Despăgubire. Sentința 119/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 119/F-
Ședința publică din 03 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta, domiciliată în Pitești, str. -.-, -.17,.C,.10, județul A, împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta Langă -, lipsind pârâta
Procedura legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse note de ședință de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Reclamanta, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de notele de ședință depuse la dosar de pârâtă.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reclamantă și lasă cauza la a doua strigare pentru ca partea să ia cunoștință de notele depuse la dosar.
La a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamanta Langă -, lipsind pârâta
Reclamanta Langă depune la dosar precizări la notele de ședință depuse anterior, arătând că acțiunile Fondului Proprietatea nu pot produce efecte deoarece nu pot fi valorificate.
Curtea, pune în discuție, excepția privind tardivitatea formulării contestației împotriva deciziei în discuție, potrivit dispoz. art.11 alin.1 lit.c, excepție invocată de pârâtă.
Reclamanta Langă, având cuvântul, arată că a formulat în termen contestația, în speță nu se aplică dispozițiile art.11 alin.1 lit.c deoarece au prioritate disp.art.11 alin.1, lit.a, rațiunea legii fiind aceea ca petentul să aleagă partea cea mai favorabilă lui.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
La 19.05.2008, - a formulat contestație împotriva răspunsului la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. -, formulată de contestatoare împotriva deciziei nr. 1017 din 30.01.2007, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (), prin care a solicitat reevaluarea imobilului din Pitești,-, jud. A, compus din teren în suprafață de 580,56 mp. și construcții în suprafață de 540,26 mp.
În motivare, contestatoarea susține că evaluarea făcută de evaluatorul desemnat a fost făcută greșit prin stabilirea unei valori mai mici decât cea reală.
Cu privire la teren.
1. Contestatoarea arată că evaluatorul face afirmația că în perioada de 9 luni care s-a scurs de la data evaluării: 6.12.2006 și până la data formulării răspunsului la plângerea prealabilă a contestatoarei, 21.08.2007, prețul de ofertă pentru terenurile din zona centru s-a dublat sau chiar s-a triplat, însă nu dovedește această afirmație și ea nici nu este reală, arată contestatoarea și aceasta ar rezulta și din anunțurile publicitare pentru perioada menționată.
2. Contestatoarea critică, de asemenea, afirmația evaluatorului potrivit căreia, un teren aflat în apropierea bisericii -., la distanță de 500. de terenul în litigiu, deși a fost ofertat de peste 8 luni, la același preț, de 900 Euro/mp. nu a fost vândut. Potrivit susținerilor contestatoarei, terenul vizat de evaluator se află la cel puțin 1 Km. de cel în litigiu și anunțul publicitar arătat a fost făcut înainte de data evaluării (06.12.2006), potrivit anunțului publicitar făcut în ziarul din 10.11.2006 și nu după această dată, dovedind deci, susține contestatoarea, că prețul de ofertă a crescut înainte de data evaluării și nu după, cum susține evaluatorul.
Contestatoarea arată că, faptul că terenul este ofertat în 10.11.2006 cu 1900 Euro/mp. apoi în 02.2007 cu 900 E/mp. și în 30.05.2007 cu 1100 E/mp. întărește susținerea reclamantei potrivit căreia evaluatorul se contrazice cu privire la evoluția prețului în perioada anterioară evaluării și până la formularea răspunsului la plângerea sa.
3. Contestatoarea mai arată că evaluatorul greșește afirmând că nu există teren de vânzare în zona unde se află terenul în litigiu și că utilizează, ca termen de comparație, terenuri ofertate la vânzare într-o zonă mai îndepărtată, respectiv în zona centrala și nu în zona ultracentrală, unde s-ar afla în realitate terenul în litigiu. Se susține că, la 10.11.2006 exista o ofertă de vânzare de 1900 E/mp. pentru un teren situat în str. I -, și că în anunțurile publicitare din 21.08.2007, la care face referire evaluatorul, pentru un teren de pe aceeași stradă, prețul de vânzare era de 1000 E/mp.
II. Cu privire la imobilul casă.
Contestatoare arată că evaluatorul nu a înțeles că imobilul său a fost demolat în 1974.
Contestatoarea precizează că aceasta și-a exercitat dreptul de opțiune, prevăzut în art. 3 din titlul II al OUG nr. 81 din 28.06.2007, fiind o normă specială în raport cu art. 19 din Titlul I al aceluiași act normativ, conform căruia plângerea prealabilă suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire.
La dosar a fost depusă decizia nr. 1017 din 30.11.2007, copia plângerii prealabile, copia răspunsului dat de Comisie la plângerea prealabilă (20-22), o serie de extrase din ziare privind ofertele de prețuri la vânzarea imobilelor.
La 03. 06. 2008 a formulat întâmpinare, solicitând:
1. Să se constate că lipsește procedura prealabilă, arătând că, reclamanta nu a dovedit că a depus plângerea împotriva deciziei în litigiu în termen de 30 zile, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Se arată că decizia în litigiu i-a fost comunicată contestatoarei la 29.05.2007, iar plângerea a fost făcută la 02.07.2007.
2. Tardivitatea formulării contestației împotriva deciziei. Se susține că decizia contestată a fost emisă la 30.01.2007 rezultând că a fost încălcat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b ca și cel de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Cercetând dosarul cauzei se constată că, în fapt, prin decizia nr.1017 din 30.01.2007 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, contestatoarei Langă - i-a fost acordat titlul de despăgubire în cuantum de 966.290 lei (11-12), fiindu-i comunicată la 21.05.2007, așa cum recunoaște pârâta în întâmpinare (34), dată pe care contestatoarea nu o. Ulterior, contestatoarea a formulat plângere prealabilă (13-15), comunicându-i-se răspunsul la 21.11.2007 (4). Fiind nemulțumită de răspunsul dat la plângerea prealabilă, reclamanta a formulat la data arătată mai sus prezenta acțiune.
Curtea, analizând excepțiile, constată că acestea sunt întemeiate în parte.
1. Nu este fondată prima excepție. Potrivit actelor depuse la dosar, a răspuns la plângerea prealabilă, formulată de contestatoare, prin referatul întocmit de expertul evaluator ( 20- 22).
2. Este nefondată excepția de tardivitate a formulării acțiunii, întemeiată pe textul art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004. Cu privire la tardivitatea formulării acțiunii. Curtea constată că răspunsul dat de la plângerea prealabilă a fost comunicat contestatoarei la 19.11.2007 ( 4), deși plângerea a fost primită de autoritate arătată la 02.07.2007 (deci răspunsul a fost comunicat cu aproximativ 100 de zile întârziere). De asemenea, costată că acțiunea a fost depusă la instanță la 16 mai 2008.
Așa fiind, curtea costată că, acțiunea a fost depusă la instanță cu 3 zile înainte de expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin.1 lit a din Legea nr.554/2004.
3. Este însă fondată excepția tardivității, în raport de art. 11 alin. 1 lit c din aceeași lege. În adevăr, potrivit acestui text, contestatoarea trebuia să formuleze acțiune în termenul de 6 luni, calculat de la data la care autoritatea trebuia să soluționeze plângerea prealabilă, adică, potrivit art. 7, alin. 4, coroborat cu art. 2 lit. h, din Legea nr. 554/2004, în termenul de 30 de zile de la primirea contestației de către autoritate. Făcând calculul termenului de soluționare a contestației rezultă că, plângerea fiind depusă la 26.06.2007, trebuia să o soluționeze până la 26.07.2007, cel mult până la 02.08.2007, dacă luăm ziua de 02.07.2007 ca fiind data la care autoritatea a primit plângerea. Calculând termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. c, rezultă că ultima zi la care trebuia să fie depusă contestația este cea de 02.02.2008. Cum contestația a fost depusă în 16.05.2008 rezultă că ea a fost depusă tardiv. Potrivit alin. 5 din art. 11 al aceleiași legi, termenul de 6 luni prevăzut în alin 1 este termen de prescripție. În consecință, de la 02.02.2008 dreptul material la acțiune al reclamantei s-a prescris și deci ea nu mai putea să depună acțiune peste acest termen. Depunând acțiunea la 16.05.2008, rezultă că această acțiune nu mai poate fi luată în discuție deoarece dreptul la a face contestație împotriva deciziei dată de, prevăzut de art. 19 din titlul VII al Legea nr. 247/2005, este prescris.
În răspunsul la întâmpinare, contestatoare arată că a formulat contestație în termenul de 6 luni de la data primiri răspunsului la plângerea prealabilă, ceea ce este real. Cu privire însă la depășirea termenului de 6 luni, atunci când plângerea prealabilă a fost soluționată peste termenul legal, contestatoarea susține că aceasta a așteptat răspunsul dat de autoritate și că de fapt se încadrează în motivul prevăzut de art. 11 alin. 2 care prevede termenul de 1 an de zile de la momentul primirii actului administrativ contestat. Curtea costată că potrivit textului arătat, depășirea termenului de 6 luni se poate face numai dacă există motive temeinice. Cum faptul de a aștepta soluționare plângerii prealabile nu este un motiv, rezultă că reclamanta nu se poate prevala de termenul excepțional prevăzut de alin. 2 arătat mai sus căci, nu există nici o justificare de întrerupere ori de suspendare a termenului de prescripție de 6 luni de zile, calculat potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Curtea mai precizează că, motivele invocate de privind această prescripție ar putea fi considerate prea generale și că în acest fel reclamanta nu ar putea să se apere cu exactitate. Din acest motiv, curtea a pus în discuția contestatoarei textul art.11 alin.1 lit.c al legii arătate, ca și momentul prevăzut de el, de la care se calculează curgerea termenului.
În ședința de dezbaterii din 3.09.2008, contestatoarea a susținut că legea conferă acesteia posibilitatea de a alege una din ipotezele prevăzute de art.11 alin.1 privind momentul de la care curge termenul de 6 luni de zile în care trebuia să formuleze contestație și că, în raport cu textul art.11 alin.1 lit.a, contestația ei este formulată în termen.
Curtea constată că nu se poate reține teza contestatoarei deoarece, în realitate, textul art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004 consacră ipoteze distincte privind momentul de la care se calculează termenul de prescripție de 6 luni de zile și că cel interesat trebuie să respecte fiecare dintre aceste cazuri și nu să aleagă pe cel care-l avantajează.
Dacă am primi teza contestatoarei ar însemna că, dacă nu ar fi răspuns la plângerea prealabilă, aceasta nu ar mai putea formula acțiune în justiție sau dacă răspunsul ar fi fost dat peste 10 ani de zile, aceasta ar fi trebuit să facă acțiune în justiție în termen de 10 ani și 6 luni de zile.
În realitate, lit.a și c din textul arătat mai sus se coroborează și vizează tocmai situația în care autoritatea nu răspunde în termenul legal la plângerea prealabilă. În această situație se aplică lit.c a textului arătat; iar în cazul în care răspunde în termen, atunci se aplică lit.a din textul arătat.
Curtea mai constată că la 07.03.2008, când reclamanta a depus cerere de opțiune, pentru a primi titlul de plată, a depus și o declarație prin care a afirmat că nu a contestat la instanță decizia de despăgubire (44-49). Acest comportament al contestatoarei se justifică tocmai pe ideea că, știind că a pierdut termenul de a formula contestație aceasta și-a exercitat dreptul la opțiune. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis decizia nr. 154 din 13.03.2008 de conversie (41).
În concluzie, curtea constată că acțiunea în justiție este formulată tardiv, urmând ca, în temeiul art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, a art.108 Cod pr.civilă, să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca tardiv formulată, acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Pitești, str. -.-, -.17,.C,.10, județul A, împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier.
09.09.2008
Red. DV
EM/4 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Polixenia Mincă
