Anulare act administrativ . Decizia 1980/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1980
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta DGFP D împotriva sentinței nr.1021 din data de 08 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP D și avocat, pentru intimata reclamantă
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP D, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și menținerii actelor administrativ fiscale.
Avocat, pentru intimata reclamantă A, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală. Arată că în mod corect instanța a calificat speța, apreciind că este aplicabilă Legea nr.210/2003. Menționează că, contravaloarea permiselor de călătorie se suportă de unitățile respective și că acest text de lege se aplică atât salariaților, cât și membrilor familiilor acestora. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1021 din data de 08 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantei SC. SA, în sensul că a anulat decizia nr.43/01.06.2007 emisă de D, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr.3742/30.06.2006.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin raportul de inspecție fiscală, s-a constatat de către organele de control ale DGFP D că în luna martie 2003 au fost achiziționate cu factura fiscală seria - nr. - permise de călătorie, iar SC SA a dedus TVA în sumă de 21578 lei.
S-a reținut că factura a fost emisă de CFR Călători B, pentru a deconta contravaloarea autorizațiilor și permiselor de călătorie, pe care societatea le-a acordat în mod gratuit membrilor de familie ale salariaților, suma de 21578 lei și suma de 15085 lei, reprezentând accesorii aferente TVA, fiind considerate nedeductibile de către organele de control.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 4 alin. 3 din precum și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 210/2003 pentru aprobarea OG nr. 112/1999, dispoziții care dau reclamantei dreptul de deducere a TVA pentru serviciile de transport oferite în mod gratuit salariaților și familiilor acestora și nu dispozițiile Codului fiscal invocate de pârâtă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP D, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1 alin.2 din Legea 345/2002, care reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite de operațiunile care se includ în sfera TVA, precum și dispozițiile art.4 alin.3 din aceeași lege care fac referire la prestările de servicii cu titlu gratuit.
A mai arătat că în mod eronat instanța a reținut că organul de control nu ar fi acordat dreptul de deducere TVA, deoarece potrivit dispozițiilor legale și punctului de vedere exprimat de Direcția generală legislație impozite, prin adresa nr.31388/27.03.2007, s-a recunoscut reclamantei acest drept dar cu condiția colectării TVA în cuantum egal cu cel dedus.
A susținut recurenta că potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 345/2002 republicată, dreptul de deducere se exercită lunar prin scăderea taxei deductibile din suma reprezentând TVA adăugată, facturată pentru bunurile livrate, astfel că pentru serviciile de transport oferite în mod gratuit membrilor de familie și salariaților în interes personal, reclamanta avea obligația să colecteze TVA-ul.
A precizat recurenta că tribunalul a luat în considerare doar o parte din actele normative aplicabile în cauză, dând eficiență dispoz. Legii 210/2003, însă acordarea efectivă a deductibilității se face conform Legii nr. 345/2002 în vigoare la data respectivă.
Intimata reclamantă SC SA a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea actelor fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere nr. 3742 din 30 iunie 2006 și decizia nr. 43 din 1 iunie 2007 emisă de DGFP D, prin care s-au stabilit în sarcina societății reclamante obligații fiscale suplimentare în sumă de 36.663 lei, din care 21.578 lei reprezintă diferențe TVA, iar 15.085 lei reprezintă accesorii aferente TVA.
În acest sens organul fiscal a reținut că în mod greșit societatea reclamantă a dedus TVA înscrisă pe factura nr. - din 17 martie 2003 emisă de CF CFR Călători, factură care privește decontarea contravalorii autorizațiilor și permiselor de călătorie pe care reclamanta le-a acordat în mod gratuit salariaților și membrilor de familie.
În acest sens au fost avute în vedere dispoz. art. 1 alin. 2, art. 4 alin. 3 și art. 25 alin. 1 din Legea nr. 345/2002 privind TVA.
Dispozițiile sus menționate, în vigoare la data emiterii facturii în cauză, stabilesc regulile generale referitoare la impozitul indirect (TVA) respectiv sfera de aplicare, activitățile care intră în sfera operațiunii de prestare de servicii și a celor care sunt asimilate acestor operațiuni precum și modalitatea în care se exercită dreptul de deducere TVA.
Dar aceste dispoziții - care reprezintă legea generală în materia TVA - nu sunt aplicabile în cauză atâta timp cât există o lege specială, respectiv Legea nr. 210/2003 pentru aprobarea OG nr. 112 din 30 august 1999, privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, în vigoare la data decontării permiselor și autorizațiilor de călătorie acordate de societatea reclamantă salariaților săi și familiilor acestora.
Astfel, prin legea specială, derogatorie de la legea generală, legiuitorul - așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond - a prevăzut expres în art. 4 alin. 3 posibilitatea unităților de a suporta în limitele stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, contravaloarea permiselor de călătorie pentru salariații și membrii de familie ai salariaților, prevăzuți la alin. 1 și care sunt deductibile fiscal.
Această facilitate acordată de unitățile respective este reluată și prin dispoz. art. 18 alin. 1 din legea modificată, în care de asemenea se precizează exercitarea deductibilității fiscale pentru permisele și autorizațiile de călătorie pe căile ferate române de care beneficiază în mod gratuit persoanele prevăzute la art. 3, 4 și 10 din lege.
În consecință, aplicabilă în cauză fiind legea specială și nu cea generală, în mod eronat s-au stabilit în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare privind TVA, și prin urmare fiind legală soluția instanței de fond iar motivele invocate fiind nefondate, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. Civ. să se respingă recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr.1021 din data de 08 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red. Jud. T
Ex.2/28.10.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
