Contestație act administrativ fiscal. Decizia 682/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 682/R-
Ședința publică din 27 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, jud. D, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1 și al DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud. A împotriva sentinței nr. 44/CF din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 15.06.2006, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanta - - SRL Pitești a formulat contestație împotriva deciziei nr.26/31.05.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și împotriva procesului verbal de control nr.22262/19.11.2001 încheiat de Direcția Regională Vamală C, solicitând anularea acestora și exonerarea de plata sumelor puse în sarcina sa, arătând următoarele:
1. Procesul verbal nr.22262/19.11.2001 a fost încheiat de organul vamal cu încălcarea normelor metodologice probate prin decizia nr.633/14.03.2001, emisă de Direcția Generală a Vămilor B, fiind nul, deoarece:
- nu cuprinde nici o mențiune a actelor normative încălcate, astfel cum prevăd disp.art.17 alin.2 din norme;
- s-a făcut constatarea că 44 declarații vamale de import Polonia au fost declarate și încadrate eronat la poziția tarifară 39 26 90 99 în loc de poziția tarifară 87 08 70 99, fără a se indica actul normativ încălcat;
- nu a fost încheiat și înregistrat la sediul societății, nefiind semnat de reprezentanții legali ai acesteia, potrivit art.25 alin.2 din norme;
- nu au fost anexate la acesta documentele pe care se întemeiază, potrivit normelor.
2. În motivarea contestațiilor formulate și în soluțiile pronunțate de către instanțe, precum și în expertizele efectuate, s-a reținut că toate documentele, inclusiv declarațiile vamale cu încadrarea 39 26 90 99 au fost verificate și acceptate fără obiecțiuni de Biroul Vamal Pitești.
Aceeași situație s-a petrecut și în perioada 2001-2004, când tranzitul vamal a fost realizat prin Vama, care nu a ridicat obiecțiuni cu privire la încadrare.
Vama, în perioada 2004-2005, a folosit aceeași încadrare.
Această poziție tarifară nu este opțiunea sa, ci a organului vamal, ceea ce exclude eventualele erori de încadrare.
Trebuie avut în vedere că, potrivit art.8 lit. e cap. II din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor vamale, stabilirea cuantumului taxelor și drepturilor vamale este atribuția principală a acestor birouri.
Declarațiile vamale de tranzit cu poziția tarifară 39 26 au fost acceptate fără obiecțiuni de Biroul Vamal Pitești.
Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că organul vamal este singurul organ abilitat a stabili încadrarea tarifară vamală și obligațiile importatorului, actele sale fiind însă supuse cenzurii instanței de judecată.
Recuperarea obligațiilor vamale se face în raport de conținutul declarației vamale, care constituie titlu.
Acceptarea din anul 2001 de către Vama Pitești a încadrării vamale 87 08 70 99, potrivit adresei nr.48872/1.11.2001 a Autorității Naționale a Vămilor, nu atrage aplicarea sa retroactivă pentru importuri anterioare acesteia, urmând a produce efecte numai pentru viitor.
Din expertizele efectuate anterior rezultă că declarațiile vamale au fost completate cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând modificări, ștersături pe acestea iar taxele vamale au fost stabilite și achitate de către organul vamal, care a acordat liber de vamă.
3. Toate tranzitele vamale realizate au avut la bază garanții vamale de tranzit, constituie anticipat potrivit dispoziției Biroului Vamal Pitești, care au fost virate în contul taxelor vamale, fără a se mai calcula diferențe.
La biroul vamal Interior Pitești, după realizarea controlului, verificarea documentelor și a încadrării tarifare, după plata taxelor vamale, s-a acordat liber de vamă.
4. Codificarea bunurilor s-a făcut potrivit Convenției sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptat de Organizație Mondială a Vămilor, la care România a aderat prin Legea nr.98/1996, fiind aplicabilă ediția a II-a din 1996, care au fost traduse și publicate în anul 2003, până la această dat neavând modificări.
5. Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.231/CF/9.12.2004 a admis contestația și a anulat actele emise în baza procesului verbal nr.22262/19.11.2001.
Instanța trebuia să anuleze și acest act.
Tribunalul Argeș prin sentința 985/C/7.05.2002 a anulat decizia nr.47/20.02.2002 emisă de DGFP A și procesul verbal nr.22262/19.11.2001 al
Recursurile admise de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.1174/R/C/2002 nu au privit fondul cauzei.
În baza acestui proces verbal au fost emise actele constatatoare nr.1091-1101/6.12.2001 și nr.1126-1158/14.12.2001, care au fost anulate de către instanță.
Pe cale de consecință, trebuie anulat și procesul verbal nr.22262/19.11.2001.
6. Penalitățile și majorările de întârziere nu sunt datorate, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Reclamanta, în dovedirea acțiunii, a depus înscrisuri(14-26, 76-121).
Intimata C, prin întâmpinare(39-45), a solicitat respingerea acțiunii susținând, în esență, că reclamanta este în culpă pentru încadrarea tarifară greșită înscrisă în declarațiile vamale, 39 26 90 99, aferentă obiectelor din plastic, în loc de 87 08 70 99, aferentă "roți, părțile lor accesorii, subpoziția 87 08 70 99 - "altele", în care se încadrează capacele de plastic importate din Polonia. A mai susținut că acordarea liberului de vamă nu exclude posibilitatea efectuării controlului ulterior și calcularea diferențelor de obligații vamale când se constată încadrări eronate. În fine, a susținut că declarantul vamal poartă întreaga răspundere asupra datelor înscrise în declarație, inclusiv cu privire la codul atribuit bunurilor importate.
A, la rândul ei, prin întâmpinare(46-48), pentru aceleași argumente a solicitat respingerea acțiunii.
Instanța, prin încheierea de ședință din 13.11.2006(71) a dispus atașarea dosarelor nr.1749/C/2002 și nr.297/COM/2006.
Instanța, prin încheierea de ședință din 8.01.2007(132), în raport de probele dosarului, a reținut că părțile nu pot pune concluzii cu privire la litigiile dintre ele și stadiul acestora și a dispus suspendarea judecății potrivit art.155 ind.1 proc.civ.
A, cu cererea depusă la 9.10.2007(133), a solicitat repunerea cauzei pe rol, depunând la dosar decizia emisă sub nr.26/31.05.2006, în urma contestației administrative formulată de societate împotriva procesului verbal nr.22262/19.11.2001(134-137).
Aam ai depus la dosar soluțiile instanțelor de judecată, pronunțate de-a lungul anilor, în legătură cu acțiunile și căile de atac exercitate de părți.
După examinarea cauzei, Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr.44/CF/7.02.2008, prin care a admis acțiunea, a anulat decizia nr.26/31.05.2006, emisă de DGFP A, și procesul verbal de control nr.22262/19.11.2001 încheiat de Direcția Regională Vamală C, exonerând pe petentă de plata sumei de 279.531 lei din care 114.762 lei drepturi vamale de import și 164.769 lei majorări.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că acțiunea parcurs mai multe cicluri de judecată, iar cu prilejul rejudecării s-a constatat că din procesul verbal de control nr. 22262/19.11.2001 rezultă că inspectorii vamali au efectuat la data de 16.11.2001 un control la societatea reclamantă, reprezentată de asociatul, și în urma verificării a unui număr de 44 declarații vamale s-a constatat că produsele "capace plastic auto", import Polonia, "au fost declarate de importator și încadrate în mod eronat la poziția tarifară 3926.98.99 în loc de poziția tarifară 8708.70.99 și ca urmare s-a sustras în parte de la plata drepturilor de import".
Au fost calculate, potrivit anexelor, diferențe în sumă de 2.795.305.835 lei(11-15-dosar 1649/COM/2002, vol.1).
Instanța a reținut că actul de control nu a fost încheiat la sediul societății, deși poartă mențiunea că a fost încheiat la data controlului, nefiind semnat de reprezentantul legal al societății și neînregistrat, cel puțin, în registratura acesteia, situație confirmată de adresa C nr. 22263/19.11.2001(16 dos.1649/200), de înaintare către reclamantă a acestui act, "în vederea luării la cunoștință de rezultatul controlului ulterior privind respectarea legislației vamale".
Controlul a cuprins verificarea a 44 declarații vamale ce privesc importuri realizate în perioada 29.01.1998 - 14.12.2000, astfel cum rezultă din datele menționate în anexele la actul de control(12-15), comisionar vamal fiind - SA
Din declarațiile vamale depuse la dosar(33-43, dos.1649/2002 vol.1) rezultă că la rubrica "33 Codul mărfurilor" a fost făcută mențiunea - pentru importuri ce au privit capace și covoare din plastic pentru auto.
A mai reținut instanța că declarațiile vamale au fost acceptate de către birourile vamale fără nicio obiecțiune cu privire la codificarea tarifară înscrisă, indiferent că a fost Biroul Vamal sau Pitești, iar adresa nr.20910/2.11.2001 a C( 46-dos.1749/2002 vol.2), prin care informează toate birourile vamale subordonate că "începând cu data prezentei vă atenționăm în legătură cu modul de declarare în vamă a acestor categorii de mărfuri", fără a se face nici o mențiune cu privire la importurile deja realizate și vămuite, produce efecte doar pentru viitor.
În raport de Normele metodologice aprobate prin decizia nr. nr.633/2001(nr.150/27.03.2001), instanța a constatat că actul de control a fost încheiat cu încălcarea acestor norme: nu s-a dat dreptul la formularea obiecțiunilor, nu a fost semnat de reprezentantul firmei, nu a fost înregistrat la societatea controlată, nu cuprinde nicio mențiune cu privire la actul normativ încălcat, în raport de care instanța să poată verifica ilegalitatea săvârșită, etc, situație confirmată și de expertiza contabilă efectuată în dosarul nr.1749/2002, vol.2, filele 4-21.
În ceea ce privește vămuirea, aceasta s-a realizat potrivit 39 - 55 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, probat prin nr.HG626/1997, neputându-se constata încălcări ale acestuia.
În cauză, cu ocazia vămuirii, organele vamale nu au constatat neconcordanțe și nu au dispus întocmirea altor declarații vamale.
A mai reținut instanța că legea permite acest control pe ultimii 5 ani, dar în cadrul acestui control nu se pot stabili decât obligații suplimentare determinate de alte cauze, altele decât cele care au stat la baza vămuirii, iar eventualele erori de încadrare într-o categorie tarifară sau alta, nu poate fi imputată importatorului după verificarea documentelor, a mărfii stabilirea și plata taxelor de către organul vamal și acordarea liberului de vamă.
Împotriva sentinței, în termen legal au formulat recurs intimatele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând-o sub aspectul nelaglității și netemeiniciei.
Examinând criticile aduse sentinței, Curtea constată că acestea au argumente comune, în sensul următoarelor:
Instanța de judecată s-a aflat în eroare cu privire la caracterul juridic al actului încheiat în urma controlului, adresa nr. 48872/1.11.2001 a Direcției Generală a Vămilor B atrăgând atenția asupra încadrării tarifare eronate a unei anumite categorii de bunuri și solicitându-se verificarea importurilor, fără a avea un caracter normativ cu efecte pentru viitor.
Nu autoritatea vamală este cea care realizează încadrarea tarifară, ci comisionul vamal, potrivit art. 11 din HG nr. 626/1997. Biroul Vamal verifică doar dacă datele înscrise în declarația vamală de tranzit corespund cu cele din documentele de transport și din celelalte documente, fără a avea obligația de a proceda la încadrarea tarifară a mărfurilor importate, în acest sens fiind dispozițiile art. 95 din HG nr. 1114/2001.
Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul ulterior în baza art. 61 alin.1,2,3 și 5 din Legea nr. 141/1997 și a art. 371 și 373 din HG nr. 1114/2001.
S-a mai arătat că organele de conducere ale reclamantei au fost înștiințate asupra acestui control, dovada fiind aceea a semnării și aplicării ștampilei pe ordinul de control nr. 366/5.11.2001, iar faptul că nu au vrut să fie prezente la data verificării ulterioare și au refuzat semnarea procesului verbal de control nu pot fi imputabile reprezentanților autorității vamale.
Reclamanta nu a uzat de posibilitatea acordată prin art. 52 din Legea nr. 141/1997 pentru a sublinia buna sa credință, poziția tarifară declarată de importator fiind pe propria sa răspundere.
În plus, DGFP Aas ubliniat că decizia nr.26/2006 prin care a respins contestația reclamantei este legală și temeinică, susținând că se impunea obligarea la plata majorărilor de întârziere aferente taxelor vamale în baza art. 61 alin. 3 din Legea nr. 141/1997 cât și pentru TVA, în conformitate cu prevederile art. 33 din OG nr. 3/1992 și art. 34 din aceiași ordonanță.
La data de 25 iunie 2008, s-au depus concluzii scrise din partea reclamantei, care a solicita respingerea recursurilor ca nefondate, susținând, în principal, că procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea Normelor metodologice aprobate prin Decizia nr.63/2001 emisă de Direcția Generală a Vămilor B, cât și faptul că recurentele confundă regimul de tranzit cu declarație de instituire a garanției vamale, cu regimul declarației vamale de tranzit.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304/1 Cod pr.civilă, în raport de ansamblul probatoriului și apărărilor efectuate în cauză, Curtea constată următoarele:
Ambele recursuri - ce vor fi examinate grupat, ca urmare a criticilor comune aduse sentinței - sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor reda în continuare:
Un prim argument la adoptarea soluției de către prima instanță a constat în acela că actul de control a fost încheiat cu încălcarea normelor metodologice aprobate prin Decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 633/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 150/27 martie 2001.
Astfel, procesul verbal de control nr. 22262/19.11.2001 încheiat de Direcția Vamală C și actele constatatoare întocmite în baza acestuia sunt lovite de nulitate, deoarece au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de normele tehnice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior aprobate prin Decizia nr.633/2001, în vigoare la data controlului, în condițiile în care reclamanta nu a fost convocată să participe și să semneze actul verbal de control, așa cum cer dispozițiile art. 17 din normele precitate.
Potrivit art.17 din Normele Tehnice, procesul verbal de control se semnează de organul de control și de persoanele fizice și juridice, prin reprezentanții legali ai acestora și numai în situația în care se refuză semnarea procesului verbal, rezultatul va fi comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 2 din aceleași norme, în cazul în care actul de control se perfectează la sediul persoanei juridice se înregistrează și la aceasta.
Or, contrar normelor legale precitate, procesul verbal nr. 22262 încheiat la 16.11.2001, deși cuprinde mențiunea că reprezentantul reclamantei ar fi fost prezent, nu poartă semnătura acestuia și nici nu se arată dacă s-au formulat obiecțiuni sau numărul înregistrării unui exemplar la unitatea verificată.
Mai mult, este trecut sediul reclamantei, unde se pretinde că s-ar fi efectuat verificarea ulterioară, ca fiind în Pitești, str. -. -S7,. A,.12, județul Ori, sediul acestei societăți era în Pitești-, fapt care rezultă atât din contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei și actului de control contestat, cât și chiar din declarațiile vamale ce au făcut obiectul controlului ulterior.
Aceiași mențiune privind deplasarea la sediul din Pitești str. - -S7,. A,.12, județul A figurează și în raportul întocmit de inspectorii din cadrul Direcției Regionale Vamale C la 8.10.2001, deși, așa cum s-a arătat anterior, societatea își avea sediul la o altă adresă
De asemenea, contrar acelorași norme, cu referire expresă la art.17 alin. 2 și anexa nr. 2, nu s-au trecut dispozițiile legale încălcate, respectiv articolul și aliniatul, astfel că se observă existența mai multor cauze de nulitate a actului de control.
De altfel, și în concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul contabil G s-a evidențiat încălcarea prevederilor deciziei nr.633/2001, astfel încât procesul verbal de control este lovit de nulitate, fiind lipsită de relevanță susținerea recurentei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în sensul că pe propriul ordin pentru derularea operațiunii de control ar fi aplicată ștampila societății comerciale reclamante ( înscris care nu s-a identificat la dosar).
Ținându-se seama de faptul că nu se poate face diferențierea nulităților absolute și relative, pornindu-se de la natura interesului pe care îl protejează, fiind în prezența raporturilor juridice de drept public care presupun apărarea intereselor generale, procesul verbal de control a fost apreciat, în mod corect și legal, ca fiind lovit de nulitate.
Nulitatea acestuia atrage nulitatea actelor subsecvente, inclusiv a deciziei pronunțate în contestație, fiind lipsită astfel de relevanță cercetarea celorlalte motive de recurs, care privesc fondul dreptului dedus judecății.
IÎnsă, trecându-se peste acestea, se constată că organele vamale la momentul importului au verificat toate documentele care atestau constituirea garanției vamale, respectarea procedurilor legale, constatându-se că importatorul a respectat toate dispozițiile legale aplicabile în materie.
Declarația vamală de tranzit constituie titlul executoriu pentru plata taxelor vamale, organele vamale executând procedurile de vămuire conform art. 72 din Regulamentul vamal, verificând declarația vamală de tranzit și încadrarea tarifară, calculul taxelor vamale și altele.
Reclamanta a precizat în cuprinsul declarațiilor vamale bunurile pe care le importa, singurul organ care are competența de a stabili încadrarea tarifară fiind cel vamal.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, reținând în principal nulitatea procesului verbal, va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de intimatele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, jud. D, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1 și al DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud. A împotriva sentinței nr. 44/CF din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în Pitești,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
9.07.2008
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
