Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 170/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.170
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor B, Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici și cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantului de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului, consilier juridic în reprezentarea pârâților de 1 și 2 iar în reprezentarea pârâtei de 3 se prezintă consilier juridic, lipsă fiind intervenientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâților de 1 și 2 depune la dosar delegație de reprezentare, extras din Legile nr.360/2002, 50/2005, 1226/2007, nr.555/2001 și ordinele nr.400/2004 șinr.600/2005 ale
Instanța, având în vedere că Ordinele nr.400/2004, nr.600/2005, nr.750/2005 și nr.447/2003 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, pune în discuția părților, împrejurarea dacă aceste ordine pot produce efecte juridice în condițiile în care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României și care sunt consecințele acestei nepublicări cu privire la legalitatea actului de sancționare a cărui anulare o solicită reclamantul, act care a fost emis în temeiul Ordinelor citate anterior și reține cauza spre soluționare.
Reprezentantul pârâților de 2 și 3 arată că aceste ordine nu trebuiau publicate în Monitorul Oficial al României.
Reprezentantul pârâtei de 3 arată de asemenea, că aceste ordine nu trebuiau publicate în Monitorul Oficial al României.
Reprezentanta reclamantului arată că orice hotărâre indiferent cum se numește trebuie publicată în Monitorul Oficial al României, iar ordinele nefiind publicate nu pot produce efecte juridice, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanța privind plata onorariului.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.6807/59/24.10.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Direcția de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, solicitând anularea dispoziției nr.- din 13.09.2006 emisă de Șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare "mustrare scrisă" împotriva lui; anularea dispoziției nr.- din 29.09.2006 emisă de Directorul Direcției Poliției de Frontieră T prin care i-a fost respinsă contestația împotriva acestei dispoziții; anularea Notei Raport a Corpului de Control al MAI nr.5/- din 22.08.2006; suspendarea executării sancțiunii aplicate, conform art.14 din Legea 554/2.12.2004; restituirea drepturilor salariale de care a fost privat de la data aplicării sancțiunii, ca urmare a acesteia; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat al Ministerul Administrației și Internelor, în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, pe funcția de contabil șef, cu grad de subcomisar de poliție și că în urma unui control efectuat de Auditul Public Intern al Ministerului Administrației și Internelor la sediul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T și a constatărilor acestuia a fost sesizat corpul de control al ministerului, care a întocmit un raport, aprobat de conducerea și în baza căruia a fost emisă dispoziția -/13.02.2006, de sancționare cu mustrare scrisă, atrăgând retragerea salariului de merit, cu începere din 01.10.2006.
Directorul Direcției Poliției de Frontieră T, a respins contestația, prin dispoziția -/29.09.2006.
Apreciază reclamantul că toate actele menționate, încheiate în privința sa de către pârâți sunt netemeinice și nelegale, i-au cauzat prejudicii prin încetarea plății salariului de merit și înlăturarea primei trimestriale; - Nota raport și dispoziția de sancționare, nu cuprind motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, contrar prevederilor art.268 alin.2 lit. c) din Codul muncii; - la cercetarea prealabilă efectuată nu s-a ținut cont de obiecțiunile sale pentru a se efectua verificări suplimentare în stabilirea adevărului; - cele trei abateri reținute nu îi sunt imputabile și nu au temei legal, astfel: - privind ținerea evidenței stupefiantelor, nu avea competență și posibilitatea să dispună înregistrarea, deoarece compartimentul logistic nu i-a prezentat nici un document justificativ care să stea la baza înregistrării; - referitor la acordarea avansurilor pentru achiziția de uși metalice, având în vedere timpul scurt de la data alocării până la finele trimestrului când trebuia cheltuită suma, a încheiat contracte legale cu cele două firme și au fost recepționate parțial ușile contractate, contractul fiind în derulare; - imputația făcută pentru că prețul contractului a fost modificat este de asemenea nefondată, modificarea fiind determinată de motive obiective, respectiv de împrejurarea că două uși nu au corespuns din punct de vedere estetic.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interesul reclamantului, de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Administrației și Internelor, susținându-se că măsura sancționării reclamantului s-a dispus cu încălcarea reglementărilor privind cercetarea prealabilă, din art.59 al Legii 360/2002 și art.20, 26, 27, 28, 29, 32, 33 și 37 din Ordinul nr.400/2004; - materialul de cercetare prealabilă nu este vizat de reprezentantul Corpului Național al Polițiștilor, conform Ordinului nr.533/2005.
Pârâții Direcția Poliției de Frontieră T, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Ministerul Administrației și Internelor au depus întâmpinări, cu concluzii în sensul respingerii acțiunii, întrucât comisia de inspectori a controlat compartimentele cu atribuții pe linia de achiziții publice din cadrul T (compartimentul tehnic și compartimentul financiar-contabilitate) constatând mai multe abateri săvârșite de personalul acestor compartimente inclusiv de către subcomisarul de poliție - contabil șef al
Toate constatările comisiei de inspectori au fost consemnate într-un "proces verbal de aducere la cunoștință a verificărilor executate la T", document în finalul căruia este menționat că: "În cazul în care se vor dispune sancțiuni disciplinare împotriva insp. pr. - contabil șef, prezentul proces verbal constituie act de cercetare prealabilă conform art.37 alin.2 din nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din
Cadrele menționate au fost citate conform prevederilor art.32 alin.3 din actul normativ sus menționat și li s-a adus la cunoștință sub semnătură conținutul procesului verbal".
La data de 28.07.2006, persoanele vizate au luat la cunoștință pe bază de semnătură despre conținutul procesului verbal.
Întregul material de control a fost prezentat Ministerului Administrației și Internelor care a aprobat, conform art.37 alin.1 din nr.400/2004, sancționarea, pentru săvârșirea unor abateri care atrag răspunderea disciplinară.
Constatările celor două comisii de control fiind reale, au fost acceptate de reclamant fără a formula cereri, fără a depune rapoarte, sau fără a administra noi dovezi sau documente în apărare, documente care, în conformitate cu prevederile art.29 alin.1 din nr.400/2004, trebuiau verificate și incluse în procesul verbal. de luare la cunoștință, reclamantul a acceptat conținutul procesului verbal în forma prezentată.
Prin decizia nr.3002 din 12.05.2005 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că având calitatea de funcționar public, cu statut special, polițistului nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999 și art.268 alin.2 din Codul muncii, în cauză fiind aplicabile reglementări speciale cu caracter derogatoriu (Legea 360/2002 și 400/2004).
Ministerul Administrației și Internelor apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, dat fiind faptul că, singurul act administrativ, în înțelesul Legii 554/2004 este Dispoziția -/13.09.2006 emisă de inspectorul șef al T, Nota raport întocmită de minister fiind doar un act pregătitor.
Prin încheierea din 5 decembrie 2006, instanța a admis petitul acțiunii întemeiat pe prevederile art.15 coroborate cu cele din art.14 ale Legii 554/2004 și a dispus suspendarea executării Dispoziției -/13.09.2006 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Prin sentința civilă nr.65/PI/14.03.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins acțiuneaformulată de reclamant cât și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În urma promovării recursuluide către reclamantul împotriva sentinței civile nr.65/PI/14.03.2007,Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 314 din 29 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, în virtutea rolului activ, instanța ar fi trebuit să administreze probele pe care le-ar fi considerat necesare, înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, și că, deși instanța a reținut că recurentul nu a fost în măsură să combată convingător netemeinicia și nelegalitatea actelor atacate, a omis să suplimenteze probatoriul din care să rezulte neglijența în serviciu a reclamantului, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
Rejudecând cauza, instanța de fond va dispune suplimentarea probatoriului, în sensul administrării probei din care să rezulte dacă a existat neglijență în serviciu.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat din nou la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:
Reclamantul a exercitat funcția contabil șef la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, fiind sancționat - prin Dispoziția nr. -/13.09.2006 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T - cu "mustrare scrisă", ca urmare a unu control efectuat în luna august 2006 de Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor.
La termenul din 2.07.2008 instanța a pus în discuția părților consecința nepublicării în Monitorul Oficial, Partea Ia O rdinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003, menționate ca temei al actelor administrative care formează obiectul prezentei judecăți, respectiv dacă nepublicarea în Monitorul Oficial, Partea I are vreo consecință în privința posibilității ca aceste ordine să producă efecte juridice și dacă eventuala lipsire de efecte juridice a acestor Ordine ale Ministerului Administrației și Internelor afectează legalitatea actelor administrative emise în baza acestor ordine.
Instanța constată că sancționarea reclamantului s-a dispus în temeiul și cu pretinsa respectare a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor și a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005, modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 750/2005.
De asemenea, prin Dispoziția nr. -/13.09.2006 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T s-a reținut că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 13 lit. d) din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 447/2003.
Instanța constată, totodată, că Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, Partea
În privința efectelor nepublicării acestor ordine în Monitorul Oficial al României, instanța observă că urmările juridice ale nepublicării sunt reglementate prin Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, lege care a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, fiind modificată ulterior republicării, prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007 și prin Legea nr. 194/2007.
Conform art. 10 alin. 1 din prin Legea nr. 24/2000,"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum șiordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I"
De la această regulă, alineatul 11al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede anumite excepții, stipulând că "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Așadar, în raport cu aceste dispoziții legale, Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003 se impuneau a fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării sale în vigoare.
Sub acest aspect, instanța reține că Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003 sunt ordine emise de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrul Administrației și Internelor.
Totodată, caracterul de act normativ al acestor ordine este determinat de împrejurarea că acestea reglementează regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, precum și anumite aspecte privind contabilitatea instituțiilor subordonate Ministerului Administrației și Internelor.
Așadar, aceste ordine reglementează regimul disciplinar, respectiv o procedură de stabilire a sancțiunilor disciplinare aplicabilă unui număr indeterminat de persoane, în mod abstract, independent de identitatea acestor persoane, și în raport exclusiv cu funcția îndeplinită de acele persoane.
Fiind susceptibile să se aplice unui număr indefinit de situații, instanța reține că Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003 sunt acte cu caracter normativ.
Fiind acte normativ emis de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv de Ministrului Educației, Cercetării și T, Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003 se impuneau a fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării lor în vigoare, conform art. 10 alin. 1 din prin Legea nr. 24/2000.
În acest sens, instanța constată că ordinul în litigiu nu este un act normativ clasificat, potrivit legii, și nici un act cu caracter individual, pentru a constitui o excepție de la regula publicării în Monitorul Oficial.
Cerința publicării în Monitorul Oficial a acestui ordin este confirmată și prin dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora "actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text".
Instanța nu își însușește opinia instituțiilor pârâte, care au invocat dispozițiile art. 35 alin. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50 din 13 ianuarie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare - act normativ în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate de reclamant.
Conform art. 35 alin. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50 din 13 ianuarie 2005, "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
În privința acestei reglementări, instanța observă că însuși Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare - Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 - prevede, la art. 2 alin. 1 că "actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cu principiile ordinii de drept".
Așadar, Regulamentul prevede adoptarea actelor normative "în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă".
Or, în condițiile în care alineatul 11al art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede ca excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial, numai deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii, și actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate, instanța reține că art. 35 alin. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 trebuie interpretat în sensul menționat de textul alineatul 11al art. 10 din Legea nr. 24/2000, respectiv că nu sunt supuse cerinței publicării în Monitorul Oficial numai ordinele cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională și care au caracter clasificat.
Instanța subliniază că însuși textul art. 35 alin. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 permite nepublicarea ordinelor cu caracter normativ în Monitorul Oficial numai "dacă legea nu dispune altfel".
De aceea, instanța consideră că - în condițiile în care nu s-a dovedit caracterul clasificat al Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003 - nu se poate reține că art. 35 alin. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 autorizează intrarea lor în vigoare fără a fi publicate în Monitorul Oficial, Partea
O altă interpretare dată. 35 alin. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 ar contraveni dispozițiilor alineatului 11al art. 10 din Legea nr. 24/2000, care exceptează de la regula publicării în Monitorul Oficial, Partea I numai actele normative care au caracter clasificat.
În consecință, instanța reține că, în vederea intrării în vigoare a Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003, se impunea publicarea acestora în Monitorul Oficial, Partea
Absența publicării acestor ordine în Monitorul Oficial conduce la consecința lipsirii lor de efecte juridice până în momentul publicării în Monitorul Oficial.
În raport cu această concluzie, instanța apreciază că este nelegală procedura de sancționare a reclamantului, întemeiată pe un act normativ care nu putea produce efecte juridice, o atare procedură aducând atingere dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
În consecință, întrucât legea - inclusiv orice act normativ inferior acesteia - dispune numai pentru viitor, nu se poate reține că Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003 sunt aplicabile unor situații juridice născute anterior intrării lor în vigoare.
Din acest punct de vedere, instanța constată caracterul nelegal al întregii proceduri de sancționare a reclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură temeiul Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003.
Pentru aceste considerente, întreaga procedură de sancționare a reclamantului este viciată, iar actele administrative emise în această procedură sunt nule de drept.
În raport cu această concluzie, instanța constată caracterul întemeiat al acțiunii formulate de reclamant.
Reținând temeinicia acestui motiv de nulitate a actelor administrative atacate, instanța apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de nulitate invocate de reclamant în acțiune, consecința unei eventuale temeinicii a acestor motive, invocate în mod subsidiar, fiind tot desființarea actelor administrative ce formează obiectul prezentei acțiuni judiciare.
Cu această motivare, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
În consecință, instanța va admite și cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantului de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și va anula:
1) - Dispoziția nr. -/13.09.2006 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T;
2) - Dispoziția nr. -/29.09.2006, emisă de directorul Direcției Poliției de Frontieră T și
3) - Nota raport a Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor nr. 5/-/22.08.2006.
Totodată, instanța va dispune, în vederea restabilirii situației anterioare aplicării sancțiunii, obligarea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T la plata către reclamant a drepturilor salariale care i-au fost retrase acestuia ca urmare a sancțiunii aplicate prin actele administrative anulate prin prezenta hotărâre.
Instanța va respinge cererea reclamantului de suspendare a executării sancțiunii aplicate prin actele administrative anulate prin prezenta hotărâre, având în vedere că aceste acte și-au epuizat efectele anterior pronunțării prezentei hotărâri, iar anularea acestora impune și restabilirea situației anterioare, aspecte în raport cu care suspendarea executării actelor respective este lipsită de obiect.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii reclamantului, instanța va obliga pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, respectiv la plata sumei de 350 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Anulează:
1) - Dispoziția nr. -/13.09.2006 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T;
2) - Dispoziția nr. -/29.09.2006, emisă de directorul Direcției Poliției de Frontieră T și
3) - Nota raport a Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor nr. 5/-/22.08.2006.
Dispune obligarea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T la plata către reclamant a drepturilor salariale care i-au fost retrase acestuia ca urmare a sancțiunii aplicate prin actele administrative anulate prin prezenta hotărâre.
Respinge cererea reclamantului de suspendare a executării sancțiunii aplicate prin actele administrative anulate prin prezenta hotărâre.
Obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Poliției de Frontieră T și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T la plata sumei de 350 lei către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:RP/14.07.08.
TEHNORED:MT/14.07.08
7.ex./SM/emis 5 com./
Se comunică:
- reclamant - - T,-, - 92,. A,.8, jud.
- pârât 1- Ministerul Administrației și Internelor - B, nr.1
- pârât 2 - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T - T,--13, jud.
- pârâtă 3 - Direcția Poliției de Frontieră T - T,--13, jud.
- intervenient - Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor - B,., nr.202 A, cam.1, sector 6
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
