Contestație act administrativ fiscal. Decizia 653/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
-
DECIZIA CIVILĂ NR. 653
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă T împotriva sentinței civile nr. 3/CA/06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul n- în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată Avocat, lipsă pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocatul depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar dovada achitări onorariului de avocat și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 5.05.2008, reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, anularea actului administrativ fiscal nr. 80267/28.03.2008, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.505,77 lei, achitată cu ordinele de plată nr.26/17.01.2008 și nr. 27/17.01.2008, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente, de la data plății sumei, până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta arată că în cursul lunii ianuarie 2008, achiziționat autoturismul marca Audi A4, an de fabricație 2006, cu serie șasiu - pe care l-a adus ulterior în România.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamantul a fost obligat să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare, măsură pe care o apreciază ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Reclamanta arată că în data de 20.03.2008 a formulat cerere de recalculare a taxei și de restituire a sumei încasate ilegal, cerere înregistrată sub nr. 80267 la. Prin actul administrativ fiscal nr. 80267/28.03.2008 s-a respins cererea, apreciindu-se că taxa a fost stabilită în mod legal.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 (1)din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare, solicitând în principal, pe cale de excepție, să se constate că acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt, să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
Pe cale de excepție, a solicitat instanței să constate inadmisibilitatea formulării direct în instanță a capătului de cerere privind anularea așa zisului act administrativ fiscal reprezentat de adresa nr. 80267/28.03.2008 emisă de T, raportat la prevederile art. 41. proc. fiscală, coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004;
Pe cale de excepție, a solicitat instanței de judecată să constate tardivitatea unei eventuale contestări a actului administrativ de impunere la plata taxei direct prin prezenta acțiune în contencios administrativ, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr.fiscală.
Tot pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privitor la restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu privire la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în suma de 3.505,77 lei, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plății (17.01.2008), ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Prin sentința civilă nr. 3/06.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice T; a anulat Actul administrativ fiscal nr. 80267/28.03.2008 emis de pârâtă în soluționarea procedurii administrative prealabile, precum și a actelor administrative în baza cărora s-au emis Ordinele de plată nr. 26 și 27 din 17.01.2008; a obligat pârâta la restituirea către reclamantă sumei de 3.505,77 lei, achitată cu ordinele de plată precizate supra, actualizată cu dobânda legală de la data de 17.01.2008 și până la data restituirii efective; a obligat pârâta la 500 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Instanța de fond a reținut că în sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene " au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne". Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța de fond a constatat că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, s-a remarcat că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007. Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat si conchidem că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța de fond a constatat că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Instanța de fond consideră că reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție si ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se vor respinge ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Articolul 90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, astfel că instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T solicitând admiterea recursului formulat ca temeinic si legal; modificarea sentinței civile nr. 3/C A/06.01.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș, in principal, rejudecarea cauzei in sensul admiterii excepțiilor formulate privind nemotivarea acțiunii, inadmisibilitatea acțiunii și prematuritatea acțiunii; iar, în subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea doar in parte a acțiunii cu privire la taxa rezultata ca diferența intre suma de 3.505,77 lei achitata de contribuabil la data de 17.01.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 214 ind.1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; solicită respingerea in rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul in cauza; respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plații si pana la restituire, ca lipsit de temei.
În motivarea recursului, pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T arată că prin acțiunea in contencios administrativ formulata de către reclamantă se solicita anularea așa-zisului "act administrativ fiscal" reprezentat de adresa nr. 80267/28.03.2008 emisa de T si restituirea sumei de 3.505,77 lei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule achitata cu nr. 26/17.01.2008 si nr. 27/17.01.2008, cu dobânzile legale aferente si cheltuieli de judecata. Pentru finalizarea procedurii de înmatriculare unui autoturism marca AUDI A4, reclamanta a achitat la Trezoreria suma de 3.505,77 lei, cu nr. 26/17.01.2008 si nr. 27/17.01.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare), in conformitate cu prevederile art. 214ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Raportat la obiectul cauzei reprezentat de restituirea unei taxe care s-a făcut venit la bugetul de stat, in speța ne situam in sfera contenciosului administrativ fiscal reglementata de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala, si nu ne găsim in sfera contenciosului administrativ general reglementata de Legea nr. 554/2004, în aceste condiții, prevederile din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege speciala in raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, care constituie lege generala in materia contenciosului general, si cu care nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala se completează in măsura in care nu cuprinde dispoziții derogatorii.
În mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția
nemotivării acțiunii in fapt in condițiile in care aceasta se impunea a fi respinsa ca nemotivata. contrar cerințelor art. 122 Cod procedură civilă reclamanta nu își motivează corespunzător in fapt acțiunea in contencios administrativ formulata, respectiv omite sa menționeze o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei si anume: in cazul in care autoturismul a fost importat nu se menționează daca tara de proveniența este un stat din Uniunea Europeana sau din afara acesteia; nu se menționează daca autoturismul in cauza a fost unul nou sau unul second-hand; nu se precizează celelalte elemente tehnice ale autoturismului in cauza (tip carburant, capacitate cilindrica, nivelul EURO de emisii poluante, vechimea autovehiculului, etc).
În lipsa acestor date si informații din cererea de chemare in judecata instanța se afla in imposibilitate sa soluționeze cauza, neputând stabili daca impunerea in cauza s-a făcut in mod legal si corect raportat la temeiurile in drept invocate de către reclamanta, soluția care se impune fiind aceea de respingere a acțiunii ea nemotivata.
Instanța de fond a respins neîntemeiat excepția inadmisibilității acțiunii in contencios administrativ data de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 si urmat, din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Mai arată că reclamanta nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal in baza căruia a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule cu nr. 26/17.01.2008 si nr. 27/17.01.2008, in suma de 3.505,77 lei, in condițiile art. 205 si urmat, din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala coroborate cu prevederile art. 7 alin. I din Legea nr. 554/2004, prin care in principal sa solicite anularea acestui act administrativ de impunere, mulțumindu-se sa formuleze la data 20.03.2008 doar o cerere inadmisibilă de restituire a taxei de primă înmatriculare, înregistrata la. T sub nr. 80267/20.03.2008, in temeiul art. 117 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala, cerere care nu poate fi asimilata cu o contestație împotriva actului administrativ fiscal de impunere atât datorita formei, obiectului cererii cat si temeiului legal in baza căreia a fost formulata.
Prin neefectuarea procedurii prealabile obligatorii de contestare a actului administrativ fiscal de impunere, prezenta acțiune in contencios administrativ este inadmisibila.
De asemenea, solicită instanței să constate inadmisibilitatea formulării in instanța a capătului de cerere privind anularea așa-zisului "act administrativ fiscal" reprezentat de adresa nr. 80267/28.03.2008 emisa de
Adresa nr. 80267/28.03.2008 emisa de T nu constituie un act administrativ fiscal in sensul legii, întrucât prin acest act nu se stabilesc, nu se modifica si nu se sting drepturi si obligații fiscale, si nu constituie nici măcar act administrativ in sens general, întrucât nu da naștere, nu modifica si nu stinge raporturi juridice, asa cum sunt definite in mod expres de prevederile art. 41 din pr.fiscala coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Mai arată că, în cazul in care instanța admite ca cererea de restituire a taxei din data de 20.03.2008 poate fi apreciata ca fiind o contestație, prin aceasta cerere prealabila nu s-a solicitat si anularea vreunui act administrativ fiscal, ci doar restituirea taxei in suma de 3.505,77 lei, rezultând ca pentru acest prim capăt de cerere procedura prealabila nu a fost efectuata, raportat la prevederile art. 205 si următoarele din pr.fiscala.
Mai solicită instanței să constate inadmisibilitatea acțiunii asa cum a fost formulata, in condițiile in care nu se solicita si anularea impunerii însăși, respectiv anularea actului administrativ fiscal implicit in baza căruia reclamanta a plătit taxa speciala cu nr. 26 1 7.01,2008 si nr. 27 1 7.01.2008, raportat la prevederile art. 205 si următoarele din pr.fiscala.
Se contesta o impunere realizata in sarcina reclamantei prin plata acestei taxe speciale, capătul de cerere privind restituirea taxei nu poate fi formulat decât in mod subsidiar unui capăt principal al acțiunii in contencios administrativ care sa vizeze însăși anularea impunerii in sine, respectiv anularea actului administrativ fiscal de impunere in baza căruia reclamantul a achitat taxa speciala auto.
La data de 17.01.2008, data achitării de către reclamanta a taxei speciale in suma de 3.505,77 lei, a avut loc o impunere fiscala, respectiv s-a realizat un act administrativ fiscal de impunere implicit, chiar daca in acel moment nu a fost emis si un înscris constatator al actului administrativ fiscal de impunere, întrucât procedura prevăzuta de Codul fiscal si normele sale de aplicare nu prevedeau in sarcina organelor fiscale obligația de a emite un astfel de înscris constatator.
Pârâta recurentă arată că în cazul in care instanța admite ca cererea de restituire a taxei din data de 20.03.2008 poate fi apreciata ca fiind o contestație formulate împotriva actului administrativ de impunere pentru taxa speciala auto, in mod eronat instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii in contencios administrativ data de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlului IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala.
Față de faptul că reclamanta nu a făcut dovada ca a formulat o contestație, in condițiile Titlului IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala, împotriva actului administrativ fiscal in baza căruia a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, rezulta ca formularea prezentei acțiuni in contencios administrativ este prematură, datorită faptului ca procedura prealabila nu a fost finalizata prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
În subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea doar in parte a acțiunii cu privire la taxa rezultata din diferența intre suma de 3.505.77 lei achitata de contribuabil la data de 17.01.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 214 ind.1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571 2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008
Susține ca prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații, drept pentru care solicită instanței sa le retina ca pertinente si concludente in judecarea cauzei.
Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzuta in Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicate in Of. nr. 480/30.06.2008.
În acest moment parata T nu este in măsura sa procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței intre taxa speciala de prima înmatriculare si taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care sa rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant.
Mai solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății și pana la restituirea efectiva ca lipsit de temei.
Obligația de plata a taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) in temeiul prevederilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi in sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care sa prevadă ca aceasta obligație de plata este purtătoare de dobânzi și, in mod evident, neexistând nici prevederi contractuale in acest sens in lipsa vreunui contract.
Taxa nu avea un termen legal de plata sau o data a scadentei sale prevăzuta in mod expres in lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul sa fie astfel obligat sa le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
Respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurata si garantata prin acordarea de către instanța de judecata, la cererea contribuabililor, doar a sumei achitate reprezentând taxa speciala actualizata cu rata inflației, de la data plații si pana la data restituirii efective a sumei către contribuabil, iar nu prin acordarea, in mod nelegal si vădit nejustificat, a unor dobânzi "legale" care nu sunt prevăzute de lege in cazul unei taxe nepurtătoare de dobânzi.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenta cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Acțiunea reclamantei este motivată atât în fapt cât și în drept, cuprinzând datele de identificare ale autovehiculului importat, astfel încât excepția nemotivării acțiunii invocată de către recurentă este neîntemeiată.
Sunt neîntemeiate de asemenea și criticile vizând modul de soluționare a excepțiilor prematurității, respectiv inadmisibilității acțiunii, prima instanță reținând în mod corect că însăși obligarea la plata unei taxe care nu are un suport material echivalează cu existența unui act administrativ. În plus, Curtea reține că nu se poate susține prematuritatea acțiunii determinată de inexistența plângerii prealabile întrucât reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate, pârâta refuzând să dea curs acestei solicitări, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 7 aliniatul 5 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazurile prevăzute la art. 2 aliniatul 2 din același act normativ. Cum aceste din urmă dispoziții reglementează refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, rezultă că reclamantul nici nu avea obligația de a formula o plângere prealabilă în privința răspunsului dat la solicitarea sa.
Cât privește fondul cauzei, Curtea apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentei că în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantului i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG 50/2008. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea denotă scopuri diferite.
Conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme nu sunt însă aplicabile speței de față, Curtea reținând că taxa specială a fost încasată în baza dispozițiilor Codului fiscal în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, dispoziții care au fost apreciate ca fiind contrare normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamantă cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Totodată, cu privire la fondul raporturilor juridice, Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele hotărârii atacate vizând aplicabilitatea directă în ordinea internă de drept a României a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, reținând totodată că articolele 2141-2143din Codul fiscal au fost abrogate.
Cât privește dobânzile acordate de prima instanță, Curtea apreciază că sunt nejustificate susținerile recurentei întrucât aceste dobânzi nu au fost acordate în baza art. 2141-2143Cod fiscal ci în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. urmează a-l respinge ca atare.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc civ, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă în cuantum de 500 de lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă T împotriva sentinței civile nr.3/CA/06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de lei reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță. Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./29.05.2009
Tehnored. - / 29.05.2009
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
