Contestație act administrativ fiscal. Decizia 968/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 968/2009
Ședința publică de la data de 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, împotriva sentinței civile nr.64/CF din 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul promovat în cauză de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, este declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru. De asemenea, nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată, păstrându-l în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa solicitat obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 1228,4 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare pe care reclamantul a plătit-o pentru autovehiculul marca PEUGEOT 207 și la plata dobânzii legale calculată pentru sumă de la data de 17.03.2008 și până la data plății efective a sumei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a cumpărat un autoturism din Italia marca PEUGEOT 207 și că l-a înmatriculat prima dată în Italia sub nr. CK la data de 2.02.2007.Pentru înmatricularea aceluiași autoturism în România pârâta i-a perceput și încasat suma de 1228, 4 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, autoturismul fiind din nou înmatriculat sub nr.-, taxa fiindu-i percepută în baza art.2141-2143din Legea nr.571/2003.Reclamantul invocă prevederile aert.90 alin.1 și 2 din și susține nelegalitatea impunerii fiscale. Reclamantul arată că această taxă de primă înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este într-adevăr prevăzută de art.2141- 2143din Legea nr.571/2003.Textele de lege sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.346/2006 modificată prin OUG nr.110/2006.Ele au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 cu începere de la 1.07.2008. Că în speță au incidență în mod direct și dispoziții,e dreptului comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene, apreciază că taxa percepută în baza articolelor mai sus menționate din Codul Fiscal are ca efect indirect un regim fiscal discriminatoriu între autovehiculele provenite din România și autovehiculele provenite din alte state membre ale Uniunii Europene.
Pârâta a depus întâmpinare prin care susține legalitatea impunerii fiscale întemeiată pe dispozițiile art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003, textul legal fiind în vigoare fără să fi fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Prezenta reglementare a taxei auto nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea prevederilor art.90 din tratatul care prevăd faptul că un stat membru nu trebuie să impună nici o impozitare internă asupra produselor din alte state membre care să depășească taxele impuse asupra produselor interne similare. Arată că taxa auto se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Independent de situația prezentată, dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare la României la Uniunea Europeană, autoritățile competente au dreptul și obligația, conform prevederile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, să aibă inițiative legislative, respectiv să facă propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
Se solicită de asemenea respingerea cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată și ala actualizarea taxei cu dobânda legală, motivat de faptul că nu poate fi reținută culpa pârâtei taxa fiind încasată în baza unui act normativ care nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Prin sentința 64/CF/14.04.2009 instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1228,4 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată cu începere de la 6.02.2009 și până la data plății și la plata sumei de 1539,3 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003, în cauză statuând că au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene. Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Reține instanța că un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Că în ceea ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, începând cu 17.03.2008, aceasta se dovedește parțial întemeiată. Nu poate fi reținută culpa autorității fiscale pentru perioada cât reclamantul a stat în pasivitate, reclamantul fiind îndreptățit la repararea pagubei numai în ce privește perioada ulterioară cererii de restituire a taxei din 6.02.2009 nu și pentru perioada anterioară acestei date.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta care susține în mod greșit instanța de fond a reținut că autoturismul ar fi second-hand, acesta fiind un autoturism nou înmatriculat inițial în Italia apoi reînmatriculat în România. Susține recurenta că dacă ar fi restituit taxa solicitată de reclamant ar fi încălcat dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție, taxa specială fiind prevăzută de legea internă, art. 2141din Legea 571/2003, text de lege care nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Arată în continuare că taxa se aplică tuturor autoturismelor și nu este contrară Tratatului E și chiar contrară fiind concordanța legii interne se poate realiza conform art. 21 alin. 3 din Legea 24/2000. Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere incidența dispozițiilor OUG 50/2008 ce a intrat în vigoare la 01 iulie 2008, restituirea diferenței de taxă specială urmând a se realiza conform procedurii acestui act. Mai susține reurenta că greșit au fost acordate cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat, instanța, față de complexitatea cauzei putând reduce cuantumul acestora.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Curtea verificând cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate, constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat autoturismul marca Peugeot cu nr. șasiu - din Italia în data de 01.02.2007 (fila 11 dosar fond). În data de 02.02.2007 autoturismul a fost înmatriculat în circulație în Italia sub nr., reclamantul fiind rezident în Provincia, localitatea (fila 7 și 8) aspecte necontestate de recurentă.
În data de 17 martie 2009 reclamantul a solicitat înmatricularea în România a autoturismului care fusese anterior înmatriculat în Italia, achitând în acest scop o taxă specială de 1.228,40 lei (fila 4).
Prin art. 2141Cod fiscal introdus prin Legea 343/2006 s-a instituit taxa specială pentru autoturisme, exigibilă la data primei înmatriculări în România a autoturismelor noi sau rulate.
În situația autoturismelor rulate legiuitorul a instituit un sistem de corelare a taxei speciale în raport cu vechimea autoturismului rulat, iar potrivit anexei 5 taxa în funcție de vârsta autovehiculului are, pentru vârsta cuprinsă între 0 și 6 luni un coeficient de corelare de 0,9 și unul de reducere de 15 %.
Legiuitorul nu definește autovehiculul second - hand dar din modul în care sunt reglementate dispozițiile din art. 2141și anexele aferente rezultă că intră în această categorie orice autovehicul rulat care este înmatriculat ulterior în România.
Așa cum a reținut și instanța de fond autoturismul Peugeot a fost pus în circulație în Italia fiind înmatriculat în această țară și rulat (folosit) de proprietar la data solicitării înmatriculării în România.
Este adevărat că perioada rulării a fost relativ redusă (02.02.2007 - 17.03.3009) însă legiuitorul nu stabilește o curată minimă de reluare a unui autovehicul după care acesta să fie caracterizat ca autovehicul second - hand.
Așa fiind, chiar dacă autoturismul din speță a fost cumpărat de reclamant ca autoturism nou, la data primei înmatriculări în România acesta era un autovehicul rulat cu o vechime până la 6 luni conform anexei 5, regimul său juridic urmând a fi apreciat în raport de data înmatriculării când devine exigibilă taxa specială, critica sub acest aspect nefiind fondată.
Referitor la motivul privind cheltuielile de judecată acestea au fost acordate în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P, împotriva sentinței civile nr.64/CF din 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu domiciliul P N, în-, -. B,. 74, județul N, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 4 ex.
19 nov. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Loredana Albescu, Maria Violeta
