Contestație act administrativ fiscal. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 07.04.2008
DECIZIA CIVIL NR. 644
Ședința public din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația finanțelor publice, prin A împotriva sentinței civile nr. 306/5.III.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Național de Administrare Fiscal, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint pentru pârâta recurent Administrația finanțelor publice, prin Direcția General a Finanțelor Publice A și pentru pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor pin Agenția Național de Administrare Fiscal consilier juridic, lips reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care consilier juridic depune la dosar delegații pentru reprezentarea în cauz a atât a pârâtei recurente Administrația finanțelor publice, prin Direcția General a Finanțelor Publice A, cât și a pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor pin Agenția Național de Administrare Fiscal și arat c nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri și nici excepții, Curtea acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente și a pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Național de Administrare Fiscal solicit instanței suspendarea judecrii cauzei, conform art. 244 pct. 1 Cod procedur civil, respectiv a recursului pân la soluționarea definitiv a procedurii de înfringement și pe necesitatea sesizrii Curții de Justiție a Comunitților Europene, pentru a se solicita acesteia analiza compatibilitții taxei de prim înmatriculare române cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, în temeiul art. 234 din Tratat, așa cum aceste solicitri sunt menționate în cererea de recurs. De asemenea solicit admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a acțiunii reclamantului intimat.
Instanța respinge ca nefondat cererea de suspendare a judecții, pentru c în privința derulrii procedurii prevzute de art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European în fața Comisiei europene, se observ c procedura de "infringement", declanșat de ctre Comisie împotriva României cu privire la taxa de prim înmatriculare nu este o judecat în sensul art. 244 Cod de Procedur Civil, nefiind sesizat Curtea de Justiție a Comunitților Europene la momentul soluționrii prezentei cauze, derulându-se în prezent negocieri între Guvernul României și Comisia European cu privire la modificarea legislației fiscale
Potrivit art. 244 punctul 1 Cod de Procedur Civil, (1) instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea pricinii atârn, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecți";
Or, procedura prevzut de art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European nu este, în mod integral, o procedur judiciar, ci una administrativ, în care nu se examineaz legislația român în vigoare la momentul plții taxei contestate în prezenta cauz.
În consecinț, judecata la care se face referire în cererea pârâtei nu are legtur cu obiectul pricinii, de vreme ce - la sesizarea Comisiei, în baza art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European - Curtea de Justiție a Comunitților Europene nu va examina conformitatea cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European a dispozițiilor art. 2141din Codul Fiscal român, astfel cum erau în vigoare în anul 2007, când reclamantul a pltit taxa contestat.
Curtea remarc, totodat, c aceast procedur se poate finaliza și prin acceptarea de ctre Comisia European a modificrilor legislative propuse de Statul Român pentru viitor în domeniul taxei de prim înmatriculare, modificare care nu are efecte pentru trecut, respectiv fr a se solicita Statului Român s restituie taxele percepute anterior acestor negocieri.
Acceptarea acestei modificri de ctre Comisie poate determina o decizie a acestei instituții de a nu sesiza Curtea de Justiție a Comunitților Europene, situație în care nu se poate reține existența unei judecți de care atârn dreptul reclamantei la restituirea taxei perceput de Statul Român cu înclcarea dreptului comunitar.
De aceea, fiind vorba de dou proceduri paralele, cu efecte diferite, sesizarea eventual a Curții de Justiție a Comunitților Europene în baza art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European nu împiedic sesizarea instanțelor naționale cu privire la cererea de restituire a taxelor percepute de Statul Român cu înclcarea dreptului comunitar.
Curtea subliniaz, de asemenea, c și în cazul în care va fi sesizat Curtea de Justiție a Comunitților Europene de ctre Comisia European, instanța suprem a Uniunii Europene nu va putea decât s constate c Statul Român a înclcat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European prin instituirea taxei de prim înmatriculare, dar nu va dispune obligarea Statului Român la restituirea taxelor respective, pentru c nu acesta este obiectul procedurii de infringement, ci constatarea înclcrii dreptului comunitar de ctre România.
Curtea precizeaz, sub acest aspect, c dreptul particularilor la repararea prejudiciilor produse de ctre statele membre prin înclcarea dreptului comunitar este independent de acțiunea Comisiei Europene și c nu poate fi condiționat repararea acestor prejudicii de constatarea prealabil a înclcrii dreptului comunitar de ctre Curtea de Justiție a Comunitților Europene.
În acest sens, Curtea de Justiție a Comunitților Europene a artat - în hotrârea dat la 5 martie 1996 în cauzele conexate C-46/93 și C-48/93, Du Pêcheur SA contra și Queen contra Secretary of for Transport, ex parte: (cunoscut ca hotrârea " III") - c "- în cazul în care repararea prejudiciului ar fi condiționat de cerința unei constatri prealabile de ctre Caî nclcrii dreptului comunitar imputabil unui stat membru, aceasta ar fi contrar principiului eficacitții dreptului comunitar, din moment ce o astfel de condiție ar exclude orice drept la despgubire atâta timp cât înclcarea prezumat nu a fcut obiectul unei acțiuni introduse de ctre Comisie în temeiul articolului 169 din tratat și nici al unei hotrâri pronunțate de ctre Or, drepturile de care beneficiaz persoanele particulare, care decurg din dispozițiile comunitare având un efect direct în ordinea juridic intern din statele membre, nu pot depinde de modul în care Comisia apreciaz oportunitatea de a acționa în temeiul articolului 169 din tratat împotriva unui stat membru și nici de pronunțarea de ctre Cau nei eventuale hotrâri de înclcare a dreptului comunitar (în acest sens, Hotrârea din 14 decembrie 1982, 314/81, 315/81, 316/81 și 83/82,. p. 4337, considerentul 16)".
Instanța respinge cererea de suspendare și legat de invocarea necesitții sesizrii, în temeiul art. 234 din Tratatul instituind Comunitatea European, pentru analiza compatibilitții taxei de prim înmatriculare român cu dispozițiile art. 90 Tratatul instituind Comunitatea European, Curtea precizeaz c, potrivit art. 234 (fostul articol 177) din Tratatul instituind Comunitatea European:
"Curtea de Justiție este competent s hotrasc, cu titlu preliminar, cu privire la: interpretarea prezentului tratat; validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile Comunitții și de; interpretarea statutelor organismelor înființate printr-un act al Consiliului, în cazul în care statutele respective prevd acest lucru.
În cazul în care o asemenea chestiune se invoc în fața unei instanțe judectorești dintr-un stat membru, aceast instanț judectoreasc poate, în cazul în care apreciaz c o decizie în aceast privinț este necesar pentru a pronunța o hotrâre, s cear Curții de Justiție s decid cu privire la aceast chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invoc într-o cauz pendinte în fața unei instanțe judectorești naționale ale crei hotrâri nu sunt supuse vreunei ci de atac în dreptul intern, aceast instanț judectoreasc este obligat s sesizeze Curtea de Justiție."
În soluționarea cererii de suspendare instanța, ia în considerare opinia exprimat de Curtea de Justiție a Comunitților Europene în aceast privinț, prin hotrârea din 6 octombrie 1982, dat în cauza Srl și di SpA contra Ministerului Sntții, Curtea de Justiție a Comunitților Europene, hotrâre prin care instanța de contencios european de la Luxemburg a stabilit condițiile și limitele "teoriei actului clar", astfel cum este cunoscut în literatura de specialitate.
Astfel, în hotrârea dat în cauza Srl și di SpA contra Ministerului Sntții, Curtea de Justiție a Comunitților Europene a artat c "din relația dintre alineatele (2) și (3) ale articolului 177 rezult c instanțele vizate de alineatul (3) se bucur de aceeași putere de apreciere ca toate celelalte instanțe naționale pentru a evalua dac este necesar o decizie asupra unui aspect de drept comunitar pentru a pronunța o hotrâre. Prin urmare, aceste instanțe naționale nu sunt obligate s trimit o întrebare privind interpretarea dreptului comunitar adresat în fața acestora în cazul în care respectiva întrebare nu este pertinent, adic în cazul în care, indiferent care ar fi rspunsul la aceast întrebare, el nu ar putea avea nici o influenț asupra soluționrii litigiului.
În paragrafele nr. 13, 14 și 16 din aceeași hotrâre, Curtea European de Justiție a precizat c "în Hotrârea din 27 martie 1963 (în cauzele conexate 28 pân la 30/1962, Da, p. 75) Curtea a declarat c "deși articolul 177 alineatul (3) oblig fr nici o restricție instanțele naționale ale cror decizii nu pot face obiectul unei ci de atac în dreptul intern s trimit Curții orice întrebare privind interpretarea adresat în fața acestora, autoritatea interpretrii date de C în temeiul articolului 177 poate, cu toate acestea, s priveze aceast obligație de cauza sa și s o goleasc astfel de conținut; este cazul, în special, atunci când întrebarea adresat este identic din punct de vedere material cu o întrebare care a fcut deja obiectul unei hotrâri preliminare într-o cauz similar".
14 Același efect, în ceea ce privește limitele obligației formulate de articolul 177 alineatul (3), poate rezulta dintr-o jurisprudenț consacrat a Curții care a rezolvat aspectul de drept respectiv, indiferent de natura procedurilor care au dus la aceast jurisprudenț, chiar în absența unei identitți a întrebrilor în litigiu.
16 În cele din urm, aplicarea corect a dreptului comunitar se poate impune în mod atât de evident încât s nu lase loc nici unei îndoieli rezonabile privind modul de rezolvare a întrebrii adresate. Înainte de a concluziona c este vorba de o astfel de situație, instanța național trebuie s fie convins c acest aspect se impune în mod la fel de evident și instanțelor naționale ale celorlalte membre și Curții de Justiție. Doar în cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, instanța național se poate abține s mai trimit aceast întrebare Curții de Justiție și poate s o rezolve pe propria rspundere."
Curtea de Justiție a Comunitților Europene a concluzionat, în paragraful nr. 21 din aceast hotrâre, c "articolul 177 alineatul (3) trebuie s fie interpretat în sensul c o instanț național ale crei decizii nu pot face obiectul unei ci de atac în dreptul intern trebuie, atunci când i se adreseaz o întrebare de drept comunitar, s își îndeplineasc obligația de sesizare a Curții de Justiție, cu excepția cazului în care constat c întrebarea adresat nu este pertinent sau c dispoziția comunitar în cauz a fcut deja obiectul unei interpretri din partea Curții sau c aplicarea corect a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenț încât nu mai las loc nici unei îndoieli rezonabile".
Având în vedere așa numita "teorie a actului clar", stabilit în hotrârea citat anterior - conform creia nu este necesar sesizarea Curții de Justiție a Comunitților Europene în cazurile în care jurisprudența sa anterioar este clar în privința chestiunii care necesit interpretarea - Curtea apreciaz c în prezenta cauz nu se impune sesizarea Curții de Justiție a Comunitților Europene, dat fiind jurisprudența sa anterioar, prin care a interpretat art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European și în raport cu legislațiile altor membre ale Uniunii Europene privind taxele de prim înmatriculare a autovehiculelor.
De altfel, chiar și Comisia European s-a referit la jurisprudența anterioar a Curții de Justiție a Comunitților Europene în comunicatul din 21.03.2007 (atașat în copie la fila 39 din dosarul de recurs), precum și în comunicatul ulterior, din 28.11.2007 (atașat în copie la fila 40 din dosarul de recurs), artând:
"Curtea European de Justiție () a afirmat în repetate rânduri c statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe s respecte dispozițiile articolului 90 din Tratatul CE. Astfel, niciun stat membru nu trebuie s aplice produselor originare din alte membre taxe mai mari decât cele care se aplic produselor naționale similare.
De asemenea, Curtea a hotrât c taxa de înmatriculare pltit pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piaț a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea real a vehiculului atunci când calculeaz respectiva tax (a se vedea cauzele, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica, C-375/95)."
Organele fiscale pârâte nu au oferit nici un argument în sensul c aceast jurisprudenț nu este aplicabil și c ar fi necesar o nou interpretare dat de Curtea de Justiție a Comunitților Europene.
CURTEA
Asupra recursului de faț constat:
Prin sentința civil nr. 306/5.III.2008 pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins excepțiile formulate de pârâte și cererea de suspendare a judecții, a admis acțiunea reclamantului formulat împotriva Administrației Finanțelor Publice și Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Național de Administrare Fiscal, a anulat decizia nr. 1/2008 a Administrației Finanțelor Publice, cât și titlul de creanț pentru taxa de 3.667,21 lei (echivalentul a 1.040 Euro), a dispus restituirea de ctre pârâte a sumei de mai sus, respectiv a echivalentului a 1.040 Euro și a obligat pârâtele la plata ctre reclamant a cheltuielilor de judecat în cuantum de 1.043,6 lei.
În motivare s-a reținut c prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la Tribunalul Arad sub nr- la data de 6 februarie 2008, petentul, a chemat în judecat Administrația Finanțelor Publice a Orașului și Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor (prin Agenția Național de Administrare Fiscal) și a solicitat anularea Deciziei nr.1 din 14 ianuarie 2008, prin care Administrația Finanțelor Publice i-a respins contestația formulat împotriva Deciziei nr.272/28 iunie 2007, emis de Agenția Național de Administrare Fiscal - Direcția General a Finanțelor Publice a Județului A, precum și anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de 3667,21 lei pentru înmatricularea autovehiculului marca Volkswagen, model Golf Variant, cu numr de identificare -, restituirea acestei taxe, reprezentând la data plții 1.040 Euro și plata cheltuielilor de judecat.
Instanța de fond analizând cererea de suspendare a judecții litigiului, formulat de pârâte, a constatat c aceasta este neîntemeiat.
Potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedur civil, suspendarea judecții poate fi dispus de judector "când dezlegarea pricinii atârn în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecți". Suspendarea dinuiește pân când hotrârea pronunțat în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabil, este precizarea adus de alin. 2 al aceluiași articol.
Este de notorietate împrejurarea declanșrii, împotriva României, a procedurii de constatare a înclcrii a art. 90 din Tratatul, prin reglementarea taxei perceput la înmatricularea în România a autoturismelor cumprate din țrile comunitare, prin art. 2141și 2142din Legea nr. 571/2003, modificat.
Aceasta este o procedur administrativ inițiat de Comisia European și se deruleaz între autoritțile executive române și autoritțile comunitare. Procedura nu este similar unui proces și nu exist certitudinea, nici chiar perspectiva de a fi finalizat printr-o hotrâre judectoreasc irevocabil.
Pe fond prima instanț a gsit acțiunea reclamantului ca fiind întemeiat și a admis-o pentru c:
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecții, este acceptarea aplicrii în cauz a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța de fond a constatat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor naționale în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
În privința reglementrii interne, instanța de fond a remarcat c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar dup modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrâns la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc ), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementrii în vigoare la data importului autoturismului de ctre reclamant, taxa special pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorat bugetului statului, se calcula dup formula prevzut de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindric, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rmâne c taxa special nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare, și reînmatriculate în România, dup aducerea acestora în țar.
Diferența de aplicare a taxei demonstrat în modul artat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de provenienț, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judectorești române, astfel cum s-a menționat prin trimiterile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speț a art. 90 (1) din Tratat și conchidem c prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a înclcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridic intern a României, instanța de fond a constatat c art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementri contrare și c nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de faț. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementri impun concluzia c taxa special achitat pentru reînmatricularea autoturismului de ctre reclamant, în cuantum de 3.667,21 lei, a fost încasat în contul bugetului statului, cu înclcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede c de la data aderrii, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplic în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Instanța de fond a reținut c art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea intern de drept a României și astfel reclamantul, se poate adresa autoritților administrative precum și instanțelor judectorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de aceast reglementare comunitar de baz și care i-au fost înclcate prin aplicarea reglementrilor dreptului național cu caracter contrar de ctre autoritțile administrative cu ocazia reînmatriculrii în România a autoturismului cumprat în luna octombrie 2007 din Germania.
Considerând demonstrat înclcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului stabilind c taxa a fost ilegal încasat, obligând pârâtele s o restituie. -l pe reclamant în mod nelegal de suma de 3.667,21 lei, de la data plții acesteia, 6 noiembrie 2007, pârâtele datoreaz echivalentul în euro al sumei, numai în acest fel prejudiciul putând fi reparat integral astfel cum prevd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Instanța de fond a anulat actele administrative atacate și în baza prevederile art. 274 Cod procedur civil, a considerat c reclamantului i se cuvin și cheltuielile de judecat formate din onorariul avocațial de 1.000 lei și taxa judiciar de timbru pentru anularea actelor administrative de refuz de restituire a sumei cât și pentru obligația de a dispune restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 3.667,21 lei.
În cauz a declarat recurs pârâta Administrația finanțelor publice, prin Direcția General a Finanțelor Publice A, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiuni ca nefondat.
În motivare recurenta invoc faptul c eronat prima instanț a respins excepția lipsei de calitate procesual pasiv a Agenției Naționale de Administrare Fiscal, atâta timp cât nu s-a atacat un act emis de aceasta.
Recurenta susține c instanța de fond și-a depșit competența atribuțiilor puterii judectorești (art. 304 pct. 4 Cod procedur civil), pentru c nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale, aceast atribuție revenind în mod exclusiv Parlamentului și eventual Curții Constituționale, singurele instituții în msur s aprecieze dac legislația referitoare la taxa de prim înmatriculare contravine Constituției sau reglementrilor Uniunii Europene.
Pe fondul cauzei, recurenta critic prima instanț pentru c soluția de admitere a acțiunii nu este fondat, reclamantul datorând taxa în litigiu, regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare în vigoare începând cu data de 01.01.2007, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut de Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31.12.2006.
În lipsa unei armonizri la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitrii autovehiculelor, statele membre sunt libere s aplice astfel de taxe și s stabileasc nivelurile acestora. Precizeaz c principiul "poluatorul pltește", pe care se bazeaz și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul mai arat c 16 membre ale Uniunii Europene practic în prezenta o tax care se percepe cu ocazia înmatriculrii autovehiculelor ( între care, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiv în acest sens, proiect care, dup aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Faptul c art.90 din Tratatul reprezint unul din temeiurile de baz ale consacrrii liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țrilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie s se abțin a institui, respectiv sunt obligate s înlture orice msur de natur administrativ, fiscal sau vamal care ar fi de natur a afecta libera circulație a bunurilor, mrfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
În speț, taxa special pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prim înmatriculare) nu se aplic exclusiv autoturismelor second hand provenind din alte membre ale ci ea se aplic tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dat în România, indiferent de proveniența lor geografic sau național.
Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculri în România" confer taxei speciale un caracter de maxim generalitate care nu depinde în niciun fel de proveniența geografic sau național a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de înclcarea art.90 din Tratatul, nefiind vorba despre o msur protecționist sau de discriminare negativ a autovehiculelor provenite din alte membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prim înmatriculare în România.
Se mai susține de ctre pârât c trebuie evidențiat c taxa în litigiu este suma special de prima înmatriculare, deci se pltește doar o singur dat cu privire la un autovehicul indiferent de reînmatriculrile ulterioare.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu celle din oficiu prevzute de art. 304 Cod procedur civil se constat c este nefondat și se respinge pentru c:
Privitor la calitatea procesual pasiv a Agenției Naționale de Administrare Fiscal, critica recurentei este nefondat pentru c aceasta a avut calitatea de reprezentant al Statutului Român, potrivit acțiunii și a dispozitivului sentinței atacate cu recurs, deci în litigiu nu s-a pus problema acestei calitți procesuale, știut fiind c reprezentantul unei prți nu se confund cu aceasta.
Cererea pentru suspendarea judecții conform art. 2444 Cod procedur civil, a fost soluționat prin încheierea de ședinț din 28.05.2008 a Curții de APEL TIMI ȘOARA.
Privitor la fondul cauzei, Curtea constat c potrivit art.148 alin.2 din Constituție prevederile tratatelor comunitare au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin art.214 ind.1 alin.1 și art.214 ind.2 Cod fiscal s-a instituit obligația de a se plti tax special pentru prima înmatriculare a unor autoturisme și autovehicule în România, cu excepțiile expres prevzute în conținutul acestor texte de lege.
Potrivit reglementrilor cuprinse în Codul fiscal, cuantumul taxei speciale se calculeaz dup formula prevzut de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindric, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevzuți în anexele speciale ale legii și aceasta este perceput, conform legii, cu începere de la data de 1.2007, deci cu aplicabilitate pentru autovehicule introduse în România dup aceast dat.
Din conținutul dispozițiilor legale suscitate rezult neîndoielnic c taxa special de prim înmatriculare nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România anterior datei de 1.2007, ci numai pentru cele înmatriculate în alte membre din Uniunea European și reînmatriculate în România, dup introducerea lor în țar.
Art.90 din Tratatul prevede la alin.1, c nici nu stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare, iar la al.2 c nici un stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte membre msuri de impozitare intern de natur s asigure protecția indirect a produselor naționale.
Dispozițiile legale suscitate, din Codul fiscal român, introduc un regim juridic discriminatoriu din punct de vedere legal, pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii în România, în ipoteza în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de origine, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România taxa nu se datoreaz.
Având în vedere prioritatea dreptului comunitar în raport cu legislația român, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție și incidența art.90 din Tratatul, bine a fost admis acțiunea de prima instanț, constatându-se înclcarea normei din Tratat, motiv pentru care criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate.
Susținerea din recurs legat de inexistența unei discriminri, motivat de faptul c, potrivit art.214 ind.1 și urmtoarele Cod fiscal, taxa se aplic tuturor autovehiculelor, indiferent de proveniența geografic, inclusiv și celor fabricate în România, este irelevant în cauz pentru c discriminarea s-a creat prin raportare la autovehicule înmatriculate deja în România anterior datei de 1 I 2007, data intrrii în vigoare a normelor suscitate.
Concluzia se impune și privitor la invocarea, prin recurs, a împrejurrii c taxa în litigiu se aplic numai o singur dat și anume pentru prima înmatriculare în România, excluzându-se pentru situația reînmatriculrii aceluiași autovehicul.
Susținerile recurentei cu privire la nelegalitatea sentinței, pentru motivul c dispozițiile art.214 ind.1 și urmtoarele Cod fiscal nu încalc normele art.90 din Tratatul CE, invocându-se inexistența unor norme comunitare care s interzic "apriori" stabilirea de taxe în țrile membre, potrivit libertții de a stabili taxe chiar și sub aspectul nivelului acestora, este irelevant în soluționarea acțiunii, atâta timp cât s-a demonstrat existența discriminrii anterior expuse.
Privitor la critica legat de cuantumul prea mare al cheltuielilor de judecat acordate de prima instanț reclamantului, Curtea constat c recursul este nefondat, atâta timp cât suma de 1043,6 lei a fost stabilit cu acest titlu pentru asistența juridic îndeplinit de reprezentantul reclamantului, pentru redactarea acțiunii cât și pentru reprezentare în instanț și totodat pentru taxele de timbru achitate în prim instanț.
În consecinț, pentru motivele expuse, recursul pârâtei Administrația finanțelor publice, prin Direcția General a Finanțelor Publice A se respinge ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata unor cheltuieli de judecat în sum de 5020 de lei în recurs, reprezentând onorariu de avocat, în condițiile art. 274 Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația finanțelor publice, prin A împotriva sentinței civile nr. 306/5.III.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Oblig pârâta recurent la 500 lei cheltuieli de judecat faț de intimatul reclamant.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public 28.2008.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. / 13.06.2008
Tehnored. /24.06.2008/2 ex.
Prim instanț: Tribunalul Arad
Judectori:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Barbă Ionel, Dacu Cristian
