Alte cereri. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 88/2009-RCA
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Judecător: - - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de reclamantul - domiciliat în O,-,. Parter, Cod poștal -, Județ în contradictoriu cu intimata pârâtă BCR LEASING SA - B, sector 3, A I, nr. 8,. 17, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 444/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant- personal, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța seria - nr. - din 11.02.2009, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, cauza se află la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar o cerere de amânare cu motivarea că reprezentantul acesteia nu se poate prezenta în instanță având alte cauze la B, după care:
Recurentul reclamant nu se opune la cererea de amânare formulată în cauză, apreciază că este un drept legal al intimatei.
Instanța văzând că citația a fost comunicată cu intimata la data de 8.12.2008, conform dovezii de citare (fila 11 ), apreciază că intimata a avut timp suficient pentru pregătirea apărării, astfel că respinge cererea de amânare formulată de intimata pârâtă LEASING SA în baza prevederilor articolului 156 cod procedură civilă.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și acordarea despăgubirilor morale. Cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs în cuantum de 50 lei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 444/CA/2008 Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamantul, cu domiciliat în O,- parter, jud. B, în contradictoriu cu pârâta BCR LEASING SA, cu sediul în B,-,.17, sector 3, și pe cale de consecință;
A obligat pârâta să-i răspundă și să-i comunice informațiile solicitate prin petiția din 22.05.2008 și comunicată pârâtei la data de 03.07.2008.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, a fost respins.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.05.2008, reclamantul a solicitat pârâtei să-i detalieze sumele cuprinse în factura nr.- emisă la data de 02.05.2008, precum și elementele care au stat la baza înscrierii sumelor în factură, clauza contractuală sau textul din vre-un act normativ în funcție de care își va formula poziția.
La solicitarea reclamantului, până la soluționarea cererii, pârâta nu a dat curs cererii acestuia.
În conformitate cu art.2 din ordonanța nr.27/2002, aprobată prin Legea nr.233/2002, prin petiție se înțelege cererea pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome.
Potrivit art.8 din același act normativ, autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției răspunsul indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
Având în vedere că, pârâta este o autoritate prev.de art.2 din Legea nr.233/2002, aceasta avea obligația să comunice reclamantului răspunsul petiției în termen de 30 de zile, situație față de care instanța, raportat la starea de fapt astfel, cum a fost reținută apreciază cererea astfel ca fiind în parte întemeiată, în sensul că va obliga pe pârâtă să-i răspundă și să-i comunice informațiile solicitate prin petiția din 22.05.2008 și comunicată la data de 03.07.2008.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 lei solicitate de reclamant, instanța în baza art.1169 civil urmează să respingă cererea ca nedovedită, întrucât necomunicarea răspunsului la petiție nu poate avea ca și consecință constatarea daunelor materiale și morale întrucât, potrivit facturii fiscale nr.- din 02.05.2008, între părți se derulează raporturi comerciale în baza contractului nr.62205/18.04.2008, iar reclamantul formulează petiția în considerentele în vederea soluționării pe cale amiabilă a unor eventuale litigii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, corespunzător timbrat a formulat recurs, recurentul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru prejudiciile morale cauzate, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul critică sentința pentru modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral și material pe care l-a cauzat reclamantului prin faptele prepușilor săi.
Astfel, arată recurentul, soluția de respingere a acestui capăt de cerere, dovedește superficialitatea instanței care s-a mulțumit să invoce prevederile art.1169 Cod civil, astfel că, ignorând dispozițiile art.1170 cod civil care permit a se face dovada unor pretenții prin prezumții.
În speță, pârâta refuzând comunicarea unor date de interes personal, precum și nerăspunzând la petiția reclamantului, i-a cauzat acestuia un prejudiciu moral născut din discriminarea pe diferite considerente a recurentului, precum și din încălcarea unor drepturi legitime.
Întreaga legislație prevede posibilitatea obligării la plata de daune morale, fiind îndeobște cunoscută împrejurarea că prejudiciul moral este subsumat și prezumat în cazul violării legislației ce reglementează soluționarea petițiilor.
Chiar dacă între reclamant și pârâtă există raporturi contractuale, acestea nu-i dau dreptul celei din urmă să aibă o atitudine sfidătoare față de clienții săi.
O altă critică adusă de recurent sentinței, ce formează obiectul prezentei căi de atac este aceea referitoare la greșita aplicare a prevederilor art.274 alin.2 Cod procedură civilă.
Admițând acțiunea, instanța de fond trebuia să o oblige pe pârâtă la plata tuturor cheltuielilor de judecată și nu să se limiteze la cheltuielile efectuate cu plata taxelor de timbru.
În consecință, se justifică modificarea sentinței și sub acest aspect în condițiile în care recurentul a făcut dovada că a suportat cheltuieli cu papetăria, panglică pentru mașina de scris, corespondențe, contravaloarea zilelor de muncă pierdute cu documentarea, precum și cu prezența la instanță.
În dovedirea cuantumului cheltuielilor, recurentul a anexat cererii de recurs două bonuri fiscale și două tichete de expediție.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis, fiind modificată în parte sentința, în sensul obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 10,945 lei, cheltuieli de judecată și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
Critica recurentului referitoare la greșita respingere de către instanța de fond a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 250.000 lei, este nefondată.
Chiar dacă această instanță și-a întemeiat soluția pe prevederile art.1169 Cod civil, și nu pe cele ale art.1170 Cod civil, care susține recurentul că ar fi aplicabile, determinantă în adoptarea soluției este lipsa oricăror dovezi cu privire la suportarea de către reclamant a unor prejudicii morale cauzate de pârâtă, precum și cu privire la întinderea acestora.
Aprecierea de către instanță a existenței unui prejudiciu moral, chiar în lipsa oricăror dovezi, nu este permisă întrucât procesul civil este guvernat de principiul egalității părților, astfel că soluția de respingere a acestui capăt de cerere este corectă și motivul de recurs referitor la acest capăt de acțiune este nefondat.
Recursul este fondat în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, întrucât admițând acțiunea, potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, era justificată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată dovedite ca fiind suportate de către reclamant.
În acest sens, urmează a fi admis recursul și modificată sentința, în sensul obligării pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurent, dovedite cu tichetul de expediere poștală în cuantum de 4,40 lei.
În consecință, ca urmare a modificării sentinței, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, urmează a fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 10,945 lei cheltuieli de judecată.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada unor cheltuieli de judecată suportate ca urmare a exercitării prezentei căi de atac, cererea acestuia formulată în acest sens nefiind dovedită, a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de reclamantul - domiciliat în O,-,. Parter, Cod poștal -, Județ în contradictoriu cu intimata pârâtăBCR LEASING SA - B,sector 3, A I, nr. 8,. 17, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 444/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 10,945 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./04.03.2009
Jud.fond.
Dact./04.03.2009
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Boța Marilena, Filimon Marcela
