Contestație act administrativ fiscal. Decizia 897/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 897
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R, împotriva sentinței civile nr. 31/CF/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.17 din Legea 146/1997.
De asemenea, instanța constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI la plata sumei de 5.441 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare a unui autoturism, actualizată la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 31/CF/19 februarie 2009 au fost respinse excepția invocată privind neîndeplinirea procedurii prealabile și a fost admisă acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Prima instanță și-a întemeiat soluția pe următoarele considerente:
Reclamantul cumpărat un autoturism second-hand din Republica Federală Germania, pentru a cărui primă înmatriculare în România a fost neva să achite la 01.02.2008, conform chitanței depuse la dosar, suma de 5.441 le reprezentând taxa percepută în temeiul art. 214 alin. 1 din Codul Fiscal.
Examinând excepția lipsei procedurii prealabile, aceasta se dovedește neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pe următoarele considerente. Reclamantul a cerut restituirea sumei, a formulat și contestație împotriva refuzului pârâte de restituire a sumei și a primit și răspuns prin Decizia cu nr. 50129 din 04.12.2008 depusă la dosar, astfel încât se constată că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214" din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art. 148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art. 148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
În scopul reparării integrale a prejudiciului, se impune obligarea la actualizarea sumei conform indicelui de inflație.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, s-a impus și obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.
În termen legal a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, motivând următoarele critici:
1. în mod greșit s-a considerat îndeplinită procedura prealabilă, întrucât simpla cerere adresată câtre instituție nu ține locul procedurii prevăzută de lege (art. 2 al. l lit. j, art. 7 al. l și art. 8 al. l din Legea 554/2004.
2. obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost instituită prin art. 214 (1) - Cap. 2 - 1, Titlul VII din Legea 571/2003, text introdus prin art. I, pct. 202 din Legea nr. 343/2006, text în prezent în vigoare, nefiind declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
3. în caz de conflict între legea națională și cea europeană, are prioritate legea națională.
Prezenta reglementare a taxei auto nu încalcă, respectiv dispozițiile art. 90 din Trata, iar dacă s-ar ivi o astfel de soluție, autoritățile competente au obligația, potrivit art. 21 al. 3 din Legea nr. 24/2000 să propună modificarea legii.
4. restituirea sumei se face în condițiile art. 117 Cod procedură civilă, condiții pe care reclamantul nu le îndeplinea la data formulării cererii.
Intimata reclamantă a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Cât privește parcurgerea sau nu a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004, considerentele primei instanțe sunt judicioase, așa cum s-a reținut și în decizia nr. 50129/04 decembrie 2008 (fila 14 dosar), organul financiar a avut de soluționat în etapa administrativă adresa înregistrată sub nr. 48156/17 noiembrie 2008, respectiv contestația înregistrată la. R sub nr. 50075/03 decembrie 2008, formulate de către reclamantul.
Cu privire la competența instanței de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile dreptului comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în "cauza Administrazione delle finanze dellostato/, nr. C 106/1977", s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea probabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Dat fiind această opinie a Curții de Justiție a, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără solicita sau aștepta eliminarea prealabilă acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
De altfel, Constituția României statuează în mod explicit prin art. 148 al. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din, invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea textelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin OUG nr. 110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 al. l din Tratat, Curtea este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către recurentul - reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art. 90 al. l din Tratat.
Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însă și plata taxei speciale pentru autoturisme, iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat este asigurat prin cererea de restituire taxei depusă la. B la data de 17 noiembrie 2008.
Sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal (01 februarie 2008) prin achitarea taxei, conform chitanței dispozițiile nr.OUG 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile, conform principiului neretroactivității legii.
sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Observând că prima instanță a calificat corect t raportul juridic dedus judecății și a făcut corectă aplicare a legii, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R cu sediul în loc.R, R nr.1, jud.N, împotriva sentinței civile nr. 31/CF/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-pârât cu domiciliul în com. jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Ex.4 Tehnored.
23 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
