Despăgubire. Sentința 207/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--4.02.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 207
Ședința Publică din 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea precizată formulată de reclamanta - Internațional SRL A împotriva pârâților Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.06.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea depusă la 4.02.2009 la Curtea de Apel Timișoara reclamanta - Internațional SRL Aac hemat în judecată pe pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând repararea prejudiciului cauzat prin Decizia pentru regularizarea situație privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 2174/31.01.2007 emisă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Serviciul Vamală, în sumă totală de 500.000 lei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5090 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Decizia civilă nr. 701/21.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut sentința Curții de Apel Timișoara pronunțată în același dosar în data de 10.07.2007, anulându-se astfel irevocabil actul administrativ fiscal indicat în petit, împreună cu decizia privind soluționarea contestației care l-a menținut. Arată că potrivit art. 18 al.3 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să acorde, la solicitarea părții vătămate, despăgubiri cauzate prin actele administrative nelegale, iar art. 19 din lege permite solicitarea acestor despăgubiri pe calea acțiunii separate, pentru care a optat și reclamanta.
Privitor la fapta ilicită și vinovăție, reclamanta precizează că în cazul despăgubirilor solicitate pe calea contenciosului administrativ, fapta ilicită constă în emiterea actului administrativ nelegal. În speță, acest caracter al deciziei pentru regularizarea situației a fost stabilit cu putere de lucru judecat, autoritatea emitentă fiind evident în culpă cu privire la întocmirea actului, fără respectarea prevederilor legale, culpa revenind deopotrivă și organului fiscal, care a menținut, prin respingerea contestației, un act nelegal.
Legat de prejudiciu și raportul de cauzalitate, se arată că pentru desfășurarea în continuare a activităților de vămuire, și pentru a evita alte consecințe nefavorabile, reclamanta a plătit suma stabilită suplimentar prin aceste acte nelegale.
de cauzalitate între actul nelegal și prejudiciu este de necontestat, întrucât dacă reclamanta ar fi avut la dispoziție suma plătită în temeiul acestuia, nu ar fi suferit daunele indicate.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 18 al.3 și art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 10.03.2009 (fila 22) reclamanta precizează, legat de întinderea prejudiciului solicitat în cuantum de 500.000 lei, că lipsa din patrimoniul societății a unei sume atât de importante cum a fost cea plătită în temeiul actului administrai nelegal a produs consecințe nefavorabile asupra activității reclamantei, constând în investiții neefectuate, comenzi neonorate și afectarea imagini reclamantei.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 24.03.2008 (fila 61) reclamanta și-a defalcat suma pretinsă de la pârâte, la 101.426,5 lei cu titlu de prejudiciu material și la 398.573,5 lei daune morale, arătând că la dosar există dovada privind momentul plății sumei individualizate prin cate nelegale, precum și data rambursării acesteia.
Pentru intervalul din cele două momente, pârâtele datorează dobânda legală în materie fiscală, care nu poate fi decât cea prevăzută la art. 120 al.7 Cod procedură fiscală, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Concluzia se impune din interpretarea prevederilor art. 2 al.2 Cod procedură fiscală, potrivit căruia:" prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".-
Astfel în orice litigii referitoare la încasarea sau restituirea unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții, se aplică cu prioritate dispozițiile Codului d e procedură fiscală. Soluția a fost în mod constant îmbrățișată de practica judiciară în materia restituirii taxei auto.
Prin precizarea de acțiune, intitulată "Note de ședință" depusă la termenul de judecată din 28.04.2009 (fila 146) reclamanta menționează că despăgubirile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a sumelor plătite au fost calculate în funcție de momentul rambursării acestora, respectiv 9.10.2006, aceasta fiind data intrării sumelor în contul societății, așa cum rezultă din extrasul de cont bancare depus la dosar. Modul de calcul bazat pe această dispoziție legală se referă la faptul că prin acest articol se prezumă, prin obligația legală de plată a unor dobânzi și ținând seama de caracterul și regimul juridic care nu diferă de cel de drept comun, în sistemul codului d e procedură fiscală, existența unui prejudiciu. Calculul a fost făcut la sumele total plătite, începând cu prima tranșă din plată, efectuată în 08.08.2006 cu OP nr. 1140, respectiv 350.000 lei și succesiv odată cu plățile celorlalte tranșe cu OP nr. 1144/09.08.2006 - 350.000 lei, OP 1145/10.08.2006 - 600.000 lei, OP 1147/11.08.2006 - 275.000 lei și OP nr. 1148/11.08.2006 - 121.147 lei. Aceste elemente ale plăților nu au fost contestate, mai mult fiind confirmate de pârâți, între momentul ultimei plăți, respectiv 11.08.2006 și data rambursării TVA - 9.10.2006, element care rezultă din extrasul de cont nr. 906/9.10.2006 provenit de la BRD, au trecut 58 de zile, pentru care dobânzile au fost calculate la suma totală.
Reclamanta mai precizează că, în ceea ce privește restul sumelor solicitate cu titlu de daune morale, acestea se vor aprecia de către judecător, iar în acest sens, se arată existența ca bază a cererii, pe lângă textele legale interne a unor decizii ale Curții Europeană a Drepturilor Omului, cum ar fi Hotărârea nr. 1 din decembrie 2005 - România, publicată în Monitorul Oficial nr. 682/2006, Hotărârea din 21.10.2008 - - Gallisaz vs. Italia.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tai nvocat excepția lipsei de procedură prealabilă în temeiul art. 7 al.1 din Legea nr. 554/2004, excepție respinsă de instanță potrivit încheierii de ședință din data de 7.04.2009.
Privitor la acțiunea precizată la termenele de judecată din 24.03.2009 și apoi 28.04.2009, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat respingerea ca nefondate a cererilor privind plata dobânzilor legale in cuantum de 101.426,51 lei, in temeiul art.120 si 124 din nr.OG92/2003, republicare privind Codul d e procedura fiscala si suma de 398.573,5 cu titlu de daune morale, pârâta arătând că sumele încasate la bugetul de stat precum si dobânzile legale se restituie la cerere in conformitate cu dispozițiile art.117 respectiv art.124 din nr.OG92/2003 si a Ordinului nr.1899/2004.
In fapt, in urma controlului ulterior efectuat de către autoritatea vamala, au fost stabilite obligații de plata in cuantum de 1.696.147 lei reprezentând reținute prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.2174/31.01.2007, Iar conform situației analitice obligațiile stabilite au fot achitate de către contestatoare prin ordine de plata succesive, respectiv: in data de 08.08.2006 suma de 3500 lei; in data de 09.08.2006 suma de 3500 lei; in data de 10.08.2006 suma de 6000 lei; in data de 11.08.2006 suma de 1.212 lei; in data de 11.08.2006 suma de 2750 lei.
In luna septembrie 2006, societatea contestatoare a solicitat A, rambursarea -ului achitat in perioada 01.06.2006 - 31.08.2006, sens in care este emisa de către A - Activitatea de inspecție fiscala, Decizia nr. 12/28.09.2006 privind nemodificarea bazei de impunere, fiind efectuata si inspecția fiscala a contribuabilului, activitate de control finalizata prin Raportul de inspecție fiscala din data de 28.09.2006.
Din actul de control al A rezulta ca, in fapt, contestatoarea a înregistrat cereri de rambursarea -ului: nr. 18350/25.07.2006 aferenta plaților din luna iunie 2006; nr.22121/24.08.2006 pentru plățile aferente lunii iulie 2006, nr.23076/05.09.2006 pentru plățile aferente lunii august (data la care solicita rambursarea -ului plătit ca urmare a actului de control a autorității vamale).
Din verificările efectuate după promovarea acțiunii, a rezultat din fisa pe plătitor al contribuabilului pentru, ca Decizia nr.12/28.09.2006 a operat prin restituirea sumei din Trezoreria Municipiului A la data de 06.10.2006, fiind virata in contul societății contestatoare deschisa la suma de 1.702.924 lei din totalul sumei solicitate de 1.812.803 lei, diferența de 109.879 fiind sumă compensată cu alte datorii curente.
Având in vedere faptul ca, restituirea -ului vizează perioada de plați aferenta iunie, iulie, august 2006 este evident faptul ca si suma plătită ca urmare a actului de control a autorități vamale a fost restituita, iar dat fiind temeiul de drept al acțiunii, raportat la termenul procedural de restituire a sumelor, respectiv 45 de zile de la data înregistrării cererii, rezulta ca au fost respectate prevederile art. 124 Codul d e Procedura Fiscala, coroborat cu prevederile art.70 din Codul d e Procedura Fiscala.
Dobânzile solicitate sunt nedatorate, deoarece cererea de rambursare a -ului achitat a fost înregistrata la data de 05.09.2006, iar restituirea s-a efectuat la data de 06.10.2006.
Cererea de restituire a dobânzilor legale este nefondata si din punct de vedere al promovării prin acțiune separata, acest capăt de cerere putând fi formulat in cadrul cererii de anulare a titlurilor respectiv in cadrul cererii ce a făcut obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara, la data promovării cererii respectiv la data de 07.05.2007 reclamanta cunoscând cuantumul dobânzilor solicitate si calculate pana la data de 06.10.2006.
Pârâta invocă ca practică judiciară Decizia civila nr.663 din 07.02.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care instanța suprema a menținut Sentința civila nr.313/2004 a Curții de Apel Timișoara prin care a respins ca nefondata acțiunea reclamantului "deoarece nu a fost formulata in cadrul cererii de anulare a ordinului".
Regula este aceea a formulării prin aceeași acțiune a ambelor pretenții, cu scopul de a fi mai lesne apreciate si verificate, iar numai pe cale de excepție, si anume in situația in care la data promovării acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ reclamantul nu cunoaște întinderea prejudiciului suferit "acesta poate promova o cerere separata privind daunele", susține pârâta.
Pârâta solicită respingerea capătului de cerere privind plata prejudiciului material in cuantum de 101.426,5 lei, iar în ceea ce privește suma solicitata cu titlu de daune morale, in cuantum de 398.573,5 lei, solicită respingerea pretențiile formulate, întrucât nu a fost dovedita încălcarea prevederilor legale, iar termenele procedurale au fost respectate.
Prin întâmpinare pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (fila 156) a cerut respingere ca tardivă a acțiunii precizate pentru că daunele la care face referi reclamanta au fost produse în cursul lunilor august septembrie 2006, iar art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 dispune privitor la: "Termenul de prescripție pentru despăgubiri - Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)."
Pârâta arată că, având în vedere faptul că reclamanta face referire la un prejudiciu care ar fi fost produs în lunile august - septembrie 2006, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 04.02.2009, cu depășirea termenului de un an de la data când reclamanta a cunoscut prejudiciul la care face referire, solicită respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
De asemenea pârâta a invocat lipsa sa de calitate procesuală pasivă pentru că reclamanta a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul Vamal nr. 2174/31.01.2007 emisă de către T Serviciul Vamală.
De asemenea, din ordinele de plată anexate acțiunii rezultă că beneficiarul sumelor achitate de către reclamantă în perioada 08.08.2006 - 11.08.2006 a fost Direcția Regională Vamală A, societatea reclamantă a efectuat plata sumelor menționate din proprie inițiativă, fără a fi efectuate acte de executare silită.
Deoarece sumele achitate de către reclamantă au fost stabilite printr-un act administrativ emis de către organele vamale, iar beneficiara sumelor achitate de către reclamantă a fost tot autoritatea vamală, pârâta solicită respingerea acțiunii față de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la faptul că sumele solicitate reprezintă un prejudiciu, produs societății reclamante, pârâta apreciază că pentru a putea emite pretenții pentru repararea acestuia, societatea reclamantă este obligată să facă dovada existentei unui asemenea prejudiciu, acțiunea fiind similara celei guvernate de art. 998, 999 Cod Civil, iar, pentru a fi admisibilă, este necesar să fie îndeplinite condițiile privind existenta prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu precum si a vinovăției autorului faptei, ori, în speță, nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită.
Prejudiciul reprezintă elementul esențial a cărui existență este obligatorie, iar potrivit legii, răspunderea intervine numai în cazul în care există un prejudiciu care trebuie să fie reparat. Astfel, prejudiciul nu constituie numai condiția răspunderii ci și măsura ei, în sensul că autorul răspunde numai în limita prejudiciului cauzat, în lipsa acestuia, neaflându-ne în prezența răspunderii, întrucât atunci când o persoană nu a fost păgubită ea nu are dreptul de a pretinde nici o reparație.
Pentru ca un prejudiciu patrimonial să dea victimei dreptul de a cere obligarea autorului faptei ilicite, acesta trebuie să îndeplinească două condiții esențiale si anume să fie cert și să fie nereparat.
Întrucât reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu cauzat în sens material, pârâta apreciază că suma solicitată se transformă într-o sancțiune neimputabilă pentru autoritatea vamală si într-un venit nejustificat pentru reclamantă.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta reprezintă o acțiune prin care s-au încălcat normele dreptului obiectiv si sunt aduse prejudicii asupra dreptului subiectiv sau interesului ce aparține unei persoane, ori raportat la faptul ca autoritatea vamală a acționat în vederea aplicării legislației vamale, fapta săvârșită fiind astfel realizată prin îndeplinirea unei îndatoriri legale, chiar dacă în speță ar exista un prejudiciu, ne-am afla in situația în care caracterul ilicit al faptei este înlăturat.
Cu privire la suma solicitată cu titlu de daune morale, în cuantum de 398.573,5 lei, pârâta apreciază că prin pretențiile formulate nu a fost dovedită încălcarea prevederilor legale, iar termenele procedurale au fost respectate, acest capăt de cerere nefiind motivat în nici un fel, neexistând prejudiciu moral adus societății reclamante, conchide pârâta.
Examinând acțiune precizată pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă față de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe excepția prescripției în rest, se va respinge excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei și se va respinge ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamanta - Internațional SRL A împotriva pârâților Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru că:
Potrivit acțiunii precizate la termenul de judecată din datele de 24.03.2009 și 28.04.2009, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata sumei de 101.426,5 lei cu titlu de prejudiciu material și la 398.573,5 lei daune morale, urmare la împrejurarea că prin decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 2174/31.01.2007, emisă de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Taf ost impusă la plata sumei de 1.994.007 lei care a fost anulată irevocabil prin decizia civilă nr. 701/21.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 6), invocând ca temei de drept al acțiuni dispozițiile art. 18 al.3 și art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Prejudiciul material pretins de reclamantă prin acțiunea precizată se constituie din contravaloarea dobânzii legale în materie fiscală prevăzute de art. 120 al.7 Cod procedură civilă, în cuantum, de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, potrivit susținerilor acesteia.
Potrivit precizării de acțiune din 28.04.2009 (fila 146) prejudiciul material în cuantum de 101.426,5 lei s-a produs în perioada 8.08.2006-9.10.2006, în sensul că prima plată făcută d către pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în baza deciziei de regularizare ce a făcut obiectul acțiunii în anulare, în contencios administrativ, soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a realizat la data de 8.08.2006 cu OP nr. 1140 și ultima la data de 11.08.2006 cu OP nr. 148, iar data rambursării TVA de la pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Taa vut loc la data de 9.10.2006, conform extrasului de cont nr. 906/9.10.2006.
Potrivit aceleiași precizări de acțiune, acest prejudiciu, reprezintă contravaloarea dobânzii legale pentru perioada 8.08.2006-9.10.2006, cât sumele achitate de reclamantă cu titlu de TVA au fost la dispoziția pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, pentru un număr de 58 de zile, conform înscrisurilor depuse de reclamantă la dosar la filele 146-154 din dosar.
Din susținerile cuprinse în concluziile scrise depuse de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T la filele 204-206 din dosar și neconstatate de reclamantă, rezultă că aceasta a solicitat în luna septembrie 2006, rambursarea TVA -ului achitat in perioada 01.06.2006 - 31.08.2006, sens in care este emisa de către A - Activitatea de inspecție fiscala, Decizia nr. 12/28.09.2006 privind nemodificarea bazei de impunere, fiind efectuata si inspecția fiscala a contribuabilului, activitate de control finalizata prin Rportul de inspecție fiscala din data de 28.09.2006. Din actul de control al A rezulta ca in fapt, contestatoarea a înregistrat cereri de rambursarea -ului nr. 18350/25.07.2006 aferenta plaților din luna iunie 2006; nr.22121/24.08.2006 pentru plățile aferente lunii iulie 2006 nr.23076/05.09.2006 pentru plățile aferente lunii august (data la care solicita rambursarea -ului plătit ca urmare a actului de control a autorității vamale). Din verificările efectuate după promovarea acțiunii a rezultat, din fisa pe plătitor al contribuabilului pentru, ca Decizia nr.12/28.09.2006 a operat prin restituirea sumei din Trezoreria Municipiului A la data de 06.10.2006, fiind virata in contul societății contestatoare deschisa la suma de 1.702.924 lei, din totalul sumei solicitate de 1.812.803 lei, diferența de 109.879 fiind sumă compensată cu alte datorii curente.
Deci, potrivit probelor dosarului și a precizării de acțiune depuse la 28.04.2009, prejudiciul material și moral ce face obiectul acțiunii s-a produs în intervalul august-octombrie 2006.
Art. 19 al.1 din Legea nr. 554/2004, care reglementează termenul de prescripție pentru despăgubiri prevede că, atunci când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei și potrivit art. 19 al.2 cererile se adresează în termenul de 1 an prevăzut la art. 11 al.2 din lege.
Reglementarea acestui termen de prescripție este similară cu cele prevăzute în art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, pentru că răspunderea patrimonială a autorității publice administrative este de natura răspunderii civile delictuale.
Așa fiind, curgerea termenului de prescripție este legată de momentul la care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Cum, în cauza de față prejudiciul material reprezintă contravaloarea dobânzii prevăzute de Codul d procedură fiscală, art. 120 al.7, invocat prin precizarea de acțiune de către reclamantă (fila 61) pentru perioada august - octombrie 2006, cât a fost lipsită de TVA achitată pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T conform deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 2174/31.01.2007, anulate în cadrul acțiunii în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cum reclamanta a cunoscut existența și întinderea acestui prejudiciu, prin cunoașterea faptului plății efectuate, prin cunoașterea prevederilor legale din Codul d e procedură fiscală, ce au reglementat dobânda fiscală, termenul de 1 an de prescripție pentru acțiunea în despăgubire a început să curgă începând cu luna noiembrie 2006 și s-a împlinit în luna noiembrie 2007.
Întrucât prezenta acțiune s-a introdus la Curtea de Apel Timișoara la data de 4.02.2009, este prescrisă în raport cu prevederile art. 19 al.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, astfel că se respinge și cu privire la daunele morale deoarece și acestea erau cunoscute sau trebuiau a fi cunoscute de reclamantă de la același moment cu cele materiale.
Susținerea reclamantei privitor la curgerea termenului de prescripție de 1 an de la data momentul anulării irevocabile a actelor administrativ fiscale, ce au făcut obiectul acțiunii în anulare, este lipsită de temei juridic în raport de conținutul art. 19 al.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât producerea prejudiciilor este localizată în perioada august - octombrie 2006.
Privitor la pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Curtea va respinge excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de aceasta pentru că a avut calitatea de pârâtă în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că și acțiunea în despăgubiri trebuie să-i fie opozabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei
Respinge ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamanta - Internațional SRL A împotriva pârâților Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 17.VI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - - Internațional SRL
- pârâtei - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T,
- pârâtei - Autoritatea Națională a Vămilor B
- pârâtei - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Red.- 26.06.2009/
Tehnored. / 10.07.2009/ 6 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
