Despăgubire. Sentința 173/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--09.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.173
Ședința publică din 27.05.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței pârâta a depus întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentanta reclamantei depune împuternicire avocațială și arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât întâmpinarea pârâtei a fost depusă la dosar într-un singur exemplar și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul acesteia.
Instanța dă dosarul la bară pentru studiu urmând să reia cauza la rând, conform listei de ședință.
După reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă tot avocat în reprezentarea reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu consecința obligării pârâtei la achitarea cuantumului de 60% din suma stabilită drept despăgubire, fără cheltuieli de judecată. Arată că, din lecturarea întâmpinării pârâtei rezultă că aceasta invocă faptul că nu are fondurile necesare efectuării plății, or, acesta nu reprezintă un motiv de a lipsi reclamanta de dreptul său.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 09.04.2009 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 179.086,68 lei reprezentând 60% din suma totală de 298.477,80 lei stabilita cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr.211/15.12.2006 a Instituției Prefectului Jud. T Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.
În motivare reclamanta a arătat că termenul limită pentru plata a 60 % din suma de 298.477, 80 lei stabilită prin Hotărârea nr.211/15.12.2006 a fost la 14.03.2009, ori nici până în prezent nu a primit această sumă de la.
Se arată că, la petiția sa, a răspuns prin adresa nr.5279/06.11.2007 că "art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare prevede faptul că compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, după caz, în funcție de disponibilitățile bănești aprobate trimestrial cu această destinație în bugetul de stat" nu poate justifica această afirmație atâta timp cât nu dovedește că sumele propuse la elaborarea bugetului pentru achitarea despăgubirilor pe Legea nr.290/2003 sunt mai mari decât "sumele aprobate" conform art.4 alin.2 și art.16 alin.1 lit. d) din Legea nr.500/2002 de la ordonatorul principal de credite Ministerul Economiei și Finanțelor.
Mai arată că la adresa către din 25.07.2007 nu a primit nici un răspuns.
Menționează că în perioada octombrie 2007 - martie 2008, solicitând verbal informații la. Bis -a comunicat refuzul de a primi plata despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr.211/15.12.2006.
Precizează că, la acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Timișoara, Secția contencios administrativ și fiscal sub nr- - 27.11.2008, în contradictoriu cu, instanța, prin sentința civilă nr.49/11.02.2009, a hotărât obligarea pârâtei, la plata sumei de 119.391,12 lei reprezentând 40 % din suma totală de 298.477,80 lei, stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr.211/15.12.2006.
Având în vedere împlinirea, în 14.03.2009, a 2 ani de la înregistrarea dosarului nr.1303/14.03.2007, a solicitat prin adresa din 23.02.2009, cu confirmare de primire, ca să dispună plata despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr.21/15.12.2006, conform art.18 alin.5 lit. c) din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.290/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile art.3 alin.1 Cod procedură civilă, art.1 alin.1, art.7 alin.1 și 4, art.8, art.10 alin.1, art.11 alin1 și art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri și anume: procură judiciară, dovada deschidere cont IBAN, petiție adresată, răspunsul acesteia la petiție, copia sentinței civile nr.49/11.02.2009 a Curții de Apel Timișoara, petiție adresată și confirmarea de primire a acesteia.
Prin întâmpinare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată, ca fiind nefondată.
În considerentele întâmpinării se arată că solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.
Se menționează că cererea este însoțită de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B, a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și o copie după actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni -; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
Astfel, se arată că reclamanta a depus pe data de 14.03.2007, o cerere personală, înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. 1303/2007.
Se învederează că în acord cu prevederile art.18 alin.5 din Normele de aplicare a Legii nr.290/2003 compensațiile bănești stabilite prin hotărârea Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat.
Se arată că, în speță, Serviciul de Aplicare a Legii nr.290/2003 din cadrul a solicitat Instituției Prefectului Județului T comunicarea unui document din care să rezulte motivele care au fost avute în vedere atunci când au pronunțat Hotărârea nr.211/2006 cei are ca beneficiari pe, și. Aspectele care urmau a fi lămurite punctual erau privitoare la filiația reclamantului față de autorii și, dovada refugiului autorilor și dovada calității de proprietar a acestora.
Menționează că, deși această solicitare a fost reînnoită de mai multe ori, Comisia Județeană T de Aplicare a legii nr.290/2003 le-a transmis un referat de specialitate, pentru Hotărârea nr.211, sumar întocmit.
De aceea, în timpul audiențelor acordate reclamantei la sediul, i s-a solicitat acesteia să transmită Serviciului de Aplicare a legii nr.290 documentele cu care face dovada refugiului autorilor și a proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri. Aceste documente au fost transmise în data de 20.10.208, iar în urma analizării acestora s-a constatat că Hotărârea nr.211 a fost emisă fără respectarea prevederilor Legii nr.290/2003, deoarece nu s-a făcut dovada refugiului autorilor și.
Se mai arată că, pentru a beneficia de măsurile reparatorii, conform art.2 alin.1 din nr.HG1120/2006, " - persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii".
În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art.2 alin.4 teza I din nr.HG1120/2006 cu modificările și completările ulterioare, cu "- acte doveditoare certificate de autorități -".
Menționează că dovada calității de refugiat poate fi făcută, în cazul persoanelor care s-au refugiat pe teritoriul României în 1940, respectiv în 1944, prin următoarele înscrisuri: dovada luării în evidența populației de organele de specialitate a localității unde s-au stabilit refugiații (adeverințe de arhivă sau certificate eliberate de primăriile localităților unde s-au stabilit inițial refugiații), carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare, emis de Comisariatul Național pentru Evidența Populației venite din, de Nord și, foi de călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective, sau carent de muncă în situația în care refugiații erau funcționari de stat.
Însă, pentru dovada refugiului autorilor, reclamanta a depus o sentință civilă a Tribunalului Timiș U. din anul 1948, prin care se recunoaște că și au cetățenie română, fără însă a se menționa eventuala lor calitate de refugiați din.
Se mai arată că, deoarece nu deținea "acte doveditoare" pentru a confirma refugiul autorilor, reclamanta putea apela la prevederile art.2 alin.4 teza II și alin.5 din nr.HG1120/2006, ce permite solicitanților "în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate". Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz.
Menționează că, în cazul în care petenții nu dețin acte doveditoare, pentru dovedirea pretențiilor lor trebuie să depună și declarațiile a cel puțin 2 martori și dovada corespondenței cu instituțiile abilitate. Dar reclamanta nu a apelat la nici una dintre prevederile legale menționate.
În concluzie, Comisia Județeană Tae mis Hotărâre nr.211/2006, fără a respecta prevederile Legii nr.290/2003. Astfel, Serviciul de aplicare a Legii nr.290/2003 din cadrul, este în situația de a cere revocarea Hotărârii nr.219/2008, așa cum prevede art.17 alin.4 din nr.HG1120/2006, cu modificările și completările ulterioare, "- în baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Însă, Serviciul de Aplicare a Legii nr.290/2003 nu-și propune ca scop să revoce hotărârile comisiilor județene și a municipiului B imediat ce a constatat că acestea au fost emise fără respectarea prevederilor Legii nr.290/2003. Pentru a se evita această situației, Serviciul de Aplicare a Legii nr.290/2003 prin adresa din 05.12.2008 i-a solicitat reclamantei să-și completeze dosarul. Dar, reclamanta în loc să inițieze demersuri în acest sens, a ales să se adreseze instanței solicitând obligarea - Serviciul de Aplicare a legii nr.290/2003 să achite despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr.211/2006.
În drept au fost invocate prevederile art.114 Cod procedură civilă, art.696 și urm. Cod Civil, Legea nr.290/2003, nr.HG1120/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art.18 din nr.HG1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, în vederea acordării despăgubirilor este necesar ca solicitantul să depună cererea de acordare a sumelor menționate în hotărâre, însoțită de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B, a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și o copie după actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni -; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
În acord cu prevederile art.18 alin.4 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 despăgubirile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B, a Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat,astfel:
a) - integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei RON;
b) - eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei RON și 100.000 lei RON;
c) - eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei RON.
Curtea constată că prin Hotărârea nr.211/15.12.2006 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr.290/2003 s-a stabilit obligarea pârâtului la plata către reclamantă și către alte persoane reprezentate de reclamanta a sumei de 298.477,80 lei, cu titlu de despăgubiri.
Curtea constată că reclamanta a depus pe data de 14.03.2007, o cerere personală, înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. 1303/2007.
În privința termenului de plata a acestor despăgubiri, art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 prevede că despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii Comisie Județene ori a mun. B sau a hotărârii prevăzute la art.8 alin.4 sau 6 respectiv la art.9, plata lor se poate face și în rate în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art.11 alin 1.
Astfel fiind, în prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile legale mai sus menționate, plata eșalonată a despăgubirilor către reclamantă se putea face în maximum 2 ani de la comunicarea hotărârii comisiei județene. Curtea reține că în speța au trecut mai mult de 2 ani de la emiterea și comunicarea hotărârii nr. 211/15.12.2006 emisă de Comisia Județeană T de aplicare a prevederilor Legii nr.290/2003.
Curtea constata ca reclamanta a formulat la data de 25.07.2007 o cerere adresata paratei prin care a solicitat plata despăgubirilor care fac obiectul litigiului. Prin adresa nr. 5279/06.11.2007 parata a comunicat reclamantei ca despăgubirile vor fi acordate in termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene sau in funcție de disponibilitățile bănești aprobate trimestrial cu aceasta destinație in bugetul de stat( filele 9-11 dosar).
Curtea constată că până la data de 27.11.2008 pârâta nu a efectuat către reclamanta nici o plată, acesta adresându-se instanței de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 119.391,12 lei reprezentând 40% din suma totală acordată prin Hotărârea nr.211 din 15.12.2006. Prin sentința civilă nr.49/11.02.2009 Curtea de Apel Timișoaraa admis acțiunea reclamantei și a dispus efectuarea plății de către pârâtă.
În cadrul dosarului nr- în care a fost pronunțată sentința mai sus menționată pârâta nu a invocat apărările din prezenta acțiune limitându-se la apărarea conform căreia nu a efectuat plata din cauza fondurilor insuficiente alocate la bugetul de stat cu aceasta destinație.
Pârâta a susținut că hotărârea în baza căreia au fost acordate despăgubirile solicitate de către reclamanta urmează să fie analizată, conform art.17 lit. h) din HG1120/2006, cu modificările și completările ulterioare nu are temei legal. Astfel fiind, în acord cu prevederile art.17 lit. h) din actul normativ mai sus menționat "în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Autorității pentru Restituirea Proprietăților propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivată a vicepreședintelui se comunică comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003, în baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare." Totodată menționăm că în acord cu prevederile alineatului 6 al aceluiași articol deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Curtea constată că într-adevăr Serviciul de Aplicare a Legii nr.290/2003 din Cadrul are atribuția legală mai sus menționată, însă aceasta atribuție trebuia exercitată cel puțin în următorii doi ani de la data emiterii hotărârii, și anume până cel târziu 2008, față de dispozițiile exprese ale art.18 alin.4 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 mai sus menționate.
Totodată, Curtea constată că pârâta nu a recurs la procedura prevăzută de legiuitor în mod expres prin art.17 din Legea nr.290/2003, și anume Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Autorității pentru Restituirea Proprietăților să propună reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003. Decizia motivată a vicepreședintelui se comunică comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003, în baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.
În plus, trebuie să precizăm că posibilitatea consacrată de către legiuitor de revocare a actelor administrative emise în situația în care s-ar constata încălcarea prevederilor legale în vigoare există doar în cazul în care actul respectiv nu ar fi intrat în circuitul civil și nu ar fi produs efecte juridice. Curtea constată că nr.HG1120/2006 nu derogă de la dispozițiile Legii nr.554/2004 referitoare la revocarea actelor administrative, față de împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o alte dispoziție contrara prevederilor art.1 alin 6 din Legea nr.554/2004.
Susținerea pârâtei în sensul că s-a dispus efectuarea verificării legalității hotărârii abia după 3 ani de la data emiterii hotărârii de către Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.290/2002 nu este de natură să îi acorde pârâtului posibilitatea de revocare unilaterala a hotărârii emise după momentul în care acest act administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, fără respectarea prevederilor exprese ale art.17 din Legea nr.290/2002, pârâta având obligația să îndeplinească procedura prevăzută de legiuitor.
Reținând situația de fapt prevăzută, văzând și prevederile legale invocate, Curtea constată că refuzul pârâtei de a da curs cererii reclamantei de achitare a tranșei a doua este nejustificat.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite acțiunea formulată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 179.086,68 lei reprezentând 60% din suma totala de 298.477,80 lei conform Hotărârii nr.211/2006 privind acordarea de compensații pentru bunurile deținute în proprietate în localitatea, Raionul, jud. emisă de către Comisia Județeană pentru aplicarea Prevederilor Legii nr.290/2003 din cadrul instituției Prefectura Județului
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în T,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în Mun. B, Calea nr.202, sector 1.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 179.086,68 lei reprezentând 60% din suma totală de 298.477,80 RON stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr.211/15.12.2006 a Comisiei Județene T de Aplicare a Legii nr.290/2003.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./18.06.2009
Tehnored./22.06.2009
Ex.2
Emis 2 comunicări
. - T,-, jud. T,
.Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - B, Calea nr.202, sector 1.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
