Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 640/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 05.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 640
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 369/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Arad, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin recursul formulat pârâtul Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.369/19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâților Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Arad, a fost obligat pârâtul Tribunalul Arad să plătească reclamantei sporul de fidelitate, să majoreze salariul cu 5%, să calculeze și să plătească drepturile salariale conform grilei de salarizare a funcționarilor publici din departamentul economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție toate începând cu data de 1 noiembrie 2007 și pentru viitor, a fost obligat pârâtul la plata diferențelor salariale de mai sus, neacordate, actualizate cu rata inflației, până la plata efectivă, a fost obligată pârâta Curtea de APEL TIMIȘOARA să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei, corespunzător celor de mai sus, iar Tribunalul Arad să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă al acesteia și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, instanța a reținut, din copia carnetului de muncă, că reclamanta este funcționar public, fiind angajată la Tribunalul Arad începând cu data de 01.11.2007 în calitate de consilier principal treapta 3, desfășurându-și în concret activitatea în Compartimentul financiar-contabil al acestei instituții.
Potrivit art.40 din OUG nr.92/2004, funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; aceasta înseamnă că funcționarii publici beneficiază atât de sporurile salariale stabilite prin legea de salarizare a funcționarilor publici, cât și de sporurile sau alte drepturi salariale specifice autorității în care își desfășoară activitatea, dacă acestea nu sunt prevăzute de legea de salarizare a funcționarilor publici.
Ori, pentru magistrați, personalul asimilat și personalul auxiliar de specialitate nr.OG83/2000 a prevăzut până la abrogare 8art.5, respectiv art.18 alin.3), iar în prezent art.4 din OUG nr.27/2006 (pentru magistrați și personalul asimilat) și art.16 din OG nr.8/2007 ( pentru personalul auxiliar de specialitate și chiar personalul conex) prevăd, că un drept salarial specific autorității judecătorești, sporul de fidelitate; la fel, art.9 alin.1 din Legea nr.50/1996 iar în prezent art.3 alin.5 din nr.OG- reglementează majorarea cu 5% a salariului de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la nivelul tribunalelor, de o majorare similară beneficiind și magistrații care funcționează la o instanță superioară în grad.
În mod evident, cele două drepturi salariale sunt specifice autorității judecătorești, astfel că potrivit art.40 din OUG nr.92/2004 și potrivit principiului că acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul cauzei nu poate face distincție, ele se cuvin și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul acestei autorități, cu mențiunea că majorarea de 5% a salariului de bază pentru funcționarii publici din cadrul departamentului financiar-contabil are în vedere că această structură nu funcționează și la nivelul judecătoriilor.
Instanța nu a reținut apărarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției potrivit căreia reclamanta nu poate beneficia de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică judecătorilor și procurorilor sau a personalului auxiliar, ci numai de drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar cu referire la funcționarii publici din aceste instituții, întrucât o asemenea interpretare adaugă la lege, nefiind vorba despre o legislație specifică "judecătorilor și procurorilor sau a personalului auxiliar" ci de o legislație specifică autorității în care reclamanta își desfășoară activitatea; o atare interpretare ar lăsa fără câmp de aplicare dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004.
Este demn de reținut că potrivit art.1 din OG nr.6/2007, legiuitorul are în vedere realizarea în viitor a unui sistem unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și faptul că art.41 din același act normativ reiterează accederea funcționarilor publici la sporurile specifice autorității în care își desfășoară activitatea, fără a fi făcută vreo raportare la personalul acestei autorități.
Este întemeiată acțiunea reclamantei și sub aspectul discriminării rezultate din existența a două grile de salarizare distincte pentru funcționarii publici din compartimentele financiar-contabile ale instanțelor.
Astfel, pentru aparatul propriu al Înaltei Curți de casație și Justiție, salarizarea se stabilește potrivit anexei I la OG nr.6/2007, fiind net superioară celei stabilite pentru funcționarii publici ai departamentelor economico-financiare de pe lângă tribunale și curți de apel prin anexa III la același act normativ.
Prin hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării evidențiată în practica judiciară depusă și pe care pârâtele nu o combat, s-a statuat existența unei discriminări directe și a unui tratament diferențiat nejustificat în ce privește salarizarea funcționarilor publici din cadrul tribunalelor și curților de apel față de funcționarii publici din cadrul tribunalelor și curților de apel față de funcționarii publici ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul, constată că, într-adevăr atribuțiile și recrutarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor, indiferent de gradul acestora, sunt reglementate unitar de 125 și următoarele din Legea nr.304/2004, iar activitatea desfășurată are același conținut, neexistând prevederi legale privind activitatea economico-financiară și administrativă diferențiate după nivelul instanței, situație în care nu se justifică măsurile adoptate de legiuitor privind instituirea unei salarizări distincte.
Apărarea pârâtului Ministerul Justiției privind raportarea la conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și la nivelul la care se prestează activitatea este justificativă, întrucât prin prisma întregii legislații economico-financiare aplicabile munca desfășurată de departamentele economico-financiare și administrative este aceeași. Nu se poate susține că activitatea ar avea un caracter mai complex în cazul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție decât în cazul celor aparținând curților de apel și tribunalelor, întrucât și aceste instanțe au personalitate juridică și răspund în aceeași măsură pentru modul în care angajează cheltuielile bugetare.
Faptul că președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, iar președinții curților de apel sunt ordonatori secundari, ori al tribunalelor, terțiari, nu incumbă cu nimic asupra echivalenței activității reclamantei în cadrul departamentului economico-financiar al tribunalelor cu activitatea unui funcționar de același grad și treaptă profesională din departamentul economico-financiar al unei instanțe superioare ierarhic.
Nu se poate reține nici argumentul că tribunalul și-ar desfășura activitatea la nivel local, iar Înalta Curte de Casație și Justiție le nivel central, întrucât Înalta Curte de casație și Justiție este tot o instanță judecătorească, instanțele nefiind instituții din administrația publică centrală ori locală.
Potrivit art.1 din ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi între care se înscrie și dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, pentru persoanele aflate în situații comparabile. În lumina art.2 alin.2 din acest act normativ, este evident că, criteriul nivelului local ori central al locului de muncă are ca efect restrângerea exercitării în condiții de egalitate a dreptului la un salariu egal pentru muncă egală.
În speță, pârâții nu au invocat în apărare că în concret munca desfășurată de reclamantă ar diferi prin complexitate și volum de cea a funcționarului public cu un grad profesional egal din departamentul economico-financiar al Înaltei Curți de casație și Justiție.
Pe de altă parte, nu se contestă că, urmare unor hotărâri judecătorești irevocabile, chiar colegii de muncă ai reclamantei beneficiază drepturile salariale revendicate și de grila de salarizare solicitată de reclamantă, împrejurare de care instanța nu poate face abstracție în virtutea principiului nediscriminării mai sus invocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în motivarea acestuia invocând prevederile art.304 pct.4, 7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este lipsit de interes.
Prin acțiune reclamanta a chemat în judecată, pe pârâtul Ministerul Justiției solicitând obligarea acestuia la plata unor drepturi salariale, alături de Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Arad și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Tribunalul Arada respins însă acțiunea față de Ministerul Justiției, precum și față de Ministerul Economiei și Finanțelor, motiv pentru care recursul formulat în prezenta cauză apare ca lipsit de obiect. În aceste condiții, Curtea constată că examinarea motivelor invocate de recurentul Ministerul Justiției este de prisos, astfel că va omite a le analiza.
Pentru aceste motive, conform art.312 (1) Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.369/19 martie 2008, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 369/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, pentru lipsă de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 24.06.2008
Tehnored. /25.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
