Contestație act administrativ fiscal. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 90/CA/2009-
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANAȚELOR PUBLICE - S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S în contradictoriu cu intimata reclamantă S M - S M, B- - -, -. 186, Județ S și intimata pârâtăADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE- S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M, împotriva sentinței nr. 259/CA/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata a depus întâmpinare, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor articolului 242 punct 2 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 259/CA/2008 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant SC " " SRL cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța - nr. 3 - 5, în sensul că,
A anulat ca nelegale actele administrativ fiscale nr. 29014/10.04.2008 și nr. 30231/16.04.2008 emise de pârâtă.
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5638,03 lei reprezentând plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal, cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei. Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
După data de 01.01.2007, în luna martie 2007, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE autoturismul marca Mercedes Benz, an fabricație 2005, înmatriculat în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiționat înmatricularea autoturismului de plata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Potrivit chitanței fiscale depusă la dosar, reclamantul a achitat taxa specială prevăzută de codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul formulat, organul fiscal comunică reclamantului faptul că nu poate da curs favorabil cererii acestuia, invocând în motivarea răspunsului două adrese comunicate acesteia de către organele fiscale ierarhic superioare.
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamantă printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art. 117 proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamantă și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamantă.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ele autoturismului (tipul motorului; capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile art. 2141- art. 2143Cod fiscal sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din Codul fiscal amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a restitui taxa specială achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Față de cele arătate mai sus, constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care se impune anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte să procedeze la restituirea taxei speciale prevăzută de art. 2141Cod fiscal achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
În consecință, în temeiul art. 1,2,8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 137.proc.civ. și a textelor de lege anterior amintite, instanța urmează să admită acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, să oblige pârâta la restituirea taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1. fiscal cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei, să-i acorde cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art. 274.proc.civ, reprezentând taxe judiciare, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs în termen,scutit de taxa de timbru, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M,în nume propriu, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
Recurenta a menționat că din analiza dispozițiilor art. I - 33 din Legea nr.157/2005 și ale art.148 alin.2 din Constituția României rezultă că, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
De asemenea, s-a învederat instanței de către recurentă că, dispozițiile art.90 din Tratatul comunităților Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
S-a subliniat, în aceeași ordine de idei că, art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene, are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Recurenta a menționat și că regimul juridic al taxei auto este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, așa încât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența de a acorda restituirea taxei.
S-a precizat de către recurentă că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, că prin articolul 11 din OUG 50/2008 se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007- 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule și că este de acord cu restituirea numai în parte a sumei achitate de petent, conform celor menționate.
Referitor la susținerea petentei că "taxa specială pentru autoturisme și autovehicule"este ilegală, recurenta menționat că potrivit jurisprudenței, articolul 90 aliniat 1 din TCE la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite și că în susținerea acestui punct de vedere invocă prevederile articolului 33 din Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre, referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și pe jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și în general orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri."
A mai arătat recurenta că instanța de fond obligând pârâta să plătească reclamantei " și dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei ", a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, fiind în contradicție cu prevederile articolului 124 din OG92/2003 coroborate cu articolul 112 aliniat(2) din același act normativ și cu prevederile Ordinului nr. 1899/2004, acte normative mai sus menționate, precum și că actele administrativ-fiscale nr.29014/10.04.2008 și nr.30321/16.04.2008 emise de pârâtă nu se încadrează în categoria actelor administrativ fiscale prevăzute de articolul 41 și următoarele din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, republicat, nefiindacte administrativ fiscaleașa cum menționează instanța de fond în sentința recurată.
Intimata prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului având în vedere dispozițiile articolului 11, ale articolului 148 aliniat 2și 4 din Constituția României și dispozițiile Legii 157/2005 de Ratificare a tratatului privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
S- menționat de către intimată și că instanța de fond a procedat corect aplicând în mod direct normele comunitare respectiv articolul 90 aliniat 1 din TCE și înlăturând dispozițiile articolelor 2141și 2143din codul fiscal care, contravin acestor reglementări.
În drept au fost invocate prevederile articolului 115 cod procedură civilă.
Criticile recurentei legate de fondul litigiului nu sunt pertinente.
Potrivit art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite directe sau de altă natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale - similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale, art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențiat al taxei, se constituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând prin prevederile naționale adoptate în mod direct dreptul comunitar.
Pe de altă parte, se mai impune a se arăta că prin ratificarea tratatului privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană prin Legea nr.157/2005, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
recurentului legate de faptul că prin articolul 11 din OUG 50 /2008 s-a instituit un temei legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007- 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, diferență cu a cărei restituire este de acord, nu va putea fi primită.
Așa cum rezultă din înscrisul de la fila 11 din dosarul de fond, reclamanta intimată a achitat taxa de înmatriculare prin ordinul de plată nr. 1 din 28.03.2008, astfel că în speță nu se poate pune problema aplicării OUG 50/2008, care a intrat în vigoare ulterior, la data de 01.07.2008 deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
Referitor la obligarea pârâtei recurente la plata dobânzilor fiscale aferente sumei achitate de către reclamantă se impune a se menționa că tribunalul a procedat corect acordându-le de la data plății, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile articolului 124 aliniat 1 din OUG 92/2003 conform cărora, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la articolul 117 aliniat 2 sau la articolul 70 după caz, însă situațiile reglementate prin articolul 117 aliniat 2 sau articolul 70 nu sunt identice cu cele din speța de față pentru a fi aplicabile termenele stabilite prin aceste dispoziții.
Nici criticile recurentei legate de faptul că adresa nr. 29014/10.04.2008 și nr. 30321/16.04.2008 nu se încadrează în categoria actelor administrativ fiscale, nu sunt fondate, deoarece potrivit articolului 2 aliniat 2 din Legea 554/2004 sunt asimilate actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.
Instanța va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată pe considerentul că nu s-a făcut dovada existenței lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANAȚELOR PUBLICE- S M, P-ța -, -. 3-5, Județ S în contradictoriu cu intimata reclamantăS M- S M, B- - -, -. 186, Județ S și intimata pârâtăADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE- S M, P-Ța -, -. 3-5, Județ S M, împotriva sentinței nr. 259/CA/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. în concept/27.02.2009
Jud. fond.
Dact./02.03.2009
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Boța Marilena, Tătar Ioana
