Despăgubire. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Patru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R împotriva sentinței civile nr. 733/17.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul intimat Comisariatul Regional T al Gărzii Financiare și chemații în garanție intimați Garda Financiară Comisariatul General, Garda Financiară A și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, pentru pârâtul intimat Comisariatul Regional T al Gărzii Financiare și chemata în garanție intimată Garda Financiară Comisariatul General, consilier juridic, pentru chematul în garanție intimat Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T se prezintă consilier juridic, lipsă chemata în garanție intimată Garda Financiară
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul recurent depune la dosar completare a motivelor de recurs în 4 exemplare, la exemplarul instanței fiind atașată și practică judiciară, câte un exemplar de pe completarea motivelor de recurs se înmânează reprezentanților intimaților.
Reprezentantul chematei în garanție intimate Garda Financiară Comisariatul General depune la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reclamantului recurent.
Reprezentanta chematului în garanție intimat Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T depune la dosar întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reclamantului recurent.
Reclamantul recurent, la solicitarea Curții, arată că nu își amintește dacă a încheiat sau nu contract de muncă cu pârâtul intimat.
Reclamantul recurent și reprezentanții intimaților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat Comisariatul Regional T al Gărzii Financiare și al chematei în garanție intimată Garda Financiară Comisariatul General solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta chematului în garanție intimat Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită respingerea recursului, respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 733/17.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea reclamantului R împotriva pârâților Comisariatul Regional T și Garda Financiară - Secția A și de asemenea cererea de chemare în garanție a Gărzi Financiare - Comisariatul General și a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtul Comisariatul regional T al Gărzii Financiare.
În motivare s-a reținut că prin acțiunea a chemat în judecată pe pârâtul Comisariatul Regional T, solicitând să fie obligat sa-i plătească drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului de munca, respectiv drepturile prevăzute de art. 13 din OUG nr. 91/2003 cu modificările si completările ulterioare referitoare la stimulentele in cuantum de pana la 3 salarii lunare așa cum sunt prevăzute la Cap IV pct 9 lit a din Normele Metodologice ale OUG 91/2003.Totodata a mai solicitat si plata salariului de merit pe care îl deținea la data suspendării din funcție, neacordat pentru anul 2005 si pe care îl primea regulat pe baza realizărilor profesionale precum si al 13-lea salariu pentru anul 2004 si 2005 neacordat de instituție. In același sens a solicitat obligarea paratului sa-i atribuie calificativele profesionale pentru anul 2004,2005 la nivelul celor obținute in anii 2002, 2003.
Instanța a stabilit că: prin Decizia 107/21.04.2004 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantului începând cu 21.04.2004 in conformitate cu art. 74 al.2 din L 188/99 republicată față de calitatea de inculpat a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.256 pen.
Ulterior prin Decizia nr. 28/5.12.2005 s-a dispus reîncadrarea reclamantului in funcția deținută anterior începând cu 5.12.2005.
In ceea ce privește pretenția reclamantului de plată drepturilor bănești reprezentând stimulentele corespunzătoare mediei stimulentelor realizate de reclamant înainte de suspendarea din funcție, stimulente solicitate pentru perioada in care a fost suspendat, acestea fiind reglementate de art. 13 din OUG 91/2003 instanța de fond a reținut că potrivit acestor dispoziții personalul Gărzii Financiare beneficiază de stimulente in procent de 15% din sumele încasate pentru bugetul statului ca urmare a controlului reprezentând amenzi si sume confiscate si in procent de 7% din sumele provenite din valorificarea bunurilor rezultate din confiscării după deducerea cheltuielilor efectuate in scopul valorificării acestora.
In completarea acestui act normativ sunt si prevederile din Normele Metodologice care la pct. 9 lit. a stabilesc cuantumul lunar al stimulentelor la maxim 3 salarii de baza lunare brute pentru comisarii gărzii financiare care contribuie direct la constituirea fondului de stimulente sau care îndeplinesc atribuții de conducere, coordonare, supraveghere si control a activității operative a Gărzii Financiare. Ca atare, instanța de fond a reținut că ca o condiție esențială pentru acordarea acestor stimulente este contribuția directă a reclamantului in calitate de comisar al Gărzii Financiare la constituirea fondului de stimulente, ori in speță această condiție nu este îndeplinita întrucât in perioada pentru care se solicita aceste stimulente reclamantul era suspendat din funcție prin Decizia 107/21.04.2004 si ca atare, nedesfășurând activitatea specifica funcției sale nu a contribuit direct la constituirea acestui fond.
De asemenea, reclamantul nu a făcut dovada ca ar fi deținut o funcție de conducere, coordonare, control sau supraveghere a activității operative a Gărzii Financiare pentru a retine astfel existenta condițiilor din teza a II-a cuprinsa la pct. 9 lit. a din Normele Metodologice de aplicare a OUG 91/2003.
Câtă vreme din interpretarea dispozițiilor cuprinse la art. 17 din aceleași norme metodologice rezultă că stimulentele nu fac parte din salariul de bază si nu se suportă din fondul de salarii,iar in cazul suspendării din funcție a reclamantului,din inițiativa angajatorului despăgubirile ce i se cuvin acestuia sunt echivalente cu drepturile salariale aferente perioadei de suspendare, instanța de fond a reținut că stimulentele pretinse de reclamant nu constituie drepturi salariale si deci nu pot fi acordate obligatoriu pe perioada suspendării din funcție.
In privința plații salariului de merit pe anul 2005 pe care reclamantul îl solicită pe considerentul ca la data suspendării deținea acest salariu de merit si-l primea regulat in baza realizărilor profesionale instanța de fond a reținut că pretenția reclamantului este neîntemeiata.
Astfel sunt incidente disp.art.27 OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, unde se arată la art. 2 că funcționarii publici care beneficiază de salarii de merit se stabilesc in fiecare an pe baza rezultatelor obținute in activitatea desfășurata in perioada anterioara si deci si aici apare ca o condiție esențială necesitatea ca reclamantul să fi desfășurat activitatea specifica funcției sale cu rezultate deosebite obținute in acest sens. Ori in perioada anului 2005 reclamantul a fost suspendat din funcție si chiar daca ulterior s-a dispus reîncadrarea sa pe același post aceasta nu ii dă dreptul la plata unui salariu de merit in condițiile in care așa cum s-a reținut reclamantul nu a desfășurat nici un fel de activitate cu atât mai mult una cu rezultate deosebite care sa justifice o asemenea pretenție. Plata salariului de merit este lăsata la latitudinea ordonatorului de credite si se acorda in limita a 20% din numărul de posturi corespunzătoare funcțiilor publice, pentru rezultate deosebite in activitatea desfășurata.
Referitor la plata celui de-al treisprezecelea salariu pe anii 2004-2005 prin întâmpinarea depusa de paratul Comisariatul Regional Tar ezultat că al XIII-lea salariu pe anul 2004 fost achitat reclamantului odată cu alte drepturi bănești prin OP nr. 943/20.07.2006.
In privința plății celui de-al XII-lea salariu pe anul 2005 instanța de fond a apreciat că este nefondată întrucât din interpretarea disp.art.35 al.1 si 2 OUG 123/2003 rezultă ca plata acestuia presupune cu necesitate ca reclamantul sa fi desfășurat activitate pe parcursul anului 2005, perioada in care acesta a fost suspendat din funcție, iar repunerea in funcție, deși ii dă dreptul la plata salariilor cuvenite pe perioada respectiva nu dă dreptul la plata altor "drepturi" bănești care nu intra in noțiunea de salariu, ci fac parte din noțiunea de premii (art. 35 secțiunea a 4-a OUG 123/2003) si țin efectiv de activitatea desfășurată de reclamant.
De asemenea, pornind de la considerentul ca reclamantul a desfășurat activitate pe perioada 21.04.2004-5.12.2005, instanța de fond nu poate obliga paratul Comisariatul Regional T la acordarea acelorași calificative pe care reclamantul le-a primit in anul 2002 si 2003 întrucât acordarea calificativelor se face după procedura reglementata de anexa 2 la HG 1209/2003 iar funcționarul public nemulțumit de calificativul de evaluare si de rezultatul contestației sale se poate adresa instanței de contencios-administrativ conform art. 13 anexa 2 la HG 1209/2003.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept si văzând si disp.art.91 L 188/99 republicata instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului fata de pârâții Comisariatul Regional T si Garda Financiara -Secția Chiar daca drepturile bănești pretinse de reclamant vizează perioada când acesta aparținea Comisariatului Regional T in prezenta cauza este necesar a fi parte si Garda Financiara Secția A, ca unitate cu personalitate juridica și în care funcționează reclamantul, in locul Comisariatului Regional T desființat prin HG 533/2007.
Ca urmare a respingerii cererii reclamantului fata de disp.art.60 si următoarele Cod procedură civilă instanța de fond a respins si cererea de chemare in garanție a Comisariatului General al Gărzii Financiare precum si a Ministerului Economiei si Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T formulata de paratul Comisariatul Regional
În cauză a declarat recurs reclamantul R solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare reclamantul susține că soluția este nefondată pentru că a fost suspendat din funcție din motive neamputabile lui, astfel că i se cuvin drepturile solicitate pe perioada respectivă.
Privitor la stimulente, soluția este eronată pe motivul că nu a contribuit direct la constituirea fondului de stimulente, în perioada suspendării, fără a motiva ce reprezintă, în fapt această contribuție directă, or, în realitate, chiar suspendat fiind, a contribuit direct la constituirea fondului de stimulente, prin încasări ulterioare ale unor sume de către Garda Financiară A, în baza actelor de control întocmite de el, cu peste 3.000.000.000 lei, fapt ce putea fi confirmat în condițiile în care s-ar fi solicitat, chiar de către Garda Financiară. Contribuția directă, în orice situație, nu înseamnă, în cazul Gărzi Financiare, numai încasările lunare, care constituie fondul de stimulente, ci și încasările ulterioare, după pronunțarea unor sentințe definitive, care pot fi și după unul sau chiar doi ani de la data aplicării sancțiunii, fără ca acest fapt să nu poată fi considerat contribuție directă. Numai dacă se iau în considerare sancțiunile aplicate lanțului de magazine "Profi" (peste 3 miliarde de lei), "" (un miliard lei) sau "Lukoil" (5,4 miliarde lei), cât și alte sancțiuni aplicate de reclamant în perioada 2003-20045 și care au fot încasate în perioada 2004-2005, după suspendarea sa din funcție și după ce instanța de judecată a respins contestațiile, contribuția sa la constituirea fondului de stimulente, de care nu a beneficiat este evidentă, astfel că nu se poate vorbi despre lipsa unei contribuții directe. Pe de altă parte, numărul sesizărilor penale întocmite de acesta în perioada 2003-2004, cu prejudicii de zeci de milioane de dolari, care se află și azi în cercetare sau pe rolul instanțelor de judecată, ce reprezintă unul dintre criteriile de bază la acordarea stimulentelor, îl îndreptățeau,cel puțin pentru anul 2004, să beneficieze de stimulentele acordate comisarilor Gărzi Financiare A (toată secția împreună nu a avut sesizări și prejudicii constatate în 2004, câte a avut reclamantul).
În ceea ce privește al treisprezecelea salariu, acordat funcționarilor publici, recurentul susține că în mod nelegal instanța de judecată a considerat că nu are dreptul să-l primească, invocând în acest sens, un articol din OUG 123/2003 (art. 35), în condițiile în care art. 35 din OUG 123/2003 a fost abrogat prin OUG nr. 92/2004, care schimbă și criteriile de acordare a celui de al treisprezecelea salariu.
Recurentul mai arată că, în pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a ținut cont nici de prevederile Codului Muncii care completează prevederile Legii nr. 188/1999, în ceea ce privește acordarea drepturilor bănești.
În motivele de recurs dezvoltate, recurentul mai arată că prima instanță s-a rezumat la aplicarea prevederilor art. 74 al.3 din Legea nr. 188/1999 care prevăd că dacă instanța judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferentei perioadei de suspendare.
Se mai susține că Tribunalul Timiș nu a ținut seama de art. 93 din Legea nr. 188/1999 care dispune că: dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației nunciii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice și a omis prevederile art. 52 al.2 din Codul Muncii, care arată că în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. a, b și c, dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, respectiv ale art. 998 din Codul Civil, care prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din care a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, prevederi care nu contravin Legii nr. 188/1999 și nici funcției publice.
Or, în aceste condiții, nu există nici o îndoială că prevederea că:"o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului", așa cum prevede Codul Muncii, cuprinde inclusiv stimulentele, care, în condiții normale, dacă nu ar fi fost suspendat din funcții, le-ar fi primit, dovadă stând stimulentele încasate înainte de a fi suspendat și ulterior suspendării. Nu se poate nega faptul că stimulentele sunt un drept de care a fost lipsit, câtă vreme acestea au existat înainte și ulterior suspendării, motiv pentru care, recurentul arată că, luând în considerare prevederile art. 52 al.2 din Codul Muncii (act normativ care completează Legea nr. 188/1999 și nu este abrogată de aceasta și nu este nici contrară), este îndreptățit să solicite acordarea acestor stimulente, a salariului de merit și a celui de-al treisprezecelea salariu, acestea fiind categoric incluse în "celelalte drepturi" altele decât salariul, așa cum prevede art. 52 al.2 din Codul Muncii, conchide recurentul.
Examinând recursul în raport cu motivele expuse și cu cele din oficiu, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Reclamantul, în calitate de funcționar public a fost suspendat din funcție ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru o faptă penală și prin acțiunea din cauză a cerut acordarea unor drepturi bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării și anume: stimulente, salarii de merit și acordarea de calificative profesionale pentru anii 2004, 2005 la nivelul celor obținute în anul 2002 - 2003.
Potrivit art. 74 al. 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, în ipoteza când suspendarea din funcție a funcționarului public încetează, urmare a achitării sau încetării procesului penal, acesta are dreptul la reluarea funcției deținute anterior, la plata drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare.
Deci, potrivit dispoziției legale aplicabile funcției reclamantului, acesta nu avut dreptul la plata stimulentelor solicitate prin acțiune, pentru că acestea nu se includ noțiunii de salariu, așa cum rezultă din conținutul OUG nr. 91/2003, care le reglementează, aspect sub care, bine a fost respinsă cererea prin sentința recurată.
În privința salariului de merit aferent anului 2005, art. 27 din OUG nr. 123/2003, care a reglementat acest drept pe perioada anului 2005, instanța constată că acordarea dreptului este condiționată de rezultatele deosebite în activitatea desfășurată de funcționarii publici în perioada anterioară.
Cum reclamantul nu îndeplinește acest criteriu legal, urmare la nedesfășurarea activității pe perioada 21.IV.2004 - 5.XII.2005, în mod, justificat a fost respinsă și această cerere de prima instanță.
În privința celui de al treisprezecelea salariu pentru anul 2004, pârâții au făcut dovada plății către reclamant, motiv pentru care temeinic s-a respins cererea prin sentință, reținându-se OP nr. 943/2006, iar pentru anul 2005, al treisprezecelea salariu a fost reglementa prin OUG nr. 92/2004 care a prevăzut la art. 19: "(1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un premiu anual, egal cu salariul mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face premierea. (2) Premiul anual se plătește în luna ianuarie 2006. (3) Pentru funcționarii publici care nu au lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada lucrată și se stabilește luându-se în calcul media salariilor de bază realizate în perioada în care au desfășurat activitate, raportat la 12 luni."
Cum reclamantul nu a îndeplinit nicio activitate în anul respectiv, nu cade sub incidența cerințelor textului legal suscitat, astfel că și sub acest aspect sentința este temeinică.
Invocarea, în soluționarea acestei cereri a prevederilor art. 35 din OUG nr. 123/2003, abrogată, de instanța de fond este irelevantă în cauză, aceasta constituind o eroare materială, atâta timp cât actul normativ în vigoare, în materia respectivă, și anume OUG nr. 92/2004 are o reglementare similară.
Este nefondată susținerea din recurs legată de incidența dispozițiilor din Codul muncii, în soluționarea acțiunii, atâta timp cât art. 93 din Legea nr. 188/1999, face trimitere la legislația muncii sau la cea civilă numai în măsura în care cea specifică funcției publice nu contravine acesteia.
Ori, atâta timp cât normele juridice incidente cauzei, au caracter special și derogator de la legislația muncii sau civilă, au prioritate în privința funcției publice, aspect sub care recursul este de asemenea nefondat.
În consecință, pentru considerentele expuse, recursul reclamantului se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R împotriva sentinței civile nr. 733/17.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 6.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//12.02.2008
Tehnored.//19.02.2008/ 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Patru Răzvan, Barbă Ionel
