Obligația de a face. Sentința 66/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.66
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantele și împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța pune în discuție necompetența materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentei cauze și văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2009 pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanții si l-au chemat în judecată pe pârâtul Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice si T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se constate caracterul politic al condamnărilor autorilor (soț, respectiv ),decedat la data de 09.01.1988, (bunic patern) decedat la data de 01.03.1985, (bunica paterna) decedata la data de 10.02.1985; obligarea paratului Statul R sa recunoască public activitate de genocid a regimului comunist instaurat in România prin Guvernul la 06 martie 1945, genocid realizat prin încarcerarea intelectualității romane a foștilor membrii ai partidelor politice si a persoanelor care nu se înregimentau politic in Partidul R sau care, fără dovezi, erau acuzate ca au alte convingeri decât cele comuniste, precum si prin deportarea in a familiilor înstărite si a tuturor celor ce nu agreau regimul comunist; obligarea Statului R la plata despăgubirilor cauzate pentru suferințele fizice si psihice la care au fost supuși toți membrii familiei domniilor lor prin deportarea in si confiscarea tuturor bunurilor lor, precum si pentru toate persecuțiile pe care le-au suportat după revenirea la domiciliu, refuzându-li-se dreptul la munca, la educație si la condiții de viata decente, pentru suferința cauzata de înfometare, înfrigurare si înfricoșare si prin situarea in poziția de dușmani ai societății, izolându-i de societate, creându-li-se o situație de paria, fiind tot timpul in atenția autorităților, care ii urmăreau prin informatori, despăgubiri pe care le apreciază la suma de 1.000.000.000 euro pentru fiecare dintre antecesorii domniilor lor si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Cererea a fost înregistrata sub numărul - pe rolul Secției de Contencios Administrativ a Tribunalului Timiș, iar prin încheierea nr.130/CA/03.02.2009 a fost trimisa spre soluționare secției civile a aceleiași instanțe, reținându-se, in esența, ca reclamanții nu solicita anularea unui act administrativ pentru ca in speța sa fie incidente prevederile art.1 din Legea 554/2004. a fost înregistrata pe rolul Secției Civile a Tribunalului Timiș sub numărul -.
Sesizarea Curții de APEL TIMIȘOARA:
Tribunalul Timiș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.1107/3.04.2009 a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA, Secția contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele:
Potrivit art.1 din OG 214/1999, act normativ care a stat la baza acțiunii reclamanților, se recunoaște calitatea de luptător in rezistenta anticomunista, intre altele, persoanelor supuse din motive politice unor masuri administrative abuzive in perioada 06 martie 1945 - 14.12.1989; art.3 din același act normativ definește masurile administrative abuzive ca fiind orice masuri luate de organele fostei miliții sau securității ori de alte organe ca urmare a savarsirii unei fapte in scopurile menționate la art.2 al.1, in baza cărora s-a dispus, intre altele, privarea de libertate, stabilirea de domiciliu obligatoriu sau strămutarea intr-o alta localitate.
Constatarea calității de luptător in rezistenta anticomunista a persoanelor condamnate pentru infracțiuni savarsite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor masuri administrative abuzive este data in competenta Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător in Rezistenta, potrivit art.4 din OG 214/1999, împotriva deciziei acestei comisii si a refuzului nejustificat de a rezolva cererea, persoana interesata putând introduce plângere la instanța de contencios administrativ competenta, potrivit art.6 al.2 din OG 214/1999.
Având in vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază ca si in lipsa unei cereri adresate comisiei speciale, cererea formulata direct in fata instanței pentru acordarea acelorași drepturi își păstrează natura contencios-administrativa si, vizând acte ale unei autorități centrale, se afla in competenta materiala a secției de contencios administrativ a Curții de Apel.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA, Secția contencios administrativ și fiscal sub nr.957/30/19.05.2009.
La termenul din 23.11.2009, întrucât reclamantele nu au precizat temeiul de drept al acțiunii lor, instanța a dispus suspendarea judecății în baza art. 1551Cod de Procedură Civilă, până la momentul la care reclamantele vor preciza temeiul juridic al pretențiilor astfel formulate.
În perioada suspendării judecății reclamantele au depus la dosar o precizare prin care au arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepția de necompetență a Curții de APEL TIMIȘOARA:
Ca urmare a precizării temeiului juridic al acțiunii, cauza a fost repusă pe rol, stabilindu-se termen de judecată la 10.02.2010, termen la care instanța a invocat excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA, față de dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Analiza Curții cu privire laexcepția de necompetență materială:
Analizând probatoriul administrat în cauză, cu privire la excepția de necompetență materială, instanța constată următoarele:
Prezentul litigiu are de obiect solicitarea de despăgubiri de către reclamante pentru prejudiciul moral suferit printr-o condamnare cu caracter politic sau consecință a unei măsuri administrative asimilate unei astfel de condamnări, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform precizării depuse la dosar, reclamantele își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 5 alin. 1 Legea nr. 221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară".
Totodată, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, "persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată", iar potrivit art. 4 alin. 4 din aceeași lege, "cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice".
Având în vedere aceste dispoziții legale, față de precizarea reclamantelor privind întemeierea acțiunii lor pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, instanța apreciază că prezentul litigiu este de competența Tribunalului Timiș - Secția civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, fiind în discuție o cerere de obligare a Statului Român la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit printr-o condamnare cu caracter politic sau a unei măsuri administrative asimilate unei astfel de condamnări, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Având în vedere și dispozițiile art. 158 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", în raport cu cele arătate mai sus, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Față de dispozițiile art. 158 alin. 3 Cod de Procedură Civilă - potrivit cărora "dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă"- instanța reține că prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./16.02.2010
Tehnored. / 2 ex./18.02.2010
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
