Contestație act administrativ fiscal. Sentința 67/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 7.12.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.67
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de contestatoarea SC SRL, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocat în reprezentarea contestatoarei și consilier juridic în reprezentarea intimaților Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, lipsă fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că prin registratura instanței, la data de 22.01.2010, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, iar la data de 8.02.2010, contestatoarea a depus o cerere de amânare și de comunicare a copiilor de pe înscrisurile de la dosarul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei depune împuternicire avocațială și delegație de substituire. Solicită să i se comunice copii de pe toate înscrisurile de la dosar întrucât societatea contestatoare nu are cunoștință de prezenta cauză.
Reprezentanta pârâților lasă la aprecierea instanței cererea de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare și de comunicare a înscrisurilor întrucât la termenul anterior s-a prezentat avocat în reprezentarea contestatoarei, cu delegație la fila 62 dosar.
Instanța, în raport de dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, pune în discuție necompetența materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentei cauze, față de prevederile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Reprezentantul contestatoarei pune concluzii de admitere a excepției necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea excepției întrucât actul atacat este emis de un organ central, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel încât competența aparține curții de apel.
După încheierea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă avocat în reprezentarea contestatoarei și arată că va depune o copie a contractului de reprezentare încheiat cu contestatoarea. Solicită respingerea excepției necompetenței materiale întrucât actul atacat este emis de o autoritate centrală.
CURTEA
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 1357/59/7.12.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 196/28.05.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a Raportului de inspecție fiscală nr. 921/28.05.2009, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, precum și a Deciziei nr. 304/1.09.2009, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, decizie prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 196/28.05.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 921/28.05.2009.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.711 RON cu titlu de taxă pe valoarea adăugată de rambursat.
La dosar au depus întâmpinări pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T (15.01.2010), Administrația Finanțelor Publice T (19.01.2010) și Agenția Națională de Administrare Fiscală (22.01.2010).
2. Excepția de necompetență a Curții de APEL TIMIȘOARA:
La termenul de judecată din 10.02.2010, instanța a invocat excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA, față de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
3. Analiza Curții cu privire laexcepția de necompetență materială:
Analizând probatoriul administrat în cauză, cu privire la excepția de necompetență materială, instanța constată că obiectul prezentei acțiuni îl constituie anularea Deciziei de impunere nr. 196/28.05.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a Raportului de inspecție fiscală nr. 921/28.05.2009, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, precum și a Deciziei nr. 304/1.09.2009, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, decizie prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 196/28.05.2009 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 921/28.05.2009, acte prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei plata sumei de 20.344 RON - taxă pe valoarea adăugată stabilită suplimentar la plată.
De asemenea, conform acțiunii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.711 RON cu titlu de taxă pe valoarea adăugată de rambursat, rezultând că aceasta este suma contestată de reclamant din totalul de 20.344 RON.
Conform art. 3 punctul 1 Cod de Procedură Civilă,"curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale".
În privința competenței instanțelor de contencios administrativ, art. 10 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 dispune că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Având în vedere că solicitarea reclamantei are ca obiect anularea unor acte administrative care privesc taxe și impozite și accesorii ale acestora care nu depășesc 500.000 de lei, instanța apreciază că prezentul litigiu este de competența Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În acest sens, instanța apreciază că este lipsit de relevanță faptul că reclamanta solicită în acest litigiu și anularea unui act emis de o autoritate centrală (respectiv de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a soluționat contestația administrativ fiscală formulată de reclamantă, respingând-o). Instanța subliniază că art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 face o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ:
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).
În speță, obiectul litigiul este reprezentat de acte emise atât de o autoritate administrativă județeană (respectiv de Direcția Generală a Finanțelor Publice T), cât și de către o autoritate centrală, respectiv de Agenția Națională de Administrare Fiscală, însă toate actele contestate de reclamantă se referă la taxe și impozite, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, iar astfel de litigii sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale. Competența de soluționare a prezentei cauze ar reveni curții de apel în primă instanță numai în măsura în care actele emise de autoritatea centrală și a căror anulare se solicită nu ar avea ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța apreciază că prezentul litigiu este de Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind în discuție anularea unor acte administrativ fiscale referitoare la taxe și impozite, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei.
Având în vedere și dispozițiile art. 158 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", în raport cu cele arătate mai sus, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Față de dispozițiile art. 158 alin. 3 Cod de Procedură Civilă - potrivit cărora "dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă"- instanța reține că prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./16.02.2010
Tehnored. /2 ex./17.02.2010
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
