Despăgubire. Sentința 130/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIOV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 130
Ședința publică din 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor B, Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului din B și Prim Ministrul Guvernului României - Cancelaria Primului Ministru B, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei acțiunii și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9184/30/18.12.2007 la Tribunalul Timiș, reclamanta a chemat în judecată pârâții Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului din B, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Prim Ministrul Guvernului României - în calitate de șef al executivului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să execute hotărârea Camerei a III a Curții Europene a Dreptului Omului de la Strasbourg din 23.06.2005 în dosar nr. 7893/2002, prin care statul român a fost obligat să-i plătească reclamantei despăgubiri corespunzătoare, precum și daune materiale și morale în sumă de 1.200.000 Euro, pentru perioada de timp de peste 2 ani și 2 luni care a trecut de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Prin întâmpinare, Cancelaria Primului Ministru, a invocat excepția competenței materiale a Tribunalului Timiș față de dispozițiile art. 3 aliniatul 1 și Legea nr. 90/2001, raportat la art.9 și art. 10 aliniatul 1 litera b din Decizia Primului Ministru nr. 190/28.06.2007, privind organizarea și funcționarea Cancelariei Primului Ministru.
S-a invocat totodată și excepția calității procesuale pasive a Primului Ministrul a cărui atribuțiuni sunt redate în art. 7 din Constituția României și art. 13 din Legea nr. 90/1991.
Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, invocând în principal excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș față de dispozițiile art. 10 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei calității procesuale a Guvernamental - funcție care se exercită în cadrul Ministerului Afacerilor Externe - față de dispozițiile art. 2 punctul 14 din nr.HG 100/2004 coroborate cu cele ale art. 6 din același act normativ.
Prin sentința civilă nr. 349/CA/31.03.2008, Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență materialăși a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Excepția de necompetență materială invocată de pârâți prin întâmpinare a fost admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 10 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.
Așadar, competența materială de fond a instanței de contencios administrativ este reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în funcție de 2 criterii, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ în sistemul administrației publice - autorității centrale sau locale precum și în raport de valoarea impozitului, taxei contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ atacat, sau altfel spus, există două tipuri de competență, adică, în funcție de obiectul actului administrativ, în sensul că, dacă obiectul actului administrativ nu privește un impozit taxa, contribuție sau datorie vamală, competența se dobândește după poziția organului emitent, fiind irelevant cuantumul despăgubirilor solicitate prin acțiune, în schimb dacă obiectul actului este un impozit, contribuție, taxă sau datorie vamală, competența se stabilește după valoare.
În acțiunea de față, reclamanta a calificat prezentul litigiu în materia contenciosului administrativ în care parte pârâtă figurează o autoritate centrală Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Afacerilor Externe și Cancelaria Primului Ministru, împrejurare care atrag incidența prevederilor art. 10 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004.
Apoi este știut faptul că, potrivit art. 159.pr.civ. necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad și părțile nu o pot înlătura, iar art. 105 din același cod, statuează că, actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent, sunt nule.
Așa fiind, competența materială funcțională presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, fiind determinată și reglementată prin norme imperative, deci are un caracter absolut, astfel încât părțile nu pot convenii să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței, deoarece excepția de necompetență materială, interesează repartiția atribuțiunilor între diferitele instanței ale organirăii judecătorești, ierarhia care le unește fiind de ordine publică, motiv pentru care, în temeiul art. 158, art. 159, raportat la art.5 aliniatul 2 art. 10 aliniatul 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, excepția de necompetență materială a fost admisă și a fost declinată cauza pentru soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 24.04.2008, unde se menționează de către reclamantă că își menține concluziile scrise depuse la dosar la data de 10 martie 2008 în dosarul Tribunalului Timiș.
La termenul de judecată din data de 7 mai 2008, Curtea invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei acțiunii.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Examinândcu prioritateexcepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu la termenul din 7.05.2008, instanța constată că din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că doamna a solicitat obligarea pârâților la executarea unei hotărâri pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și la plata sumei de 1.200.000 euro, cu titlul de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii respective.
Conform art. 3 punctul 1 Cod de Procedură Civilă,"curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale".
Or, pretinsul refuz de executare a unei hotărâri nu constituie un refuz de emitere a unui act administrativ, refuz a cărui legalitate să fie cenzurată de instanțele de contencios administrativ.
Sub acest aspect, Curtea constată că titlul executor a cărui neexecutare este invocată de reclamantă este o hotărâre pronunțată de o instanță internațională (respectiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului), iar nu de o instanță de contencios administrativ română, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Conform art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
La rândul său, art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ prevede că"în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Instanța constată însă că aceste dispoziții legale sunt aplicabile hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
În privința hotărârilor pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța precizează că, potrivit art. 46 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, "înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți".Așadar, obligația executării hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost asumată de Statul Român printr-o convenție internațională.
Totodată, conform art. 10 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999, privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului ale Consiliului Europei și regresul statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 31 august 1999, "hotărârea Curții, sub aspectul sumei constituind reparația echitabilă și al celorlalte cheltuieli, precum și convenția de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei, semnată de părți, constituie titlu executoriu".
În absența oricăror alte precizări, aceste hotărâri sunt supuse - în privința punerii în executare - dispozițiilor de drept comun, respectiv dispozițiilor art. 3711și următoarele Cod de Procedură Civilă.
Așadar, în privința hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt incidente dispozițiile art. 373 alin.1 și 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora"hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea.
Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În raport cu aceste dispoziții legale, solicitarea de punere în executare a unei hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este de competența unei instanțe judecătorești, impunându-se declanșarea executării silite - procedură care este de competența"executorului judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea":
În privința cererii doamnei de obligare a pârâților la plata sumei de 1.200.000 euro, cu titlul de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii respective, instanța observă că o astfel de cerere este de competența de primă instanță a tribunalului, conform art. 2 punctul 1, litera b) Cod de Procedură Civilă, text potrivit căruia tribunalul judecă în primă instanță, între alte categorii de cauze,"procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
În privința competenței instanțelor de contencios administrativ, art. 10 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 dispune că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Completul de judecată este format din 2 judecători.
(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Or, cererea doamnei - de obligare a pârâților la plata sumei de 1.200.000 euro, cu titlul de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului - nu are natura juridică a unui refuz de emitere a unu act administrativ sau de contestare a legalității unui act administrativ
Având în vedere aceste constatări, instanța apreciază că prezentul litigiu este de competența Secției civile Tribunalului Timiș, în conformitate cu dispozițiile art. 2 punctul 1, litera b) Cod de Procedură Civilă, fiind în discuție un litigiu având de obiect obținerea unor despăgubiri de 1.200.000 euro pentru întârzierea executării de către autoritățile pârâte a unei hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă, conform art. 137 și 158 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, prezenta hotărâre fiind supusă căii de atac a recursului în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materială a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./21.05.2008
Tehnodact / 2 ex./22.05.2008
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
