Despăgubire. Sentința 173/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 06.06.2008

SENTINȚA CIVILĂ NR.173

ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER:- -

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin PREȘEDINTELE ROMÂNIEI, având ca obiect despăgubiri.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și reține cauza spre soluționare pe excepție.

CURTEA

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:

Prin cerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Statul Român reprezentant de Președintele României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate refuzul reprezentanților Statului Român de a executa Hotărârea Camerei a Treia a Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 23 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr.7893/2002, rămasă definitivă la data de 12 octombrie 2005 și obligarea Statutul Român la plata daunelor materiale în cuantum de 100.000 EURO pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării acesteia.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, timp de 3 ani, în care Hotărârea nu a fost executată din vina exclusivă a reprezentanților Statului Român i-au fost produse însemnate pagube materiale și morale, iar printr-un act terorist i-a fost distrusă casa.

În drept au fost invocate dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, art.3 pct.1, art.8 pct.1, art.10 pct.1, art.12 din Codul d e procedură civilă.

Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Examinândcu prioritateexcepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, invocată din oficiu la termenul din 2.07.2008, instanța constată că din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că doamna a solicitat obligarea pârâților la executarea unei hotărâri pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și la plata sumei de 100.000 euro pentru fiecare zi de întârziere a executării hotărârii (cu începere din data de 12.10.2005), cu titlul de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii respective.

Conform art. 3 punctul 1 Cod de Procedură Civilă,"curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale".

Or, pretinsul refuz de executare a unei hotărâri nu constituie un refuz de emitere a unui act administrativ, refuz a cărui legalitate să fie cenzurată de instanțele de contencios administrativ.

Sub acest aspect, Curtea constată că titlul executor a cărui neexecutare este invocată de reclamantă este o hotărâre pronunțată de o instanță internațională (respectiv de Curtea Europeană a Drepturilor Omului), iar nu de o instanță de contencios administrativ română, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Conform art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".

La rândul său, art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ prevede că"în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

Instanța constată însă că aceste dispoziții legale sunt aplicabile hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ.

În privința hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța precizează că, potrivit art. 46 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, "înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți".Așadar, obligația executării hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost asumată de Statul Român printr-o convenție internațională.

Totodată, conform art. 10 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999, privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului ale Consiliului Europei și regresul statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 424 din 31 august 1999, "hotărârea Curții, sub aspectul sumei constituind reparația echitabilă și al celorlalte cheltuieli, precum și convenția de rezolvare pe cale amiabilă a cauzei, semnată de părți, constituie titlu executoriu".

În absența oricăror alte precizări, aceste hotărâri sunt supuse - în privința punerii în executare - dispozițiilor de drept comun, respectiv dispozițiilor art. 3711și următoarele Cod de Procedură Civilă.

Așadar, în privința hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt incidente dispozițiile art. 373 alin.1 și 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora"hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea.

Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În raport cu aceste dispoziții legale, solicitarea de punere în executare a unei hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este de competența unei instanțe judecătorești, impunându-se declanșarea executării silite - procedură care este de competența"executorului judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea":

În privința cererii doamnei de obligare a pârâților la plata sumei de 100.000 euro pentru fiecare zi de întârziere a executării hotărârii (cu începere din data de 12.10.2005), cu titlul de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii respective, instanța observă că o astfel de cerere este de competența de primă instanță a tribunalului, conform art. 2 punctul 1, litera b) Cod de Procedură Civilă, text potrivit căruia tribunalul judecă în primă instanță, între alte categorii de cauze,"procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".

În privința competenței instanțelor de contencios administrativ, art. 10 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 dispune că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Completul de judecată este format din 2 judecători.

(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Or, cererea doamnei - de obligare a pârâților la plata sumei de 100.000 euro pentru fiecare zi de întârziere a executării hotărârii (cu începere din data de 12.10.2005), cu titlul de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului - nu are natura juridică a unui refuz de emitere a unu act administrativ sau de contestare a legalității unui act administrativ

Având în vedere aceste constatări, instanța apreciază că prezentul litigiu este de competența Secției civile Tribunalului Timiș, în conformitate cu dispozițiile art. 2 punctul 1, litera b) Cod de Procedură Civilă, fiind în discuție un litigiu având de obiect obținerea unor despăgubiri care depășesc suma de 500.000 lei pentru întârzierea executării de către autoritățile pârâte a unei hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă, conform art. 137 și 158 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, prezenta hotărâre fiind supusă căii de atac a recursului în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.

Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

RED:RP/14.07.08

TEHNORED:MT/14.07.08

2.ex./SM/

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire. Sentința 173/2008. Curtea de Apel Timisoara