Contestație act administrativ fiscal. Decizia 985/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.985
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.558/18.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T ca instanța de judecată să anuleze actul administrativ fiscal, respectiv decizia de impunere anulă nr. -/26.09.2007 pe anul 2006, emisă de către organele fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Publice T, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că prin actul administrativ fiscal emis de către Administrația Finanțelor Publice T la data de 26.09.2007, respectiv prin Decizia de impunere anuală pe anul 2006, organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantului obligația fiscală de 646 lei, reprezentând impozit pe transferul titlurilor de valoare.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative atacate, respectiv a Deciziei nr. 23/8/12.01.2008 emisă de DGFP T, a Deciziei de impunere nr. -/26.09.2007 pe anul 2006, emisă de T, pentru suma de 646 lei
Prin sentința civilă nr.558/18.06.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect anulare act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului formulat, anularea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, anularea Deciziei de impunere cu nr. - / 26.09.2007 emisă de către T si a Deciziei - a T ca fiind netemeinice si nelegale, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, reclamantul recurent arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța depășindu-și atribuțiile, reținând greșit că: "Prin însăși acțiunea formulată, reclamantul arată că de la data de 30.09.2005 a deținut un nr. de 5000 acțiuni, care provin din majorare capital social si ca transferul s-a realizat la data de 31.10.2005 in contul BT, societate de brokeraj, astfel ca acțiunile tranzacționate au o vechime mai mare de 1 an, iar corecta încadrare a impozitării veniturilor obținute de reclamant din tranzacționare este de 16% si nu de 1%, aplicându-se prevederile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea nr.OUG 138/2004 pentru completarea si modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. De asemenea, dispozițiile art. 67 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 prevăd ca aceste venituri sunt incluse in categoria investiții se impozitează cu cota de 16%."
Recurentul arată că de fapt art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea nr.OUG 138/2004 pentru completarea si modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, prevede din contră că veniturile provenite din acțiuni deținute pe o perioada mai mare de 365 de zile (peste 1 an de zile) se impozitează cu cota de 1%, nicidecum cu 16% care este cota pentru impozitul datorat vânzării acțiunilor deținute pentru o perioada mai de 365 de zile, instanța de fond fiind în eroare încurcând cotele de impozit in funcție de perioadele de deținere.
Transferul titlurilor de valoare este sinonim cu, in situația de față, vânzarea de acțiuni, iar potrivit art. 65 lit. c din legea 571/2003 modificata, câștigurile din transferul titlurilor de valoare sunt considerate venituri din investiții, iar potrivit art. 65 lit. e) din Legea 571/2003, titlurile de valoare reprezintă orice valori mobiliare calificate astfel de către Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare. Instrucțiunea nr.12 din 29 decembrie 2005,modificata prin Instrucțiunea nr.7 din 17.10.2006 publicata in Monitorul Oficial nr. 969 /04.12.2006 emisă de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare () privind determinarea, reținerea si virarea impozitului pe câștigul de capital rezultat din transferul titlurilor de valoare, obținut de persoanele fizice, definește la art. 2 pct.1 valorile mobiliare ca fiind instrumente financiare definite in conformitate cu prevederile art. 2 alin 1 pct. 33 lit. a) din Legea 297/2004 privind piața de capital cu modificările si completările ulterioare adică acțiuni emise de societățile comerciale si care se tranzacționează pe o piața reglementata.
Astfel, cele 5000 de acțiuni vândute pe Bursa de Valori B sunt titluri de valoare, iar impozitul datorat din veniturile astfel obținute se încadrează la categoria investiții așa cum sunt prevăzute la art.65 lit. c).
Faptul ca "deținerea unei acțiuni provine dintr-o majorare de capital social a societății emitente are importanta pentru stabilirea datei de la care acțiunea este deținuta de proprietar si care este data la care se încheie operațiunea de majorare de capital social, precum si pentru calcularea prețului de achiziție așa cum prevede art. 4 alin 2 lit. b si c din Instrucțiunea 12 modificata a, nu are insa relevanta in stabilirea cotei de impozitare.
Pct. 39 al art. I din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005, prevede că:" în perioada 1 iunie 2005 - 31 decembrie 2005, intermediarii vor calcula, vor reține și vor vira impozitul de 1% aplicat asupra câștigurilor din transferul titlurilor de valoare dobândite si înstrăinate în aceasta perioada, indiferent dacă sunt dobândite si înstrăinate într-o perioada mai mare de 365 de zile sau mai de 365 de zile. La 31 decembrie 2005, acestor tranzacții le este aplicabila regula de calcul al câștigului net conform prevederilor art. 67 alin. (3) lit. e). Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice din investiții si din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal,definite potrivit dispozițiilor cap. V si din titlul III, cota de impozit este de 16%, cu excepția câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioada mai mare de 365 de zile de la data dobândirii, pentru care se menține cota de 1% prevăzuta la art. 67 alin. (3) lit. e).
Instanța de fond a reținu in mod corect că reclamantul a deținut 5000 de acțiuni la data de 30.09.2005, astfel că acțiunile tranzacționate la 30.10.2006 au o vechime mai mare de 365 de zile,la fel cum in mod corect T recunoaște același lucru.
Pct.39 al art..I din Legea 163, la alin. 3 spune ca pentru acțiunile cumpărate si apoi vândute in interiorul perioadei 1.06.2005-31.12.2005, sarcina calculării, reținerii si virării impozitului care este de 1% revine intermediarilor, indiferent de perioada de deținere.Aceasta perioada este o perioada de tranziție pentru trecerea de la cota unica de 1% la cotele diferențiate de 16% si respectiv 1% in funcție de perioada de deținere (mai,respectiv mai mare de 365 de zile). Nu este cazul celor 5000 de acțiuni pe care le-am deținut din 30.09.2005, dar nu le-am vândut până la 31.12.2005, așadar acestor acțiuni li se aplică in cazul tranzacționării regula de calcul al câștigului net prevăzuta la art. 67 alin. 3 lit. e) din legea 571/2003 modificata de pct. 18 al art. I din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005, conform căruia: "impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra câștigului net realizat din transferul titlurilor de valoare dobândite începând cu data de 1 iunie 2005 și înstrăinate începând cu data de 1 ianuarie 2006 într-o perioada mai de 365 de zile de la data dobândirii, respectiv prin aplicarea unei cote de 1% asupra câștigului net din transferul titlurilor de valoare dobândite începând cu data de 1 iunie 2005 și înstrăinate într-o perioada mai mare de 365 de zile inclusiv de la data dobândirii".
Data de 01.01.2006 este data la care a intrat in vigoare prezenta legislație cu privire la impozitarea in funcție de perioada de deținere și în funcție de cota de impozit și ea nu schimbă cu nimic data la care acțiunile au fost dobândite și în funcție de care sunt aplicate cotele de impozitare de 16 sau 1 %, după caz.
Pct. 39 al art. I din Legea 163, la alin 4 prevede că de la 01.01.2006 cu excepția câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare deținute o perioada mai mare de 365 de zile de la data dobândirii pentru care se menține cota de 1% prevăzuta la art.67 alin. 3 lit. e) din Legea 571/2003,celelalte impozite se plătesc in cota de 16%,adică pentru cele 5.000 acțiuni pe care le-a deținut o perioada mai mare de 365 de zile de la data dobândirii trebuie sa plătesc un impozit de 1%, prin urmare instanța de fond a greșit in judecarea cauzei.
Instanța de fond este în eroare atunci când reține că:"dispozițiile art. 67 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 prevăd ca aceste venituri sunt incluse in categoria celor din investiții se impozitează cu cota de 16% ", deoarece încurcă legile, de fapt art. 67 alin 4 Legea nr. 571/2003 se referă la regularizarea unor impozite pentru venituri din categoria investițiilor, după cum urmează: art. 67 alin 1 se referă la impozitul pe dividende, art. 67 alin 2 se referă la dobânzi, art. 67 alin 3 lit.2) se referă la acțiunile obținute prin distribuirea de Certificate de proprietate cu titlu gratuit pentru toți cetățenii României care au împlinit 18 ani in 1990, art. 67 alin 3 lit.3) se referă la câștiguri din operațiuni valutare.
Toate aceste venituri din investiții sunt impozite finale și se impozitează cu cota aferenta prevăzuta la fiecare venit in parte de la 01.01.2006. În continuare art.67 alin 4 se refera la regularizarea impozitului pe câștigurile din transferul titlurilor de valoare care si acestea sunt investiții și se disting de alte tipuri de investiții prin faptul că au două cote de impozitare in funcție de perioada de deținere care poate să fie mai sau mai mare de 365 de zile, la fel, începând cu 01.01.2006.
Chiar si trimiterea în cadrul alin 4 la art.67 alin 3 lit. a si1) este irelevantă in context pentru ca nici acolo nu se face referire la vreo cota de impozitare pentru veniturile din vânzarea de acțiuni,in acestea se stabilește modul de plata a impozitului, stabilindu-se ca exista două cote, in funcție de perioada de deținere, iar calcularea.reținerea și virarea se face tot diferit și tot in funcție de perioada de deținere.
Instanța de fond și-a depășit atribuțiile stabilind un impozit in cazul vânzării de acțiuni de 16%, când el este de 1% sau 16% in funcție de perioada de deținere.
Recurentul arată că la data de 08.05.2007 a trimis prin poșta declarația 200 împreună cu înscrisurile și dovezile necesare stabilirii stării de fapt fiscale in vederea regularizării impozitului pe venit pentru anul 2006.
Potrivit art.41 din Codul d e Procedura Fiscala pe 2007,decizia de impunere este un act administrativ fiscal,iar pentru emiterea lui, organul fiscal administrează probe pentru stabilirea stării de fapt fiscale conform art. 49 alin. 1 din Codul d e Procedura Fiscala.La fel, pentru determinarea stării de fapt fiscale contribuabilul are obligația potrivit art. 52, alin. 1 si art. 56 alin. 1 din Codul d e Procedura Fiscala sa furnizeze informații si orice fel de înscrisuri, același lucru fiind prevăzut si in Instrucțiunea 12, modificata prin Instrucțiunea 7 la art. 13 alin. 4 care prevede obligația contribuabilului de a anexa la declarația speciala documentele justificative eliberate de intermediar.
In toate fazele premergătoare emiterii Deciziei de impunere nr. - 9334 reclamantul a oferit toate informațiile si a prezentat toate dovezile începând cu depunerea declarației speciale 226, conforma cu Ordinul MFP 2199 / 2006, la fel cum le-a prezentat și la depunerea declarației speciale 200, precum și în contestația depusă împotriva deciziei de impunere emisă de Codul d e Procedura Fiscala prevede la art. 7 alin.3 obligativitatea organului fiscal de a examina in mod obiectiv starea de fapt fiscală, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor si a altor documente, pentru corectarea declaraților sau a documentelor. ori de cate ori este cazul.
Susținerea pârâtei T că in emiterea Deciziei de impunere s-au respectat prevederile art. 67 alin. 4 din Legea 571/2003 este neîntemeiata. In chiar conținutul lui, alin.4 prevede că veniturile din investițiile prevăzute la art.67 alin 3 lit. a si a1 din Legea 571/2003 se regularizează la sfârșitul anului, adică prin Decizia de impunere.
Potrivit art. 67 alin. 3 lit. a) din Legea 571/2003, reclamantul potrivit venitului pe care in mod real l-a realizat, l-a calculat și virat bugetului de stat un impozit in suma de 2184 lei pentru veniturile realizate din transferul titlurilor de valoare deținute pe o perioada mai de 365 de zile acest fapt fiind arătat chiar in Decizia de impunere nr. -, mai puțin cei 646 lei care provin dintr-un impozit de 16% aplicat sumei de 4309 lei corespunzătoare tranzacției cu cele 5000 acțiuni eroarea BT și care nu constituie un impozit real.
In același timp potrivit art. 67 alin 3 lit.1) din Legea 571/2003 reclamantul a plătit prin reținerea la sursa,adică la intermediarul BT conform de portofoliu suma de 69 lei corespunzător unui venit in suma de 6820,78 lei provenit din transferul titlurilor de valoare deținute pe o perioada mai mare de 365 de zile acest lucru nefiind precizat in decizia de impunere in dreptul rubricii fiind trecut zero.
Astfel, voința legiuitorului de regularizare a impozitului nu poate fi realizată, deși situația de fapt fiscala putea fi îndreptată conform art. 7 Cod de Procedura Fiscala.
Pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T au depus la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingere recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, pârâta Administrația Finanțelor Publice Taa rătat că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamantul recurent, prin care se solicită anularea actelor administrative fiscale de impunere, întrucât in fapt, reclamantul in anul 2006 realizat venituri din transferul titlurilor de valoare (vânzare acțiuni la bursa) deținute in portofoliu mai puțin de 365 zile in suma de 17.689 lei ca urmare a tranzacționării de acțiuni prin intermediul societății de brokeraj BT SA
Urmarea realizării de venituri din transferul titlurilor de valoare reclamantul a depus la. T declarația speciala pe anul 2006 înregistrata sub nr. -/15.05.2007, în vederea regularizării impozitului pe venit așa cum prevede art. 83, alin. 1, alin.2 si alin. 31din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, actualizată.
În baza declarației speciale depuse de către petent organul fiscal a procedat la emiterea deciziei de impunere anuală pe anul 2006 nr. -/26.09.2007 aplicând prevederile art. art. I 39 din Legea nr. 163/01.06.2005 privind aprobarea nr.OUG 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Afirmația recurentului că venitul obținut din transferul titlurilor de valoare, respectiv vânzarea de acțiuni la bursă, se impozitează cu o cota de 1 % nu are suport real deoarece aceste venituri sunt incluse in categoria veniturilor din investiții care se impozitează cu de 16%.
În motivarea întâmpinării, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T arată că, instanța de fond procedând la o corecta interpretare a actelor normative aplicabile in cauza și a probelor administrate in speța, a arătat că reclamantul - recurent a depus la parata T declarația speciala pe anul 2006 înregistrata sub nr. -/15. 05. 2007, in vederea regularizări impozitului pe venit așa cum prevede art. 83 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 571/2003, declarație in baza căreia organul fiscal a procedat la emiterea deciziei de impunere anuală pe anul 2006 nr. -/18. 10. 2007, aplicând prevederile art. 67 alin. 4 din Legea nr. 571/2001 actualizata.
Prin decizia de impunere s-a stabilit in sarcina petentului un impozit de plată in sumă totală de 646 lei, corespunzător unui venit net in suma de 17.689 ei realizat din transferul valorilor mobiliare efectuat in cursul anului 2006.
Prin urmare, in mod corect Tribunalul Timiș prin sentința civila nr. 558/2008 a arătat că, prin însăși cererea de chemare in judecata recurentul a menționat ca de la data de 30.09.2005 a deținut un număr de 5000 de acțiuni, care provin din majorare de capital social și că transferul s-a realizat la data de 31. 10. 2005 in contul BT, societate de brokeraj, astfel că acțiunile tranzacționate au o vechime mai mare de 1 an de zile, iar corecta încadrare a impozitării veniturilor obținute de recurent din tranzacționare este de 16% si nu de 1%, aplicându-se dispozițiile art. 1 pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea nr.OUG 138/2004 pentru completarea si modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect legalitatea Deciziei de impunere anuală nr. -/26.09.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice T, prin care pârâta a stabilit în sarcina reclamantului o diferență de impozit în cuantum de 646 lei pentru anul 2006, impozit datorat pentru transferul unor titluri de valoare.
Curtea remarcă, totodată, că diferența de impozit se datorează divergențelor părților cu privire la cota de impunere aplicabilă operațiunilor de transfer al unor titluri de valoare efectuate de reclamant în anul 2006.
Astfel, Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T susțin că reclamantului îi este aplicabilă cota de impozit de 16%, întrucât aceasta este incidentă în cazul câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii.
Reclamantul susține însă că îi este aplicabilă cota de impozit de 1%, care este incidentă în cazul câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii.
Cu privire la cadrul legislativ aplicabil în cauză, Curtea precizează că, potrivit art. I punctul 39 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 3 alin. 2 din Ordonanța de Urgență nr. 138/2004 va avea următorul cuprins:
"În cazul titlurilor de valoare dobândite până la data de 31 mai 2005 inclusiv, cota de impozit este de 1%, indiferent de data înstrăinării acestora".
Alineatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevedeau:
(3) "În perioada 1 iunie 2005 - 31 decembrie 2005, intermediarii vor calcula, vor reține și vor vira impozitul de 1% aplicat asupra câștigurilor din transferul titlurilor de valoare dobândite și înstrăinate în această perioadă, indiferent dacă sunt dobândite și înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile sau mai mică de 365 de zile. La 31 decembrie 2005, acestor tranzacții le este aplicabilă regula de calcul al câștigului net conform prevederilor art. 67 alin. (3) lit. e)".
(4) "Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice din investiții și din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, definite potrivit dispozițiilor cap. V și VIII^1 din titlul III, cota de impozit este de 16%, cu excepția câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii, pentru care se menține cota de 1% prevăzută la art. 67 alin. (3) lit. e)".
Cu privire la susținerile părților, Curtea observă că acestea nu au căzut de acord cu privire la perioada în care domnul a deținut acțiunile în litigiu anterior vânzării acestora, impunându-se determinarea acestei perioade.
Curtea reține, astfel cum rezultă din adeverința de la fila 16 din dosarul Curții de Apel Timișoara, că reclamantul a vândut cele 5000 de acțiuni la 31.10.2006 și că aceste acțiuni erau deținute de reclamant de peste un an.
În aceste condiții, Curtea reține că reclamantului îi este aplicabilă cota de impozit de 1%, care este incidentă în cazul câștigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 558/CA/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea reclamantului și va anula Decizia de impunere anuală nr. -/26.09.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice T, precum și decizia nr. 23/8/12.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cât privește cererea reclamantului, de obligare a pârâtelor la restituirea sumei de 767 lei, Curtea observă că această cerere a fost formulată de domnul în recurs, prin înscrisul depus la Curtea de Apel Timișoara la data de 30.09.2008 și atașat la fila 24 din dosarul Curții de Apel Timișoara.
Or, conform art. 294 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, aplicabil în materia recursului potrivit art. 316 Cod de Procedură Civilă, "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
În consecință, Curtea reține că această cerere, de obligare a pârâtelor la restituirea sumei de 767 lei - formulată de domnul în recurs - nu este admisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 558/CA/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 558/CA/18.06.2008 a Tribunalului Timiș în sensul că admite acțiunea reclamantului.
Anulează Decizia de impunere anuală nr. -/26.09.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice T, precum și decizia nr. 23/8/12.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -13.11.2008
Tehnored. /18.11.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Ionel BarbăJudecători:Ionel Barbă, Răzvan Pătru, Rodica Olaru
