Contestație act administrativ fiscal. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 684/CA/2009 -
Ședința publică
din 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - Președinte secție
- Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat derecurenta pârâtă. GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în Romană nr.3-5 împotriva Sentinței nr. 312/CA/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, în contradictoriu cuintimatul pârât, domiciliat în S M, str. - - 10. 7, județul S M, având ca obiect - CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 26.11.2009, când s-au pus concluzii asupra fondului, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru acest termen, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. nr. 312/CA/13.05.2009, Tribunalul Satu Marea respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei PSM, anulând ca nelegale actele administrative fiscale nr.63186/15.08.2008 și nr. 82256/22.10.2008 emise de pârâtă.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 9.777, 33 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare prevăzută de art.214 ind.1 Cod procedură fiscală, cu dobânda legală de la data plății până la restituirea sumei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului Comunității Europene, precum și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
La data nașterii raportului juridic de drept fiscal între reclamant și Statul Român prin reprezentanții săi legal în această materie, organele fiscale, erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împotriva acestei hotărâria declarat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare arată recurenta că, reclamantul a formulat o cerere de restituire taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 9774,83 lei achitată la Trezoreria din subordinea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M, conform chitanței eliberată în acest sens, și carenu este un act administrativ fiscal ci un simplu document care atestă încasarea unor sume de bani de la contribuabili.
Se mai arată că regimul taxei speciale pentru autoturisme în vigoare de la 01.01.2007, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în codul fiscal.
Se invocă în drept de către recurent dispozițiile art. I-33 din Legea nr.157/2005 și art.148 alin.2 din Constituția României, concluzionând că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Sunt invocate și dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene,considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar împotriva modului de determinare a taxei.
Regimul juridic al taxei auto este reglementat prin Legea nr.571/2003, iar organul competent să se pronunțe dacă un act normativ este sau nu constituțional, este Curtea constituțională, iar când se constată că legislația națională a unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare, competentă să se pronunțe este Curtea Europeană de Justiție.
Prin OUG 50/2008 a fost instituitătaxa de poluarecare a intrat în vigoare la 01.07.2008, conform căreia, la articolul 11, se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Prin urmare legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus și nu restituirea integrală a taxei.
În privința dobânzilor solicitate de petent, se menționează faptul că acestea se acordă în condițiile reglementate de art.124 și 117 din OG nr.92/2003, adică după expirarea termenului prevăzut de legislația menționată.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința recurată,prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Este adevărat că în speță nu se atacă un act administrativ fiscal de impunere, iar chitanța care atestă încasarea unei sume de bani de la intimatul reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare nu este un act administrativ fiscal, însă obiectul acțiunii formulate de către reclamant în temeiul Legii nr.554/2004 îl constituie refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea de restituire a taxei speciale pentru autoturisme, încasată în mod nelegal, situație în care acest refuz nejustificat, constatat de către prima instanță este aT.t actului administrativ conform dispozițiilor art.2 alin.2 din aceeași lege.
În mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90, alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale re ".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, ră cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură ră.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod, legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
În ceea ce privește acordarea dobânzii legale de la data plății, instanța de recurs constată că acest motiv de recurs este întemeiat, urmând a fi admis recursul și modificată în parte sentința în acest sens.
În speță, perceperea taxei speciale pentru autoturisme a fost reglementată de dispozițiile Codului Fiscal, situație în care pentru acordarea dobânzilor solicitate de reclamant sunt aplicabile tot dispozițiile prevăzute de acest act normativ care la art. 124 reglementează faptul că dobânzile se acordă pentru sumele de restiotuit sau de rambursat de la bugetul de stat, precum și data de la care reclamantul este îndreptățit la acordarea acestor dobânzi, respectiv din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 sau art.70.
Prin urmare, urmează a fi modificată în parte sentința în sensul obligării pârâtei la plata dobânzii fiscale care va fi calculată potrivit Codului d e procedură fiscală.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 și art.304 pct.9 cod procedură civilă, va fi admis recursul formulat și modificată în parte sentința nr. 312/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în sensul celor menționate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRUI ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta. GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în Romană nr.3-5 împotriva Sentinței nr. 312/CA/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cuintimatul pârât, domiciliat în S M, str. - - 10. 7, jud. S M, pe care o modifică în parte, în sensul că:
OBLIGĂ pârâta la plata dobânzii fiscale, care va fi calculată potrivit Codului d e procedură fiscală.
MENȚINE celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud. fond.
Red.dec. S 17.12.2009
Tehnored. - 17.12.2009
Emis /exped. 2 comunicări -
1.S M,cu sediul în Romană nr.3-5
2.intimatul pârât, S M, str. - - 10. 7, județul S
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Băltărete Savina
