Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 69/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.12.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.69
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu Guvernul României, Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului C-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că prin registratura instanței, la data de 22.01.2010, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare. La data de 21.01.2010, pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale a depus întâmpinare, iar la data de 10.02.2010, reclamanta a depus note de ședință.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare și, văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C - S, la data de 30.07.2009, sub nr. de dosar -, reclamanta a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C - S, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 14.400 lei, reactualizată în raport cu indicele de inflație, reprezentând indemnizația lunară de 600 lei, potrivit art. 1 din nr.OUG 148/2005, sumă ce i se cuvenea, pe o perioadă de 2 ani, pentru nașterea fiului său, născut la data de 31.10.2005.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, a născut la data de 31.10.2005 doi gemeni, și. În baza nr.OUG 148/2005, a solicitat indemnizația de naștere pentru cei doi copii și a primit lunar numai suma de 600 lei, cu titlu de indemnizație, pe considerentul că, în speță, ar fi vorba de o singură naștere.
Reclamanta a făcut demersuri pe cale administrativă cu pârâtele, însă acestea au răspuns solicitărilor reclamantei, cu motivarea că, în speță, se iau în considerare dispozițiile art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, aprobate prin nr.HG 1025/2006, conform cărora nașterea ar reprezenta aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
2. Invocarea excepției de nelegalitate a art. 3 al. 1 din Normele metodologice aprobate prin HG 1025/2006
Față de motivarea pârâtelor, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a acestor prevederi legale, în baza Legii contenciosului administrativ, solicitând, în temeiul art. 4 din această lege, sesizarea instanței de contencios administrativ competentă și suspendarea soluționării prezentei cauze până la judecarea excepției.
În drept, invocă prevederile nr.OUG 148/2005.
Tribunalul C-S a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Potrivit prevederilor art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice centrale", iar conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ,litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Tribunalul, prin încheierea din 6.11.2009, a apreciat că soluționarea prezentei cauze depinde de soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006, motiv pentru care a sesizat, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de APEL TIMIȘOARA, care este instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și, totodată, în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, a suspendat soluționarea prezentei cauze, până la soluționarea excepției de nelegalitate.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.2365/115/15.12.2009, în vederea soluționării excepției de nelegalitate.
3. Aprecierea instanței:
Examinând admisibilitatea excepției de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, invocată de doamna în dosar nr- al Tribunalului C-, instanța constată că în dosarul nr- al Tribunalului C-, doamna a solicitat - în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C- - recunoașterea dreptului domniei sale la acordarea retroactivă a două indemnizații lunare pentru creșterea copilului de până la doi ani.
În cursul judecății, doamna a invocat, ca motiv de admitere a acțiunii, nelegalitatea art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și 6 din Ordonanța de Urgență nr. 148/2005, susținând că textul respectiv este discriminatoriu.
În privința condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate, instanța reține că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze".
În conformitate cu acest text legal, admisibilitatea excepției de nelegalitate este condiționată de îndeplinirea următoarelor cerințe:
- excepția de nelegalitate să privească un act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent care este data emiterii acestuia;
- de actul administrativ respectiv depinde soluționarea litigiului pe fond.
În privința actului a cărei nelegalitate se invocă, instanța constată că Hotărârea de Guvern nr. 1025 din 9 august 2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 704 din 17 august 2006, fiind modificată ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 1682/2008.
Conform art. 3 alin. 1 din Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, "potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii".
Ordonanța de Urgență nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, fiind ulterior modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2006; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006, prin Legea nr. 508/2006; prin Legea nr. 7/2007; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2008; prin Legea nr. 257/2008 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008.
Conform titlului și conținutului acestui act, Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 reglementează conținutul Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Având în vedere conținutul actului atacat, instanța reține că Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 este un act normativ, iar nu un act administrativ individual. Normele metodologice aprobate prin acest act sunt aplicabile nu numai unei situații individuale, ci tuturor ipotezelor de acordare a indemnizației acordate în vederea creșterii copilului conform Ordonanței de Urgență nr. Ordonanța nr. 148/2005.
Așadar, această reglementare nu vizează o situație juridică determinată individual, ci tuturor ipotezelor de acordare a indemnizației acordate în vederea creșterii copilului. Ca atare, reglementarea respectivă este susceptibilă să se aplice tuturor situațiilor ce pot fi identificate în mod abstract prin îndeplinirea condițiilor impuse de acest act normativ.
Reținând că Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 este un act normativ, instanța constată că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a unui astfel de act.
Astfel, instanța reține că art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la examinarea legalității unui act administrativ unilateral "cu caracter individual", iar nu la examinarea legalității unui act administrativ în genere, limitând, așadar, prin chiar textul legal menționat, sfera actelor a căror legalitate poate fi examinată în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 1025/2006, nefiind îndeplinită condiția ca acest act să aibă caracterul de act administrativ unilateral "cu caracter individual".
În consecință, instanța va admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și va respinge excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu Guvernul României, Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului C-.
Având în vedere dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Respinge excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu Guvernul României, Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului C-
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./16.02.2010
Tehnored. / 6 ex./18.02.2010
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
