Contestație act administrativ fiscal. Sentința 68/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 8.12.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.68
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta Com, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul soluționare contestații - și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală, având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei, consilier juridic în reprezentarea pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul Soluționare Contestații și consilier juridic în reprezentarea pârâtelor Administrația Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A - Activitatea de inspecție fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul reclamantei depune note de ședință prin care răspunde la întâmpinări, copia contestației împotriva raportului de inspecție fiscală înregistrată la Administrația Finanțelor Publice A la data de 4.01.2008.
Reprezentantul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A învederează instanței că s-a modificat structura organizatorică, în prezent competența aparținând Direcției Generale a Finanțelor Publice A; depune note de ședință și solicită admiterea excepției prematurității invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Reprezentanta pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită admiterea excepției prematurității acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției prematurității și respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice.
CURTEA
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 1371/59/8.12.2009, reclamanta - Com SRL, prin reprezentant legal, administrator, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, Serviciul Soluționare Contestații din cadrul DGFP A, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Activitatea de Inspecție fiscală din cadrul A, anularea Raportului privind inspecția Fiscală nr.3455i/29.11.2007, emis de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin raportul contestat în mod nejustificat argumentată stabilirea în sarcina societății de obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 957.468. Curtea de APEL TIMIȘOARAa obligat organul competent, urmare a constatării nelegalității soluției de rezolvare a contestației ca inadmisibilă, prin Sentința civilă nr.305/12.11.2008, pronunțată în dosarul nr.l-, la soluționarea pe fond a contestației împotriva raportului. Sentința a rămas irevocabilă prin efectul Deciziei ÎCCJ nr.2992/29.05.2009, pronunțate în același dosar.
Autoritatea competentă nu s-a conformat acestei decizii până în prezent, deși potrivit art.24 alin. 1 din Legea nr.554/2004. termenul de soluționare a expirat.
Conform art.8 alin.l teza II din Legea nr.554/2004, "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii".
Faptul că în Codul d e procedură Fiscală se oferă posibilitatea de atacare a deciziei privind soluționarea contestației nu poate fi interpretat în sensul că nesoluționarea în termen a contestației înlătură dreptul contribuabilului de a se adresa instanței de contencios administrativ. Dimpotrivă, soluția contrară este prevăzută în mod expres de art.205 alin.l Cod procedură fiscală, potrivit căruia "contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Coroborat cu art.8 alin.l teza II din Legea nr.554/2004, acest text legal justifică pe deplin posibilitatea de a solicita instanței de judecată anularea actului vătămător după expirarea termenului prevăzut pentru soluționarea contestației, în caz contrar accesul la justiție fiind lăsat la dispoziția organului fiscal, soluție în mod cert inacceptabilă.
Întrucât reclamanta a parcurs procedura prealabilă, lipsa unui răspuns la aceasta fiind exclusiv imputabil organului fiscal, instanța de judecată nu are doar posibilitatea, ci chiar obligația de a proceda la soluționarea argumentelor de fond împotriva raportului de inspecție fiscală.
Neexistând vreun răspuns, reclamanta subliniază că își menține întru totul motivele de nulitate dezvoltate prin contestație, pe care le va completa.
În drept, reclamanta îți întemeiază prezenta acțiune pe dispozițiile art.8 din Legea 554/2004, precum celelalte prevederi legale invocate în motivare.
Reclamanta anexează: raportul privind inspecția fiscală atacată, decizia de soluționare a contestației, se va dispune atașarea dosarului în care s-a pronunțat soluția, nr.l-.
2. Întâmpinarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice A:
La data de 4.01.2010, pârâta Administrația Finanțelor Publice Aad epus întâmpinare, invocând pe cale de excepție absolută, lipsa capacității procesuale de exercițiu a Administrației Finanțelor Publice a mun.
În motivare, pârâta arată că contestatoarea, prin acțiunea introductivă de instanță, solicită admiterea acțiunii și anularea Raportului privind inspecția fiscală din cadrul A, cu nr.3455i/29.11.2007, întocmit de către Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A, cu sediul în-,
Pârâta învederează că, la data de 26.03.2009 a fost emis de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Ordinul nr. 375, prin care s-a modificat structura organizatorică a aparatului propriu al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, conform anexei nr.1 la ordin. Astfel la art.5 punctul (2) se face mențiunea preluării atribuțiilor de inspecție fiscală de la administrațiile finanțelor publice reședință de județ, deci și municipiul A, la direcțiile generale ale finanțelor publice reședință de județ. La art.8 se face precizarea că anexele fac parte integrantă din ordin, iar la art.9 se menționează ca dată a intrării în vigoare a ordinului data de 27.04.2009. Rezultă pe cale de consecință că de la data intrării în vigoare a Ordinului nr.375/2009, competența de rezolvare a tuturor raporturilor de drept material și fiscal revine Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului A, prin organele sale specializate.
Pârâta solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a Administrației Finanțelor Publice a mun. A, scoaterea din proces, urmând ca reprezentarea intereselor statului să fie asigurată de către Direcția Generală Finanțelor Publice a județului
În drept, invocă art. 115, 43,161, 137 Cod procedură civilă, art.5(3) din Decret nr.31/1954, Ordin nr.375/2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâta anexează în probațiune Ordinul nr.375/2009 și anexa nr.1 - parte integrantă a ordinului.
3. Întâmpinarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
La data de 18.01.2010, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prematură.
În motivare, pârâta arată că prin Sentința civilă nr. 305/12.11.2008, pronunțată în dosar nr. 1-, Curtea de APEL TIMIȘOARA: admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Anulează punctul nr. 1 din dispozitivul deciziei nr. 164/14.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații.
Obligă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații la soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 34551/29.11.2007, emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de Inspecție Fiscală.
De asemenea, pârâta precizează că această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2992/29.05.2009 pronunțată în dosar nr. 1- de Înalta Curte de Casație și Justiție, care: respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A împotriva sentinței civile nr. 305 din 12 noiembrie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Totodată, pârâta arată faptul că a formulat cerere de comunicare a Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost înregistrată Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A în data de 24 septembrie 2009 sub nr. 34085. Aceasta a fost comunicată Biroului Soluționare Contestații în data de 29.09.2009.
Pârâta precizează că Direcția Generală a Finanțelor Publice - Biroul Soluționare Contestații s-a conformat dispozițiilor Sentinței civile nr. 305/12.11.2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2992/29.05.2009, învestindu-se cu soluționarea pe fond a contestației reclamantei formulate împotriva punctului 1 din Decizia nr. 164/14.03.2008.
Mai mult decât atât, pârâta învederează că la soluționarea pe fond a contestației nu pot fi ignorate dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție care în motivarea Deciziei civile nr. 2992/29.05.2009 reține că:raportul de inspecție fiscală nu este un act administrativ fiscal propriu - zis, pentru că nu produce, prin el însuși, efecte în sarcina contribuabilului, ci stă la baza deciziei de impunere emise în temeiul art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală și care constituie titlu de creanță în sensul art. 110 din același cod.
Art. 205 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală prevede însă că o contestație administrativă poate avea ca obiect nu numai titlul de creanță, ci și alte acte administrativ - fiscale, iar această normă specială se coroborează cu Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, care în art. 18 alin. 2 prevede că operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății pot forma și ele obiect al controlului de legalitate, împreună cu actul pe care l-au premers.
În speță, intimata - reclamantă a contestat pe cale administrativă, prin cererea înregistrată cu nr. 1554 din 17 ianuarie 2008, atât decizia de impunere, cât și raportul de inspecție fiscală ale cărui constatări au stat la baza deciziei de impunere, respectând cerințele textelor legale menționate mai sus, dar autoritatea fiscală a fost cea care a separat nejustificat obiectul contestației, dispunând două măsuri distincte, necorelate între ele: respingerea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală ca inadmisibilă și suspendarea contestației împotriva deciziei de impunere potrivit art. 214 Codul d e procedură fiscală.
Dată fiind succesiunea logică a etapelor procedurale în raportul de drept administrativ - fiscal supus analizei, care impunea ca raportul de inspecție fiscală să poată fi cenzurat împreună cu decizia de impunere la baza căreia a stat, cu alte cuvinte, contestația administrativă să primească o soluție unitară (fie de suspendare în temeiul art. 214 Codul d e procedură fiscală, fie pe fondul ei), prima instanță a pronunțat o soluție ce reflectă stabilirea corectă a naturii juridice a actului dedus judecății și aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale incidente, în sensul celor menționate mai sus.
Din considerentele pentru care a fost respins recursul declarat de A reiese faptul că raportul de inspecție fiscală poate fi cenzurat împreună cu decizia de impunere pentru ca, contestația administrativă să primească o soluție unitară.
Pârâta învederează, de asemenea, că soluționarea contestației reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere a fost suspendată până la soluționarea laturii penale, prin Decizia civilă nr. 534/03.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, care a admis recursul A și a respins acțiunea reclamantei.
Având în vedere motivările din cuprinsul deciziilor civile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Biroul de Soluționare Contestații din cadrul A s-a investit cu soluționarea pe fond a contestației și pentru ca, contestația reclamantei să primească o soluție unitară, considerăm că trebuie finalizată latura penală.
În acest sens Biroul de Soluționare Contestații din cadrul Aaf ormulat adresele nr. 1554/13.10.2009 înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, nr. 1554/13.11.2009 înaintată Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, nr. 1554/20.11.2009 înaintată Direcției Naționale Anticorupție B și nr. 1554/23.12.2009 în vederea soluționării contestației.
Pârâta învederează că potrivit prevederilor art. 70 din Codul d e procedură fiscală: "(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate "
Mai menționează faptul că pentru soluționarea contestației sunt necesare informații ce privesc latura penală, iar aceste informații au fost solicitate de la organele de cercetare penală, prin adresele antemenționate; solicită respingerea acțiunii ca fiind prematură.
4. Aprecierea instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului, instanța reține că aceasta a fost motivată prin faptul că prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 375/2009 au fost preluate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A atribuțiile de inspecție fiscală ale Administrației Finanțelor Publice a Municipiului
În acest sens, instanța învederează că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Or, reclamanta a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, întrucât aceasta a emis raportul de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007, a cărui anulare a solicitat-o reclamanta.
Or, în condițiile în care actul în litigiu a fost emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, această autoritate publică este și subiect de drept în raportul juridic dedus judecății.
Sub acest aspect, instanța consideră că excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului este nefondată, urmând a fi respinsă cu această motivare.
Instanța subliniază, totodată, că este lipsită de relevanță modificarea competențelor de efectuare a inspecției fiscale ulterior emiterii actului, în condițiile în care reclamanta a criticat actul emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A în exercitarea competenței legale pe care o avea la acel moment, competență în baza căreia avea puterea de a efectua inspecții fiscale. Numai în măsura în care reclamanta ar solicita refacerea inspecției fiscale de către Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A ar putea intra în discuție eventuala lipsă de competență a acestei instituții de a mai efectua astfel de inspecții, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Având în vedere cele arătate anterior, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului, reținând că aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, instanța constată că aceasta excepție a fost motivată prin faptul că actul a cărui anulare o solicită reclamanta în prezenta cauză nu poate fi atacat separat de decizia de impunere emisă în temeiul acestui raport de inspecție fiscală și că în prezent a fost suspendată soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă împotriva acestei decizii.
Instanța constată că în baza raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală, a fost emisă decizia de impunere nr. 220/29.11.2007.
Reclamanta Com a formulat contestație împotriva acestor acte administrativ fiscale, respectiv împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 și a deciziei de impunere nr. 220/29.11.2007.
Prin Decizia nr. 164/14.03.2008, atașată la fila 80-88 dosar, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad ispus respingerea contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 și suspendarea soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 220/29.11.2007 până la soluționarea definitivă a acuzațiilor de natură penală formulate împotriva administratorului reclamantei în legătură cu obligațiile fiscale ce au format obiectul actelor contestate de reclamantă.
Instanța constată că prin sentința civilă nr. 207/16.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, atașată la filele 119-121 dosar, s-a dispus anularea punctului nr. 2 din dispozitivul deciziei nr. 164/14.03.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul soluționare contestații, respectiv anularea soluției de suspendare a soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 220/29.11.2007 până la soluționarea definitivă a acuzațiilor de natură penală formulate împotriva administratorului reclamantei în legătură cu obligațiile fiscale ce au format obiectul actelor contestate de reclamantă. Instanța constată însă că Înalta Curte de Casație și Justiție - în soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 207/16.09.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA - a modificat această hotărâre prin decizia civilă nr. 534/3.02.2009, atașată la fila 116-118, și a respins acțiunea reclamantei Com ca nefondată.
În consecință, instanța reține că nu mai poate fi contestată legalitatea soluției de suspendare a soluționării contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 220/29.11.2007 până la soluționarea definitivă a acuzațiilor de natură penală formulate împotriva administratorului reclamantei în legătură cu obligațiile fiscale ce au format obiectul actelor contestate de reclamantă.
În al doilea rând, instanța constată că prin sentința civilă nr. 305/12.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. 1-, atașată la fila 112-115, fost admisă acțiunea reclamantei Com în sensul anulării punctului nr. 1 din dispozitivul deciziei nr. 164/14.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul soluționare contestații.
În consecință, prin sentința civilă nr. 305/12.11.2009, instanța a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul soluționare contestații la soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 305/12.11.2009 prin decizia civilă nr. 2992/29.05.2009, atașată la fila 108-111. În această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că " raportul de inspecție fiscală nu este un act administrativ fiscal propriu - zis, pentru că nu produce, prin el însuși, efecte în sarcina contribuabilului, ci stă la baza deciziei de impunere emise în temeiul art. 109 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală și care constituie titlu de creanță în sensul art. 110 din același cod.
Art. 205 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală prevede însă că o contestație administrativă poate avea ca obiect nu numai titlul de creanță, ci și alte acte administrativ - fiscale, iar această normă specială se coroborează cu Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, care în art. 18 alin. 2 prevede că operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății pot forma și ele obiect al controlului de legalitate, împreună cu actul pe care l-au premers.
În speță, intimata - reclamantă a contestat pe cale administrativă, prin cererea înregistrată cu nr. 1554 din 17 ianuarie 2008, atât decizia de impunere, cât și raportul de inspecție fiscală ale cărui constatări au stat la baza deciziei de impunere, respectând cerințele textelor legale menționate mai sus, dar autoritatea fiscală a fost cea care a separat nejustificat obiectul contestației, dispunând două măsuri distincte, necorelate între ele: respingerea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală ca inadmisibilă și suspendarea contestației împotriva deciziei de impunere potrivit art. 214 Codul d e procedură fiscală.
Dată fiind succesiunea logică a etapelor procedurale în raportul de drept administrativ - fiscal supus analizei, careimpunea ca raportul de inspecție fiscală să poată fi cenzurat împreună cu decizia de impunere la baza căreia a stat, cu alte cuvinte, contestația administrativă să primească o soluție unitară (fie de suspendare în temeiul art. 214 Codul d e procedură fiscală, fie pe fondul ei), prima instanță a pronunțat o soluție ce reflectă stabilirea corectă a naturii juridice a actului dedus judecății și aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale incidente, în sensul celor menționate mai sus".
În raport cu cele arătate mai sus, instanța reține - după cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - că raportul de inspecție fiscală nu poate fi cenzurat decât împreună cu decizia de impunere la baza căreia a stat.
În prezenta cauză, instanța observă însă să soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 220/29.11.2007 a fost suspendată, și că nu mai poate fi contestată legalitatea soluției de suspendare a soluționării contestației, date fiind dispozițiile deciziei civile nr. 534/3.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atașată la filele 116-118.Cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod irevocabil legalitatea soluției de suspendare a soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 220/29.11.2007 - având în vedere că raportul de inspecție fiscală nu poate fi cenzurat decât împreună cu decizia de impunere la baza căreia a stat, astfel cum arată tot Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia civilă nr. 2992/29.05.2009, atașată la fila 108-111 - instanța constată că este prematură solicitarea de anulare a raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală, în condițiile în care este suspendată soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 220/29.11.2007, emisă de organele fiscale în temeiul acestui raport de inspecție fiscală.
Pentru aceste motive, instanța consideră că, date fiind cele reținute în mod irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție prin cele două decizii menționate mai sus, este prematură examinarea legalității raportului de inspecție fiscală nr. nr. 3455i/29.11.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală, în condițiile în care nu poate fi examinată, concomitent, și legalitatea deciziei de impunere 220/29.11.2007, emisă de organele fiscale în temeiul acestui raport de inspecție fiscală.
În consecință, instanța va admite excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A și va respinge acțiunea formulată de reclamanta Com în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul soluționare contestații, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală, acțiune având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală.
Instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei capacității de exercițiu, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Admite excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Respinge acțiunea formulată de reclamantaCom, cu sediul în municipiul A,-, județ A în contradictoriu cu pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice,Direcția Generală a Finanțelor Publice A - Serviciul soluționare contestații- ambele cu sediul în municipiul A, Bulevardul -, nr. 79, județ A, șiAdministrația Finanțelor Publice a MunicipiuluișiAdministrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală, ambele cu sediul în municipiul A, Bulevardul -, nr. 77, județ A, având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală nr. 3455i/29.11.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A - Activitatea de inspecție fiscală.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./1.03.2010
Tehnored. /7 ex./1.03.2010
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
