Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 120/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 120/F-
Ședința publică din 03 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII SA-SUCURSALA EXPLOATREA MINIERA R, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva pârâților - MECANICĂ R, cu sediul în RmV, - -, nr.1, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanta SNS SA- Suc.Exploatarea Minieră Rm.V prin consilier, pârâta - MECANICĂ Rm.V prin consilier jr. și prin consilier jr., lipsind pârâta AVAS
Procedura legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a ordinului de plată nr. 1012/2008, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtului invocă excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, excepție pe care o depune în scris la dosar împreună cu înscrisuri ce reprezintă practică judiciară.
Curtea pune în discuția părților faptul că nu există procedura prealabilă în cererea reconvențională, acordând părților cuvântul și asupra excepției tardivității formulării acțiunii.
Reprezentantul reclamantei SNS SA- Suc.Exploatarea Minieră Rm.V, având cuvântul, confirmă că cererea în litigiu constituie o cerere reconvențională și nu un alt tip de acțiune.
Cu privire la lipsa procedurii prealabile, arată că la dosarul aflat pe rolul instanței la Rm. există depusă adresa către MEF, prin care solicitau obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prin care fac dovada demarării procedurii prealabile și solicită amânarea cauzei pentru depune la dosar această dovadă. Precizează că au luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate tocmai cu ocazia introducerii acțiunii.
Reprezentantul pârâtei - Mecanică, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă, reclamanta nu a făcut dovada că au parcurs procedura prealabilă.
În ceea ce privește excepția tardivității, arată că reclamanta a formulat acțiunea în anulare la data de 23.10.2007 deși certificatul de atestare este emis la data de 22.10.1999, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.5 alin.final din Legea nr.29/1990, care prevedeau ca termenul pentru atacarea actului administrativ este de 1 an de la data emiterii. Mai mult, certificatul a fost transcris în Registrul de transcripțiuni la 26.11.1999, iar reclamanta a luat cunoștință de existența acestuia la data de 22.08.2000, prin semnarea protocolului, în care aceasta recunoștea că pârâta este proprietara drumului de acces conform certificatului atacat prin prezenta cerere.
Reprezentantul B, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă.
Pe excepția tardivității, solicită respingerea acțiunii, arătând că potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.29/1990 și art.II alin.5 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, termenul este de 1 an și curge de la data înscrierii în Registrul de transcripțiuni, ori în speță acest termen a fost cu mult depășit.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul asupra excepției tardivității, arată că au formulat acțiunea în termen, reclamanta luând cunoștință de existența certificatului atacat odată cu formularea acțiunii de către Mecanică. Protocolul a fost încheiat numai pentru executarea unor anumite lucrări și, era necesar ca pentru eliberarea acestui certificat să facă dovada că dețin în proprietate acel teren.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1122 din 20 februarie 2008 Judecătoriei Rm.V a fost disjunsă cererea reconvențională depusă de pârâta Societatea Națională a Sării - Sucursala Exploatarea Minieră Rm.V, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Rm.V privind cererea reconvențională și a fost declinată competența soluționării cererii de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 4896 emisă de Ministerul Industriei și Comerțului pentru suprafața de 3000. teren situat în Rm.V, str. - -, jud. V, în favoarea Curții de APEL PITEȘTI.
Curtea, analizând dosarul, după declinarea competenței, constată că Societatea Națională a Sării SA B - Sucursala Exploatare Minieră Rm.V a solicitat în contradictoriu cu - Mecanică Rm. V SA și cu Ministerul Economiei și Finanțelor, fostul Minister al Industriei și Comerțului, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria -, nr. nr. 4896, emis de Ministerul Industriei și Comerțului la 22.10.1999, pentru suprafața de 3000 mp. teren situat în Rm. V, str. - -, jud. V și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se susține că la 2 iulie 1984, prin Decretul Prezidențial nr. 131, privind amplasarea unor obiective de investiții, construirea unor drumuri de exploatare, exproprierea și scoaterea din producția agricolă, din fondul forestier și demolarea unor construcții, reclamanta Societatea Națională a Sării SA B - Sucursala Exploatarea Minieră Rm. Vap rimit o suprafață de 10.334 mp. situată în județul V, cu scopul realizării obiectivului de investiții, conducte pentru transportul apei și saramurii dintre Mari și, teren din care face parte și cel în litigiu. De la acea dată, susține reclamanta, aceasta a efectuat lucrarea de investiții și a construit conductele pentru transportul apei și a saramurii și în consecință, terenul în litigiu îi este necesar pentru desfășurarea activității.
Reclamanta mai susține că în temeiul art.75 din Legea nr. 15/1990 și în baza art. 7 din HG nr. 1286 din 08.12.1990, prin care a fost organizată ca Regie Autonomă a Sării, ea este proprietara terenului în litigiu și a bunurilor din patrimoniul său.
Ca urmare, susține reclamanta, - Mecanică Rm. Vas olicitat greșit și tot la fel pârâtul Ministerul Industriei și Comerțului i-a eliberat certificatul de atestare a proprietății seria -, nr.4896, pentru terenul în litigiu.
Reclamanta mai susține că terenul în litigiu nu este necesar desfășurării activității de către - Mecanică Rm. V și că ea a demarat procedura de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe terenul în litigiul
În drept, reclamanta a invocat art. 119 Cod pr.civilă.
- Mecanică Rm. V SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiuni pentru mai multe excepții invocate, ca și pentru lipsa temeiniciei acțiunii:
1. Respingerea acțiunii pe excepții.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece reclamanta trebuia să formuleze procedura prealabilă.
Excepția de tardivitate a introducerii acțiunii. Se susține că certificatul în litigiu seria -, nr. 4896 fost emis la 22.10.1999 și că acțiunea reclamantei a fost introdusă pe rol la 23.10.2007, or potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990 această cerere trebuia să fie formulată în termen de un an de zile. Pârâta susține că, certificatul în litigiu a devenit opozabil prin transcrierea lui în registrul de transcripțiuni, cel mai târziu la 22.08.2000, iar pe de altă parte, reclamanta a luat la cunoștință de existența acestui certificat la semnarea Protocolului înregistrat sub nr. 4638 din 22.08.2000, în care aceasta recunoaște că pârâta este proprietara drumului de acces în litigiu. Față de această dată, arată pârâta, acțiunea reclamantei este tardivă.
Reclamanta nu poate face dovada vătămării unui drept actual, întrucât ea nu are un drept de proprietate pe acest teren.
Dreptul reclamantei la acțiune este prescris. Se susține că prin protocolul arătat, la 22.08.2000, reclamanta a luat cunoștință de existența actului și în consecință, dreptul ei la acțiune s-a prescris în trei ani de la data arătată, adică la 22. 08. 2003.
Reclamanta nu are dreptul la acțiune. Se susține că reclamanta nefiind proprietara terenului ea nu poate invoca anularea actului.
2. Respingerea acțiunii pe fond.
Pârâta susține că certificatul în litigiu a fost emis legal deoarece ea a deținut terenul în litigiu în administrare, și el este necesar desfășurării activității sale economice, fiind drumul de acces spre locul de desfășurare al activității sale.
Se mai arată că suprapunerea conductelor pe terenul reclamantei se datorează, potrivit protocolului înregistrat sub nr. 4683 din 22.08.2000 încheiat între părțile în litigiu, lucrărilor executate de Exploatarea Minieră Rm. V pentru montarea unor conducte în marginea drumului de acces al societății pârâte și prin deplasarea suporților de sprijin ai acestora spre interiorul drumului, conducând astfel la îngustarea drumului.
În fapt, cercetând dosarul cauzei, curtea constată că, pârâtei - MECANICĂ RM.V i-a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.4896, act care a fost înscris în cartea funciară nr.465 la 26.11.1999 (4) și că pe acest teren există o conductă de transport a apei și a saramurii, edificată de reclamantă. De asemenea, curtea constată că, cu ocazia îndeplinirii procedurilor necesare eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului în litigiu, aceasta a încheiat cu reclamanta la 22.08.2000 un protocol (17), reclamanta luând astfel cunoștință de demersul făcut de pârâtă pentru a i se recunoaște dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Cercetând excepțiile ridicate se constată că acestea sunt întemeiate în parte.
II.În drept.
Este fondată excepția lipsei procedurii prealabile. Curtea constată că reclamanta din prezentul proces a fost pârâtă în procesul aflat pe rolul Judecătoriei Rm.V, ce avea ca obiect obligarea acesteia de a lăsa liberă suprafața de 390,19. situată în Rm.V, str.- -, județul Instanța arătată, prin sentința nr.1122 din 20 februarie 2008 disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta Societatea Națională a Sării SA - Sucursala Exploatare Minieră Rm.V și a declinat-o la Curtea de APEL PITEȘTI.
Așa cum se observă din cererea reconvențională (18) și cum rezultă și din calificarea dată de Judecătoria Rm.V, reclamanta din prezentul proces a formulat cerere reconvențională ce are ca obiect anularea certificatului prin care i-a fost atestat pârâtei din prezentul proces dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. De altfel, chiar în ședința de dezbateri din 3.09.2008, așa cum rezultă din practicaua deciziei curții, reclamanta a recunoscut că acțiunea sa constituie o cerere reconvențională. În consecință, reclamanta trebuia să îndeplinească procedura prealabilă, potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, deoarece obiectul acestei cereri este anularea unui act administrativ individual. Numai în cazul în care reclamanta ar fi formulat excepția de nelegalitate reglementată de art.4 din aceeași lege, instanța putea verifica legalitatea certificatului în litigiu, fără să existe procedura prealabilă.
Verbal, în ședința dezbaterilor din 3.09.2008, reclamanta a susținut că ar fi îndeplinit procedura prealabilă prin cererea de atestarea dreptului de proprietate formulată de aceasta. Curtea constată că o astfel de cerere nu este depusă la dosar și simpla cerere de atestare nu îndeplinește condiția procedurii prealabile.
În concluzie, acțiunea reclamantei este prematură întrucât nu este îndeplinită procedura prealabilă, prevăzută în art.7 din Legea nr.554/2004.
În subsidiar, este fondată și excepția de tardivitate a introducerii acțiunii. În adevăr, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.4896 a fost eliberat la 22.10.1999 și a fost înregistrat în Cartea funciară la 26.11.1999. De asemenea, despre acest certificat reclamanta știa căci, la 22.08.2000 reclamanta a semnat protocolul încheiat cu pârâta, ocazionat de îndeplinirea procedurii de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului în litigiu (17). Potrivit art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990, în vigoare până în anul 2004, acțiunea în anulare trebuia formulată în termen de un an de zile, adică, în speță, cel mai târziu până la sfârșitul anului 2000.
Așa fiind, acțiunea este și tardivă.
Având în vedere admiterea acestor excepții, analiza celorlalte este inutilă și la fel analiza pe fond a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A SĂRII SA-SUCURSALA EXPLOATREA MINIERA R, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva pârâților - MECANICĂ R, cu sediul în RmV, - - nr.1, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
09.09.2008
Red.
EM/6 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Polixenia Mincă
