcția publică pe care o deține, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate, fiind totodată obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
Instanța reținut că reclamantul se face vinovat de faptul că nu a transmis spre a fi înregistrat în evidența fiscală debitul datorat de în baza titlului executoriu transmis de Judecătoria Piatra Neamț în data de 8.08.2006.Cu adresa nr.- din 8.11.2006 Judecătoria Piatra Neamț - Biroul executări penale a solicitat comunicarea stadiului executării amenzii penale de 920 lei aplicată condamnatului domiciliat în comuna. Prin rezoluția șefului de administrație din 10.11.2006, rezolvarea acesteia a fost repartizată către domnul și către domnul - întrucât la data respectivă reclamantul se afla în concediu fără plată până la 20.11.2006 inclusiv. Astfel cum rezultă din declarația dată de domnul, acesta nu a putu comunica judecătoriei Piatra Neamț stadiul executării amenzii penale aplicate condamnatului, deoarece nu a găsit în dulapul domnului scrisoarea de debitare cu amenda penală, act ce se afla în posesia reclamantului (care se ocupa de executarea debitelor din zona ) motiv pentru care la data de 21.11.2006 după întoarcerea din concediu a domnului i-a predat acestuia adresa nr.5839/04/930/05 din 8.11.2006 spre a fi soluționată.
Pentru cealaltă faptă reținută în sarcina reclamantului, instanța constată că acesta a transmis la DTS dosarul de executare silită privind pe, incomplet și în condițiile în care intervenise deja prescripția, fiind întocmite totodată somații - completate de domnul după îndeplinirea termenului de prescripție.
Reclamantul - față de faptele reținute - sarcina sa - nu prezintă probe concludente care să infirme aspectele sesizate. Lipsa precizării - în rezoluție - a termenului expres în care trebuia să fie soluționată cererea nu-l exonerează de eventualele răspunderi. In virtutea funcției pe care o deține domnul are obligația de a aduce la îndeplinire actele de executare silită cu respectarea prevederilor legale și nu poate fi reținută apărarea acestuia conform căreia culpa aparține șefului de administrație pentru că nu a verificat legalitatea transmiterii de către reclamant a dosarului de executare silită la DTS. Întocmirea actelor de executare silită în termen legal și verificarea îndeplinirii termenului de prescripție privind executarea silită constituie obligații ale inspectorilor care se ocupă cu executarea silită, cum este și cazul reclamantului. Transmiterea dosarului de executare la DTS s-a făcut din inițiativa domnului, iar îndeplinirea termenului de prescripție - în cauză să trebuia să fie semnalată șefului la data preluării în urmărire a debitelor datorate de persoane fizice imediat după transferarea sa la.
Legea nr.188/1999 republicată, prin art.77(2) include în categoria abaterilor disciplinare întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor.
În ce privește gravitatea sancțiunii aplicate, s-au avut în vedere dispozițiile art.33(3) din HG 1210/2003 referitoare la individualizarea sancțiunii disciplinare.
În consecință, instanța a constatat că decizia nr. 199 din 19 iunie 2007 a fost dată cu respectarea tuturor prevederilor legale.
Împotriva sentinței 21/30 ianuarie 2008 a declarat recurs reclamantul, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, arată recurentul că aplicarea sancțiunii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 77 al. 2 lit. și g din Legea 188/1999. Comisia de disciplină investindu-se greșit cu soluționarea faptelor 2 și 4 din sesizare deoarece cele două au fost descoperite în 08 noiembrie 2006 și 11 noiembrie 2006, pârâta nerespectând art. 24 al. 4 din HG1210/2003.
Invocă recurentul și faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 269 al. 2 lit. din Codul muncii, art. 30 al. 3 din HG1210/2003, art. 35 al. 5 din HG1210/2003.
În ce privește fondul cauzei, recurentul arată că la data primirii adresei - din 08 noiembrie 2006 se afla în concediu fără plată iar la data revenirii a formulat răspunsul imediat. În legătură cu adresa 182/12 ianuarie 2007 arată recurentul că a fost citită și semnată de șeful său iar împlinirea termenului de prescripție nu s-a datorat culpei sale.
Prin întâmpinare, Nas olicitat respingerea recursului, arătând că sesizarea a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 24 al. l din HG1210/2003, că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 268 din Codul muncii, că temeiul prevăzut de art. 35 al. 3 din HG1210/2003 nu este un termen de decidere. pe fondul cauzei se arată că recurentul se face vinovat de săvârșirea abaterilor reținute în raportul comisiei de disciplină. Astfel, se arată că nu a răspuns la adresele judecătoriei Piatra Neamț prin care se solicită să se comunice stadiul încasării amenzii penale aplicate condamnatului.
O altă faptă reținută ca abatere disciplinară constă în aceea că recurentul prezentat la semnat în data de 12 ianuarie 2007 adresa nr. 182 fără documentele anexate prin care au fost transmise Administrației Finanțelor Publice DTS dosarul de executare debitoarei. Ulterior, la 17 ianuarie 2007 recurentul a transmis și alte înscrisuri la dosarul de executare însă organul de executare a constatat că se împlinise termenul de prescripție.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, instanța reține că este fondat însă nu toate apărările invocate pot fi reținute ca întemeiate.
Astfel, aspectele de ordin procedural privind actele comisiei de disciplină nu pot fi reținute. recurentul invocă încălcarea dispozițiilor art. 24 al. 4 din HG1210/2003 apreciind că sesizarea comisiei nu s-a făcut în termen.
Instanța reține că din probele administrate nu rezultă că șeful de administrație ar fi luat la cunoștință de săvârșirea faptei anterior datei de 02 martie 2007, așa încât sesizarea, la 06 martie 2007 apare ca fiind făcută la termenul prevăzut de art. 24 din HG1210/2003.
Analizând aspectul formal al deciziei contestate instanța reține că actul contestat cuprinde toate mențiunile obligatorii.
Încălcarea art. 30 al. 3 din HG1210/2004 sub aspectul termenului în care se soluționează obiecțiunile nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de sancționare, termenul de 5 zile fiind un termen de recomandare, cum tot natura unor termene de recomandare, neprevăzute sub sancțiunea nulității sunt și termenele prevăzute de art. 35 al. 5 din HG1210/2003.
În situația în care recurentul nu a făcut dovada unei vătămări produse prin nerespectarea termenului de emitere actului administrativ de sancționare sau în nerespectarea termenul de soluționare obiecțiunilor instanța urmează înlătura aceste apărări.
În ce privește fondul cauzei, această instanță apreciază că sentința Tribunalului Neamț este rezultatul unei aprecieri greșite a probelor.
Astfel, se reține că recurentului i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 al. 3 lit. b din Legea 188/1999 pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute la art. 77 al. 2 lit. b și lit. g din Legea 188/1999. Analizând actele premergătoare emiterii deciziei de sancționare se reține că în cauză comisia de disciplină s-a investit cu faptele menționate la pct. 2 și 4 din sesizarea formulată de șeful Administrației Publice Locale a orașului împotriva recurentului de față, în sarcina acestuia reținându-se că nu a răspuns unor adrese emise de Judecătoria Piatra Neamț și împrejurarea că a emis somație de executare pentru o creanță prescrisă.
În ce privește prima faptă instanța apreciază că probele administrate în cauză conduc la concluzia că nu poate fi reținută în sarcina recurentului. Astfel, prin adresa 5839/08 noiembrie 2006 Judecătoria Piatra Neamța solicitat ca să comunice stadiul executării debitului datorat de. La data de 10 noiembrie 2006, când a fost înregistrată această adresă la. recurentul era în concediu fără plată (conform adresei de la fila 27 dosar recurs) fiind în concediu până la 30 noiembrie 2006. De altfel, adresa judecătorie3i PNa fost repartizată spre soluționare, conform vizei ce se regăsește pe acest înscris, unui alt coleg al recurentului, respectiv.
Reținerea în sarcina recurentului a neîndeplinirii obligației de a răspunde la această adresă nu este probată în cauză. Astfel, singura probă în sensul că după sosirea din concediu adresa a fost predată recurentului este declarația colegului său, funcționar căruia i se repartizase spre soluționare acea adresă și care avea interes în a-și acoperi propria culpă. Cum în cauză nu s-a depus nici un înscris (proces - verbal de predare - primire) care să ateste predarea, spre soluționare recurentului adresei în discuție, nu se poate reține săvârșirea acestei fapte în sarcina sa. de altfel, ulterior, la data de 13 februarie 2007, Judecătoria Piatra Neamț revine la adresa din 10 noiembrie 2007, iar recurentul comunică, la 15 februarie 2007 informațiile solicitate.
În ce privește cealaltă faptă reținută în sarcina recurentului și anume că a înaintat un dosar de executare incomplet către Administrația Finanțelor Publice DTS și că a emis somație pentru o creanță prescrisă, instanța reține că împrejurarea invocată de recurent cum că adresa de înaintare a dosarului a fost semnată de șeful său nu poate reprezenta o cauză de exonerare a îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu.
Într-adevăr se reține că recurentul a emis somație pentru executarea unei creanțe prescrise, creanța care de altfel a fost încasată de la un alt funcționar care în anul 2004 când s- împlinit termenul de prescripție avea ca atribuții executarea creanțelor fiscale), însă această faptă nu întrunește elementele abaterilor disciplinare reținută în sarcina recurentului.
Astfel, potrivit art. 77 lit. b din Legea 188/1999 constituie abatere disciplinară neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor. Pentru a fi incidente aceste dispoziții este necesar ne afla în prezența mai multor inacțiuni în îndeplinirea atribuțiilor, textul cuprinzând sintagma, "neglijență repetată". Având în vedere că modul în care s-a răspuns la adresa judecătoriei Piatra Neamț nu poate fi reținut în sarcina recurentului, doar emiterea unor somații pentru executarea unei creanțe prescrise nu întrunește elementele constitutive ale "neglijenței repetate", cum de altfel nu poate constitui nici abaterea disciplinară reglementată de art. 77 lit. g, care prevede "manifestări care adus atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Fapta reglementată la art. 77 lit. g presupune un comportament nedemn pentru statutul de funcționar public, iar comisia de disciplină nu a fost investită cu astfel de aspecte.
Pentru cele ce preced, instanța în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte acțiunii, anulării deciziei contestate iar ca efect al anulării actului va dispune repararea pagubei. În ce privește acest ultim aspect, instanța apreciază că acordarea drepturilor salariale de care a fost privat (5 % pe o perioadă de 3 luni) constituie o reparație echitabilă.
Obligarea la plată de penalități este lipsită de temei legal, penalitățile reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea unei obligații.
Ori, angajatorul datorează drepturile salariale ce au format obiectul deciziei 199/2007 din momentul anulării deciziei. Sub aspectul daunelor morale, instanța reține că nu s-a făcut dovada consecințelor create de sancțiunea aplicată. Referirile recurentului la salariul de merit, la sporul de 10 %, pe lângă faptul că au caracterul unor daune materiale și nu morale, nu pot fi reținute în cauza de față.
Astfel, atât salariul de merit cât și sporul de 10 % se acordă de conducătorul unității printr-o dispoziție ce poate fi supusă controlului instanței. Potrivit art. 19 din OG6/2007 ordonatorii de creditepotacorda premii lunare în limita a 10 %.
În ce privește al 13 salariu, se reține că ordonatorii de credit pot reduce sau anula premiul când au fost sancționați disciplinar.
Or, recurentul, ulterior sancționării prin decizia 199/2007 a mai fost sancționat prin decizia 337/05 octombrie 2007, decizie ce nu face obiectul cauzei de față.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 21/30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea, anulează decizia 199/19.06.2007 emisă de N, dispune restituirea drepturilor salariale reținute în baza deciziei contestate.
Respinge capătul de cerere privind plata penalităților și daunelor morale. Obligă intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan |
Grefier, |
Red. /
Red.
tehnored.
3 ex. 23/24 oct. 2008
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
