Contestație act administrativ fiscal. Decizia 772/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 772/2008
Ședința publică din 24 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 3774 din 10.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata PRIMARUL MUNICIPIULUI B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, consilier juridic, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că azi, 24.03.2008 reclamanta a depus la dosar note scrise și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, în temeiul art. 150 din proc. civ. Curtea declară închisă faza probatorie și dă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând că, sunt mulțumiți de sentința dată de Tribunalul Baia -M dar solicită anularea penalitățiilor de întârziere calcutate pentru sem.I 2007 pentru clădirea și terenul în care intimata își defășoară activitatea proprie, aceste petite fiind respinse prin sentință civilă 3774/10.12.2007. La solicitarea instanței de a preciza care este motivul de recurs reprezentanta intimatei a susținut că Banca Naționala este o instutuție independentă și beneficiază de scutiri de impozite.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3774 din 10 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ precizată de reclamanta Banca Națională a României Sucursala M în contradictoriu cu Primarul Municipiului B.
A fost anulată în parte dispoziția nr.11075 din 12.04.2007 emisă de Primarul Municipiului B
Autoritatea administrativă a fost obligată să emită o decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădirea și terenul situate în B M,- cu recunoașterea dreptului reclamantei de scutire de la plata impozitului pe clădiri și teren, cu excepția incintei folosită în acest imobil pentru activităti economice.
Pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei suma de 17.443,52 RON reprezentând impozit pe clădiri și teren aferente semestrului II al anului 2007 achitate de reclamantă în martie 2007, nefiind datorate.
S-au respins celelalte petite.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.3645 din 28 februarie 2007 emisă de Primăria BMs -a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pentru teren, clădiri și taxă afișaj (fila 60) menținută prin dispoziția nr.11075 din 12.04.2007 prin care s-a respins contestația formulată de Banca Națională a României (fila 7-8).
Potrivit dispozițiilor art.250 pct.1 și 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirile și terenurilor instituțiilor publice, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice.
Raportat la prevederile art.1 din Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, conform cărora aceasta este instituție publică independentă reclamanta, ca sucursală, este instituție publică în sensul normelor cuprinse în Codul fiscal menționate.
In cauză nu s-a pus problema contestării impozitului pentru spațiile închiriate de reclamantă, aceasta recunoscând că datorează impozitul pentru ele.
Pârâtul a sustinut că activitatea reclamantei este una comercială însă instanța nu poate lua în considerare această susținere având în vedere că reclamanta este banca centrală a României, fiind unica bancă de emisiune din țară, veniturile sale nete fiind virate în proporție de 80% bugetului statului, astfel că nu se poate reține că aceasta urmărește obținerea de profit, operațiunile bancare fiind accesorii subsumate activități de bancă centrală.
Față de cele arătate, acțiunea reclamantei este întemeiată și va fi admisă în parte în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 în sensul anulării în parte a dispoziției emise de pârât.
De asemenea, autoritatea administrativă va fi obligată să emită o decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădirea situată în B M, str. -.- cu recunoașterea dreptului reclamantei de scutire de la plata impozitului pe clădiri și terenuri cu excepția incintei folosită în acces imobil pentru activități economice.
Dat fiind faptul că reclamanta a achitat în plus suma de 17.443,52 RON cu titlu de impozit pe clădire și teren aferent semestrului II 2007 pentru suprafața utilizată pentru activitatea proprie, va dispune restituirea acesteia.
Reclamanta n-a dovedit împrejurarea că s-ar fi calculat penalități de întârziere, astfel că va fi respins petitul referitor la anularea penalităților precum și celelalte cereri formulate și precizate care n-au mai fost susținute cu ocazia dezbaterii cauzei în fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI B solicitând admiterea acestuia, cu precizările și completările comunicate și concluziilor scrise, cu obligarea autorității administrative la emiterea unei decizii de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădirea și terenul situate în B-M- cu recunoașterea dreptului reclamantei de scutire de la plata impozitului pe clădiri și teren în care-și desfășoară activitatea proprie, cu excepția incintei folosite în acest imobil pentru activități economice (suprafața închiriată), obligând totodată intimata la restituirea sumei de 17.443,52 RON reprezentând impozit pe clădiri și teren aferente semestrului II al anului 2007, fiind nedatorată.
Mai solicită anularea penalităților calculate de intimată prin ignorarea prevederilor art. 1 pct 1 și 2 din Legea nr. 312/2004, întrucât sunt instituție publică independentă cu personalitate juridică care își desfășoară activitatea în teritoriu prin sucursalele sale, fiind, potrivit art. 250 alin 1 pct 1 și art. 257 lit f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, beneficiari ai scutirii impozitului pe clădire și teren utilizate pentru activitate proprie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta-recurentă arată următoarele:
Intimata a ignorat dispozițiile legale în vigoare și interpretarea acestora considerând în urma verificării bazei sale de date în mod eronat, că recurenta datorează impozit pe clădire și teren.
Recurenta învederează că există două aspecte care trebuie analizate în mod independent iar, în ceea ce privește calcularea penalităților de întârziere și a petitului privind suspendarea acestora apreciază că prima instanță în mod greșit s-a pronunțat asupra petitelor interpretând greșit dispozițiile legale în vigoare.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI prin contestația formulată împotriva actului administrativ de impunere nr. 3645/28 februarie 2007 și respectiv a Dispoziției Primarului Mun B-M nr. 11.075/12 aprilie 2007 solicitat anularea acestora și respectiv revocarea în parte a dispoziției și acordarea scutirii de plată a impozitului pentru clădirea care îndeplinește funcția de sediu a Sucursalei Ma B NR pentru o suprafață de 619,71 mp respectiv teren în suprafață de 263,11 mp conform dispozițiilor Legii nr. 571/2003, emiterea unei noi dispoziții de impunere pentru clădirea în suprafață de 873,62 mp și teren în suprafață de 370,89 mp, suprafețe închiriate unor agenți economici și suspendarea punerii în executare a dispoziției de impunere și a Dispoziției Primarului.
Contestația a fost motivată prin invocarea dispozițiilor art. 14 și art. 18 alin 1 din Legea nr. 554/2004 precum și prevederile art. 250 alin 1 pct 1 și art. 257 lit f din legea nr. 571/2003 precum și art. 1 pct 2 din Legea nr. 312/2004.
Starea de fapt invocată în susținerea contestației a relevat că, reclamanta nu utilizează întreaga suprafață pentru desfășurarea de activități economice iar pentru suprafața utilizată de reclamantă pentru activitatea reglementată de dispozițiile Legii nr. 312/2004 beneficiază de scutire de impozite pe clădire împrejurare care nu a fost luată în considerare de organele care au procedat la determinarea cuantumului obligațiilor fiscale ale reclamantei.
Prin decizia de impunere nr. 3645/28 februarie 2007 emisă de Primăria B-M a fost determinat în sarcina reclamantei un impozit pentru teren, clădiri și taxe de afișaj în cuantum de 47.111,16 și respectiv 21.45,98 iar împotriva acestei decizii a fost formulată plângere care potrivit dispozițiilor art. 71 și art. 1207din Legea nr. 215/2001 a fost soluționată de primar.
Primarul Municipiului B-M prin dispoziția nr. 11.075 dispus respingerea contestației formulată de BNR împotriva deciziei de impunere nr. 3645/28 februarie 2007 reținând că, deși se afirmă de către contestatoare că beneficiază de scutiri fiind o instituție publică independentă care desfășoară activitățile economice prevăzute în cod secțiunea J grupa 6511 nu devin incidente dispozițiile art. 250 alin 1 pct 1 și art. 257 lit g din Legea nr. 571/2003.
invocate de reclamantă au fost stabilite prin dispozițiile art. 250 pct 1 și pct 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care statuează că impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirile și terenurile instituțiilor publice cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice.
Argumentele prezentate în susținerea dispoziției nr. 11075 privind împrejurarea că reclamanta desfășoară activități economice prevăzute în nu pot fi primite întrucât activitatea desfășurată sub codul indicat nu are ca obiect obținerea de venituri, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 312/2004 BNR fiind instituție publică independentă a căror venituri se virează direct la bugetul de stat iar operațiunile bancare sunt doar cele accesorii activității de bancă centrală.
Prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta a contestat doar cuantumul impozitului aferent suprafețelor care nu au fost destinate închirierii unor agenți economici ci doar cuantumul aferent spațiului utilizat de către reclamantă în scopul desfășurării activității sale astfel cum a fost aceasta reglementată de Legea nr. 312/2004.
Susținerile recurentei vizând împrejurarea că prima instanță era obligată să dispună asupra penalităților de întârziere și să dispună de asemenea emiterea unei noi dispoziții cu luarea în considerare a penalităților anulate, nu pot fi primite întrucât subsecvent anulării actului administrativ se revine la situația de la momentul emiterii acestuia astfel că eventuale penalități calculate în baza unui act administrativ anulat nu pot fi puse în discuție în acest context.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta BANCA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr. 3774 din 10.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
2 ex./2.04.2008
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
