Contestație act administrativ fiscal. Decizia 990/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.990
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr. 420/05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâtul - intimat BIROUL VAMAL DE CONTROL ȘI LA INTERIOR T, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul-intimat lipsă, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului - intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - intimat solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.420/CA/05.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților T, DIRECȚIA VAMALĂ INTERJUDEȚEANĂ T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și BIROUL VAMAL DE CONTROL ȘI LA INTERIOR
A dispus anularea Deciziei nr- a T și a Procesului verbal nr.472/2007 emis de T și obligarea pârâtei, Direcția Regională Vamală T să restituie recurentului suma de 6.000,00 lei, plătită de acesta cu chitanța nr. 151/12.07.2007.
A obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
La fond, prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții T, DIRECȚIA VAMALĂ INTERJUDEȚEANĂ T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și BIROUL VAMAL DE CONTROL ȘI LA INTERIOR T, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr-, Decizie emisa de T, deoarece contestația împotriva actului constatator nr. 4782/2007 este temeinică și legală și în consecință, admiterea contestației împotriva Actului constatator nr.4782/2007 și anularea acestuia ca fiind nelegal și netemeinic emis de către Biroul Vamal T, pentru autoturismul marca MERCEDES ML, restituirea sumei de 6.000 lei achitată cu chitanța nr. 151/12.07.2007 precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în anul 2006 adus din Germania autoturismul marca MERCEDEL ML pe care ulterior l-a înmatriculat. În momentul în care a fost introdus în țară, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, i s-a acordat un regim tarifar preferențial deoarece a prezentat factura nr.0006-090 din 19.04.2006, astfel ca a plătit drepturi datorate statului român pentru importul unui autoturism care provenea din Comunitatea Europeană, respectiv fusese exportat din Germania.
După acordarea liberului de vamă definitiv, autoritățile vamale române au efectuat un control a posteriori, control în urma căruia au ajuns la concluzia că regimul tarifar preferențial a fost acordat neîntemeiat, deoarece declarația exportatorului autorizat - de pe factura nr.0006-090/19.04.2006 a fost incorect eliberată. Acest certificat inițial a fost deci infirmat de autoritățile germane, astfel ca a fost emis PVC nr. 4782/2007 pentru regularizarea situației potrivit căruia reclamantul avea obligația de a achita o sumă de 9020+1894+2074 lei deoarece nu se poate menține regimul preferențial acordat la data importului.
Reclamantul a arătat că, regimul tarifar preferențial se acordă deoarece bunul importat este considerat bun originar din, iar importul este însoțit de factura ce atestă producătorul autoturismului ca fiind din Comunitatea Europeană, factură care nu a fost considerată falsă, și niciunde nu se precizează că ar fi fost nulă, reclamantul concluzionând că este un certificat valabil.
Ca urmare a emiterii AC, contestatorul a efectuat noi demersuri în vederea stabilirii originii preferențiale a autoturismului MERCEDES ML.
După înregistrarea contestației împotriva actului constatator, autoritățile germane au revenit și au mai emis încă un înscris prin care este reconfirmată originea autoturismului importat de reclamantul în anul 2006.
Astfel, în probațiune, reclamantul a depus Certificat de circulație a mărfurilor de origine preferențială. Din acest certificat EUR 1 nr. X -, rezultă că autoturismul marca MERCEDES BENZ ML 270 CDI cu serie de -A- a fost fabricat în Germania, este un produs de origine, corespunzând regulilor de circulație preferențială.
Această adresă a fost emisă la data de 06.12.2007, deci ulterior datei efectuării controlului a posteriorii.
Reclamantul a arătat că aceasta adresa pe care a depus-o la dosar, în traducere legalizată, reprezintă o probă prin înscris autentic în cadrul procesului civil, fiind încheiat cu solemnitățile impuse de lege, de către un funcționar public, potrivit art.1171 Cod civil.
Față de cele expuse mai sus, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr- arătând ca aceasta se impune pentru că, în ceea ce privește certificatul EUR 1 nr. L - nu a fost respectată procedura de verificare a dovezii de origine reglementată de Protocolul nr.4 și 7.
În drept - nr.OG92/2003, nr.HG1114/2001 și Protocolul privind definirea noțiunii de produse originare, precum și dispozițiile art.14, 15 din Legea contenciosului administrativ.
La dosar reclamantul a depus: Decizia nr.307/99/13.06.2007, Proces verbal de control nr.4782/12.04.2007, Decizie pentru regularizarea situației nr. 4783/12.04.2007, Certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. X -, tradus în limba română din limba germană și declarația furnizorului pentru mărfuri de origine preferențială conform. nr.1207/2001 din 01.06.2007 tradusă în limba română din care rezultă că autoturismul marca Mercedes îndeplinește condițiile cerute pentru obținerea certificatului.
Pârâții - prin T și T au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor întocmite de către organele de specialitate, respectiv organele vamale, întrucât certificatul în discuție a fost eliberat incorect și originea comunitară nu se poate confirma.
De asemenea au depus dosarul administrativ care a stat la baza întocmirii Deciziei pentru regularizarea situației nr.4783/12.04.2007.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța constată și reține următoarea stare de fapt:
Reclamantul a introdus în țară un autoturism marca MERCEDES BENZ ML, pe care ulterior l-a înmatriculat, autoturism pentru care a beneficiat de tarif preferențial în baza facturii nr.0006-090/19.04.2006 prezentată la vamă.
Autoritățile vamale române au inițiat un control a posteriori, control în urma căruia au ajuns la concluzia că regimul tarifar a fost acordat neîntemeiat deoarece certificatul de proveniență (factură) a fost incorect eliberat.
Ca urmare s-a întocmit PVC 4782/2007 și decizia pentru regularizarea situației nr. 4783/2007 și respectiv Decizia nr- care stabilește în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 6.000 lei reprezentând taxe vamale.
Împotriva acestui act constatator reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.307/99/29.05.2007, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T care, a reținut că având în vedere răspunsul Autorității Vamale Germane, debitele au fost stabilite în mod legal.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație pe care Tribunalul a considerat-o întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Reclamantul a depus la dosar Certificat e circulație a mărfurilor, eliberat la data de 06.12.2007 prin care se confirmă că autoturismul MERCEDES BENZ importat de către reclamant, este produs de origine și corespunde reglementărilor de origine pentru circulația preferențială în diverse state europene printre care și România.
Având în vedere actul de origine depus de către reclamant la dosar precum și faptul că exportatorul menționat nu a cerut și nu a împuternicit o altă persoană să solicite eliberarea unui certificat EUR 1, nu poate duce la concluzia Autorității Române și anume că certificatul de proveniență a autoturismului este fals, spre a nu fi luat în seamă.
Așa fiind, în conformitate cu art.177 din Codul d e procedură Fiscală, Tribunalul a admis cererea și a anulat Decizia nr- a T și a PVC nr.4782/2007 emis de
Reclamantul a solicitat și restituirea sumei de 6.000 lei, achitată cu chitanța nr.151/12.07.2007 și a depus la dosar chitanța pentru a face dovada plății, situație față de care tribunalul a obligat pârâtele la restituirea acestei sume de bani.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
Soluția suscitată a instanței de fond a fost atacată cu recurs de către pârâtele T și de pentru B, care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, reiterând susținerile în fapt și în drept prezentate în întâmpinare.
În motivarea recursului, pârâta Taa rătat că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal. Astfel, în anul 2007 reclamantul a prezentat spre vămuire, autoturismul proprietate personală, marca Mercedes ML, reținându-se de către organele vamale în mod incorect faptul că reclamantul beneficiază de regim vamal preferențial. Ulterior, inspectorii vamali, analizând documentele prezentate de reclamant în vederea stabilirii taxelor vamale au încheiat actul constatator nr.4782/2007 prin care au recalculat drepturile vamale de import, stabilind astfel în sarcina acestuia diferența de 6.000 lei cu titlu de taxe vamale.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că reclamantul a prezentat organelor vamale documentele prevăzute de lege în vederea obținerii regimului tarifar preferențial, întrucât în realitate în urma solicitărilor organelor vamale sub condiția prevederilor art.32 din protocolul 4 anexă a Acordului European a organelor vamale germane, pentru a comunica dacă certificatul EUR 1 nr. L - este un document în baza căruia se poate acorda regim preferențial, acestea au arătat că reclamantul nu a prezentat documente pentru a dovedi originea preferențială a autoturismului acoperit de acesta astfel încât nu poate beneficia de regim vamal preferențial.
Se mai arată că instanța de fond a reținut greșit faptul că reclamantul a depus în probațiunea acțiunii sale, documentul prin care se confirma ca produsul importat de către reclamant este produs de origine și corespunde reglementărilor de origine pentru circulația preferențială în diverse state europene printre care și România, întrucât în realitate originea produsului nu poate fi confirmată decât printr-un certificat EUR 1, pe care reclamantul nu l-a depus în dovedire nici în fața organelor fiscale în vederea soluționării contestației sale în procedura prealabilă și nici instanței investită cu soluționarea cauzei.
Apreciază că în mod eronat au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se află în culpă procesuală, câtă vreme deși organele fiscale i-au pus în vedere reclamantului să prezinte certificatul de proveniență a autoturismului acesta nu s-a prezentat la organul fiscal pentru a da curs solicitării acestuia, cu atât mai mult cu cât nici în fața instanței de fond nu a depus acest document, iar autoritatea vamală germană a comunicat că nu se confirmă originea preferențială a autoturismului acoperit de declarația de origine de pe factură, neputând beneficia de tarif vamal preferențial.
Pârâta T în motivarea recursului a solicitat pe calea excepției inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, reclamantul necontestând în procedura prealabilă decizia pentru regularizarea situației nr.4783/2007, aspect reținut de T în decizia nr.307/99/13.06.2007.
Pe fondul cauzei se arată că actul de impunere îl reprezintă decizia de regularizare a situației și nu procesul verbal de control. Astfel, în baza procesului verbal de control nr.4782/12.04.2007 Biroul Vamal Tae mis decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4783/12.04.2007, decizie necontestată de către contestator.
Tae mis decizia nr.307/99/13.06.2007 în raport cu o impunere cu caracter vamal, constatând în mod legal că procesul verbal de control nr.4782/12.04.2007 nu îndeplinește cerințele unui act de impunere vamală, deci a unui titlu de creanță vamală.
Procesul verbal de control nu constituie titlu de creanță și nu poate face obiectul cenzurii instanței, decât împreună cu decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Raportat la probele administrate în cauză și la susținerile părților, Curtea reține că reclamantul a introdus în țară un autoturism marca MERCEDES BENZ ML, pe care ulterior l-a înmatriculat, autoturism pentru care a beneficiat de tarif preferențial în baza facturii nr.0006-090/19.04.2006 prezentată la vamă.
Față de acest aspect, autoritățile vamale române au inițiat un control a posteriori, control în urma căruia au ajuns la concluzia că regimul tarifar a fost acordat neîntemeiat deoarece certificatul de proveniență (factură) a fost incorect eliberat și s-a întocmit PVC 4782/2007 și decizia pentru regularizarea situației nr. 4783/2007 și respectiv Decizia nr- care stabilește în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 6.000 lei reprezentând taxe vamale.
Reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.307/99/29.05.2007, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T care, a reținut că având în vedere răspunsul Autorității Vamale Germane, debitele au fost stabilite în mod legal, iar împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație pe care Tribunalul a considerat-o întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
La dosarul primei instanțe reclamantul a depus la dosar Certificat e circulație a mărfurilor, eliberat la data de 06.12.2007 prin care se confirmă că autoturismul MERCEDES BENZ importat de către reclamant, este produs de origine și corespunde reglementărilor de origine pentru circulația preferențială în diverse state europene printre care și România.
Având în vedere actul de origine depus de către reclamant la dosar precum și faptul că exportatorul menționat nu a cerut și nu a împuternicit o altă persoană să solicite eliberarea unui certificat EUR 1, nu poate duce la concluzia Autorității Române și anume că certificatul de proveniență a autoturismului este fals, spre a nu fi luat în seamă. Ca urmare, în conformitate cu art.177 din Codul d e procedură Fiscală, Tribunalul, în mod corect a admis cererea și a anulat Decizia nr- a T și a PVC nr.4782/2007 emis de
De asemenea, în mod legal, reclamantul a solicitat și restituirea sumei de 6.000 lei, achitată cu chitanța nr.151/12.07.2007 și a depus la dosar chitanța pentru a face dovada plății, situație față de care tribunalul a obligat pârâtele la restituirea acestei sume de bani.
Cum față de cele mai sus prezentate, în fapt și în drept, recurentele nu au prezentat în recurs motive care să ducă la modificarea ori la casarea sentinței recurate, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele T și de pentru B împotriva sentinței civile nr.420/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Raportat la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentele la plata sumei de 500 lei intimatului, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și de pentru B împotriva sentinței civile nr.420/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Obligă recurentele la plata sumei de 500 lei intimatului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/29.10.08/TEHNORED:/30.10.08/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
