Contestație act administrativ fiscal. Decizia 755/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 755
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PN( TREZORERIA MUNICIPIULUI P N), împotriva sentinței civile nr.49/CF din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, lipsă fiind intimata-reclamantă și intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Consilier juridic depune la dosar delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constată recursul declarat și motivat în termen, scutit de plata taxelor de timbru și nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței Tribunalului Neamț și pe fond menținerea obligației intimatei de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Această taxă este reglementată de art.214 din Legea 571/2003, articol care este în vigoare, nefiind declarat neconstituțional. De asemenea, arată că, prin aplicarea acestei taxe nu s-au încălcat prevederile art.90 din Tratatul UE, taxa aplicându-se tuturor autoturismelor și astfel, nu poate fi vorba de discriminare.
Solicită ca instanța să aibă în vedere și dispozițiile OUG 50/2008.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Trezoreria municipiului P N, a solicitat obligarea pârâților să-i plătească suma de 3732,44 lei și dobânda legală de la 27.02.2008 și până la data plății. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în februarie 2008 a cumpărat un autoturism marca din Spania și pentru a-l înmatricula în România, a achitat taxă de 3732,44 lei la 27 februarie 2008. Apreciază reclamanta că taxa de primă înmatriculare prevăzută de Legea 343/2006 modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului 110/2006 are drept scop împiedicarea importului de autoturisme second - hand din statele comunității europene ceea ce contravin art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Se mai arată că perceperea taxei de primă înmatriculare creează o discriminare vădită sub acest aspect din moment ce este stabilită pentru autoturismele importate, discriminarea fiind reținută de Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg în cauzele 290/2005 și C - 33/2005.
Prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNi nvocă faptul că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă. Se arată că nu putea restitui taxa achitată deoarece aceasta era prevăzută de legea internă - art. 2141din Codul Fiscal - iar potrivit art. l alin. 5 din Constituție, în România este obligatorie respectarea legii și a Constituției.
Susține pârâta că dispozițiile art. 2141Cod fiscal nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa se aplică tuturor autoturismelor - produse în România sau în alte state - indiferent dacă sunt noi sau second - hand.
Că pentru neconcordanța dintre normele interne și dreptul comunitar sunt autorități care au competență de a interveni potrivit art. 21 al. 3 din Legea 24/2000.
Mai susține intimata că restituirea sumelor de la buget se face în condițiile art. 117 Cod procedură fiscală, condițiile acestui act normativ nefiind îndeplinite la data formulării cererii.
Direcția Generală a Finanțelor Publice N, prin întâmpinare, invocă aceleași apărări ca și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PNp recum și faptul că la 01 iulie 2008 intrat în vigoare OUG59/2008 potrivit căreia este supusă restituirii doar eventuala diferență dintre taxa de înmatriculare achitată și taxa prevăzută în acest act normativ.
Prin sentința civilă 49/CF/02 iulie 2008, Tribunalul Neamța admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, respins excepția lipsei procedurii prealabile și a admis acțiunea, obligând pârâta a ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N - TREZORERIA MUNICIPIULUI P să- restituie reclamantei suma de 3.732,44 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare precum și dobânda aferentă începând cu data de 07 martie 2008 și până la data plății și 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că raportul juridic fiscal ce face obiectul cauzei are ca părți reclamanta și pârâta Administrația Finanțelor Publice, Ministerul Economiei și Finanțelor nefiind parte în acest raport. De asemenea, între minister și nu există obligația de garanție sau solidaritate pasivă, motive pentru care excepția este fondată.
Cu privire la lipsa procedurii prealabile, excepția se dovedește neîntemeiată deoarece cererea de restituire a taxei întrunește condițiile legale ale unei plângeri prealabile prin care se solicită revocarea actului administrativ și repararea pagubei.
Pe fondul cauzei acțiunea s-a considerat ca fiind întemeiată pentru motivele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr.110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român( în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene. Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de nr.OUG 50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare. Astfel art. 4 lit. a din nr.OUG 50/2008 impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art. 90 par. 1 din
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P
În motivarea recursului pârâta susține că reclamanta nu formulat procedura prealabilă împotriva adresei ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N nr. 26506/03 martie 2008 conform art. 205 din OG92/2003.
Sunt reluate apărările formulate la instanța de fond privind imposibilitatea restituirii taxei la cererea reclamantei având în vedere pct. l alin. 5 din Constituția României, inexistența unei hotărâri prin care să se fi constatat ca fiind neconstituționale sau discriminatorii dispozițiile art. 2141Cod fiscal, a faptului că taxa se aplică tuturor autoturismelor la prima înmatriculare în România și solicita a fi aplicate dispozițiile OUG 50/2008. Se mai arată că nu datorează cheltuielile de judecată și că nu puteau fi aplicate dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală iar neconcordanța dintre dreptul comunitar și cel intern putând fi înlăturată conform art. 21 alin. 3 din Legea 24/2000.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În fapt, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul a cumpărat în februarie 2008 un autoturism second - hand marca din Spania. În data de 27.02.2008 reclamanta, pentru a putea înmatricula autoturismul în România, a achitat suma de 3732,44 lei cu chitanța nr. - reprezentând taxă specială pentru autoturisme.
Considerând că taxa achitată încalcă normele comunitare la 27.03.2008 reclamanta a solicitat restituirea taxei, cerere nesoluționată de pârâta care îi răspunde printr-o adresă - 34820/ 04.04. 2008 că taxa achitată este conformă cu dispozițiile art. 2141Cod fiscal.
În drept;
Prin Legea 343/2006 modificată prin OUG110/2006 s-a modificat Codul fiscal și s-a instituit o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule comerciale la înmatricularea acestora în România. Această taxă de primă înmatriculare este aplicată, în cazul autoturismelor și autovehiculelor second - hand, numai pentru cele care provin din alte state în timp ce pentru autovehiculele second - hand din România comercializate, această taxă nu este incidentă (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 din Tratatul Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor alte state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
Față de reglementarea cuprinsă în art. 90 din, taxa de primă înmatriculare instituită de legislația internă și aplicabilă autoturismelor și autovehiculelor second - hand din statele care compun Uniunea Europeană și care nu este aplicabilă celor similare din România constituie o măsură discriminatorie care este de natură împiedica libera circulație a mărfurilor.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunității Europene (E) cauzele și (Ungaria) și (Polonia) reținând că taxele de primă înmatriculare, aplicabilă autoturismelor second - hand, instituită de Ungaria și Polonia este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Reținând că aplicarea dispozițiilor naționale privind taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal autoturismelor și autovehiculelor second - hand din țările Uniunii Europene este contrară art. 90 din Tratat, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, motivele de recurs formulate de recurentă sub acest aspect fiind nefondate.
Nici celelalte motive de recurs nu sunt fondate.
Astfel în ceea ce privește principiul constituțional consacrat prin art. 1 al. 5 din Constituție, potrivit căruia este obligatorie respectarea legilor și a Constituției, acesta nu este încălcat de judecătorul fondului deoarece Constituția consacră prin art. 148 al. 4 obligația judecătorului național de a garanta îndeplinirea obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile art. 148 alin 2. Potrivit acestora din urmă norme constituționale Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare, sunt obligatorii și au, în raport cu legile interne, o aplicare prioritară.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 17.04.2008 hotărârea recurată pronunțându-se la 02.07.2008.
În cursul soluționării în fond a cauzei a fost emisă OUG50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei noi taxe și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil pentru următoarele considerente:
Trebuie menționat că dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt parte a dreptului intern potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României și aplicabile cu prioritate potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.
Sub un prim aspect OUG50/2008 a fost emisă în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 au caracter retroactiv și sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stran și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă.A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege iar în materie fiscală, cum este cazul în speță, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat și contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 Cod procedură fiscală).
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Este întemeiată susținerea recurentei că restituirea sumelor de la buget se realizează în condițiile art. 117 din Cod procedură fiscală însă această dispoziție din lege nu a fost încălcat de către instanța de fond care a dispus doar restituirea sumei restituirea efectivă de către pârâtă fiind un aspect ulterior soluționării fondului.
În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile invocat de recurentă și motivată prin aceea că reclamantul nu a formulat contestație conform art.205 din Cod procedură fiscală împotriva adresei emisă de recurentă instanța reține că intimatul-reclamant a solicitat restituirea unei sume de la bugetul de stat pe care el o considera că ar fi fost achitată nelegal. Instituția restituirii sumelor de la buget este reglementată prin art. 117 din Cod procedură fiscală iar procedura de restituire este reglementată prin Ordinul 1899/2004.
Potrivit Cap. 1 pct. 6 alin. 2 din acest ordin, numai în cazul restituirii unei sume de la bugetul de stat se întocmește o decizie de restituire care constituie un act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 și 211 Cod procedură fiscală și care poate fi contestat conform art. 205 alin. 1 din Cod procedură fiscală. În situația în care organul fiscal respinge cererea de restituire procedura prevăzută de Ordinul 1899/2004 nu impune emiterea unui act administrativ fiscal așa cum îl prevede în cazul restituirii. Așadar adresa emisă de recurentă speță nu este un act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 și 211 Cod procedură fiscală iar reclamantul nu era ținut să parcurgă o astfel de procedură.
Într-o astfel de situație reclamantul avea deschisă calea prevăzută de Legea 554/2004 și așa cum a reținut și instanța de fond, cererea de restituire formulată de acesta reprezentând procedura prevăzută de art. 7 din acest act normativ.
Referitor la cheltuielile de judecată acestea au fost reținute în sarcina recurentei deoarece fiind parte căzută în pretenții sunt aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE (TREZORERIA MUNICIPIULUI P), împotriva sentinței civile nr. 49/CF din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimatul - pârâtMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,07 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef secție comercială, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
17/18 nov. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
