Despăgubire. Decizia 2144/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2144
Ședința publică din data de 01 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantele - - B M și E - împotriva Sentinței civile nr. 608/11.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI având ca obiect despăgubiri - daune materiale.
La data de 30.06.2009 se înregistrează din partea reclamantei - - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.608 din 11 martie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele - - și Firma E în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei.
Reclamantele au fost obligate să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 3100 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că prin decizia civilă nr. 734 din 20.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de reclamanta BMî mpotriva sentinței civile 3852 din 17 decembrie 2007 pe care a modificat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - B M în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al comunei, a dispus anularea deciziei nr. 67 din 25 iulie 2007 și continuarea procedurii de atribuire, respingând restul petitelor menținând restul petitelor și menținând restul dispozițiilor sentinței.
În considerentele hotărârii s-a reținut că instanța de fond a apreciat greșit că reclamanta în calitate de ofertant nu îndeplinește condițiile de calificare prevăzute de lege, respectiv că avea datorii la bugetul local, nefiind respectate prevederile art. 181 lit. c din nr.OUG 34/2006 și că obligațiile de plată restante trebuie să vizeze perioada anterioară participării la licitație, ori, din certificatul nr. 7693 din 10.07.2007 rezultă că reclamanta nu avea astfel de datorii la 9 iulie 2007, data deschiderii ofertelor.
Constatând că atribuirea contractului de achiziție publică aparține autorității contractante, Curtea a respins capătul de cerere formulat în acest sens de reclamantă.
Tribunalul a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 18 al. 3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, text de lege invocat de reclamantă, conform cărora, în cazul soluționării cererii la care se referă art. 8 al. 1, instanța va hotărî asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a cerut acest lucru, având în vedere următoarele:
Reclamanta nu a solicitat suspendarea Deciziei nr. 67/25.07.2007 emisă de Consiliul Local, posibilitate reglementată de art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ca atare licitația n-a fost suspendată.
Din probele depuse la dosar rezultă că prima licitație n-a fost adjudecată de nimeni, situație în care s-a organizat o nouă licitație conform anunțului 39999 din 21.XI.2007 postat pe internet despre care reclamanta avea cunoștință, fapt ce reiese din e-mail-ul expediat de aceasta la 28 octombrie 2007 și cu toate acestea n-a participat la noua licitație.
Din perspectiva celor arătate, reclamanta nu-și poate invoca propria culpă pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-a putut reține cu certitudine că urmare participării ar fi câștigat în mod obligatoriu licitația, cu atât mai mult cu cât câștigătoarea S M, participantă la prima licitație și descalificată, a contestat la rândul ei decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, completând ulterior lipsurile documentației.
În termen legal, reclamanta - - B M și E - au formulat recurs, criticând hotărârea atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei.
Acestea și-au motivat recursul, arătând că deși prin decizia nr. 734/20.03.2008 a Curții de APEL CLUJs -a dispus anularea Dispoziției nr. 67/25.07.2007 a Consiliul Local al comunei și continuarea procedurii de atribuire a contractului de execuție de lucrări în cadrul aceleeași licitații și în organizarea altei licitații, instanța în mod greșit a reținut că, în ipoteza în care recurentele ar fi participat la noua licitație, nu se putea stabili cu certitudine dacă ar fi câștigat-
De asemenea, s-a mai subliniat că pârâtul a indus în eroare instanța prin depunerea unui înscris fals - e-mail-ul din data de 28.10.2007 - înscris care, în mod eronat, a format instanței convingerea că recurentele aveau cunoștință despre cea de-a doua licitație.
Criticile recurentelor vizează și nelegalitatea hotărârii, care, potrivit susținerilor acestora, ar rezida din faptul că prima instanță a reținut că nu s-a solicitat suspendarea deciziei nr. 67/25.07.2007, și astfel le-a respins acțiunea în despăgubiri, deși acestea au făcut demersurile legale în vederea anulării dispoziției menționate, demersuri finalizate în sensul solicitat.
Pârâtul intimat nu și-a exprimat poziția procesuală.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul nu este fondat.
Recurentele, în calitate de operatori economici, au participat, în condițiile art. 77 alin. 1 din OUG nr. 34/2006, la licitația deschisă inițiată de către intimată, în vederea atribuirii lucrării " de canalizare și stație epurare" în comuna.
Întrucât prin decizia nr. 67/25.07.2007 oferta acestora a fost respinsă, recurentele au făcut demersurile legale în vederea anulării acesteia.
Deși, inițial, prin sentința civilă nr. 3852/17.12.2007 a Tribunalului Maramureș acțiunea a fost respinsă, ulterior, Curtea de APEL CLUJ, prin decizia civilă nr. 734/20.03.2008 a modificat această sentință în parte, ca urmare a admiterii recursului, astfel că a anulat decizia nr. 67/25.07.2007 și a dispus continuarea procedurii de atribuire, apreciind că instanța nu este competentă să atribuie în mod direct lucrarea mai sus menționată.
Cu toate că a avut cunoștință de existența pe rolul instanțelor a acțiunii privind anularea deciziei nr. 67/25.07.2007, pârâtul intimat a organizat o nouă licitație, anunțul organizării fiind datat - 27.11.2007 ( 45 dosar fond).
Conform procesului verbal nr. 1590/28.12.2007, în urma acestei licitații, lucrarea a fost atribuită - - ( 49 dosar fond), apreciindu-se că această societate a făcut oferta cea mai avantajoasă.
Se reține că recurentele, prin demersul lor juridic, doresc obligarea intimatului pârât la plata de despăgubiri în cuantum de 170.892,95 lei, cu titlu de daune materiale, constând în profitul pe care acestea l-ar fi atribuit în cazul în care contractul de efectuare a lucrărilor le-ar fi fost atribuit de către intimat, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la cererea acestora, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, prin prisma faptului că, așa cum a reținut și prima instanță, recurentele nu au făcut dovada existenței unui prejudiciu, de natură să justifice temeinicia demersului lor.
Simplul fapt al organizării celei de-a doua licitații de către pârâtul intimat, anterior soluționării irevocabile a cererii de anulare a deciziei nr. 67/2007 prin care a fost respinsă ca neconformă oferta recurenților, nu este de natură să conducă la concluzia că recurentele au fost prejudiciate. Aceasta, deoarece, probațiunea administrată confirmă faptul că recurentele aveau cunoștință despre organizarea celei de-a doua licitații, conform e-mail-ului datat 28.10.2007, ora 8,31. ( 55 dosar fond), dar cu toate acestea nu au depus o nouă ofertă, înțelegând să nu participe la aceasta. Or, pasivitatea manifestată de către acestea, aparent justificată de existența pe rolul instanței a litigiului, conduce la concluzia lipsei reprezentării unui prejudiciu.
Nu poate fi primită susținerea recurentelor conform căreia scriptul - reprezentând e-mail- ul din 28.10.2007 ar fi un fals, aceasta în condițiile în care nu s-a produs nicio probă în acest sens, respectiv acestea nu au înțeles să se înscrie în fals, conform dispozițiilor art. 180 și următoarele proc. civ. astfel că acesta se bucură de prezumția de legalitate.
De altfel, și în măsura în care recurentele ar fi participat la cea de-a doua licitație, nu există niciun element care să conducă la concluzia că acestea ar fi câștigat licitația, aceasta deoarece la cea de-a doua licitație au participat mai mulți ofertanți.
Într-adevăr, această licitație a fost câștigată de către - - ( 54 dosar fond), societate care a fost ofertant și în cadrul primei licitații, și a cărui ofertă a fost inițial declarată neconformă, însă aceasta și-a refăcut documentația, astfel că a obținut atribuirea lucrării în cadrul celei de -a doua licitații.
Se constată că și această ofertantă a avut aceeași poziție ca și recurentele, în cadrul primei licitații, în sensul că și oferta acesteia a fost declarată neconformă, însă, cu toate că exact ca recurentele a urmat demersurile legale în vederea anulării dispoziției privind neconformitatea ofertei, aceasta a participat și la cea de-a doua licitație, înțelegând să nu rămână în pasivitate.
Referitor la dispoziția nr. 67/2007, într-adevăr se constată că recurentele nu au formulat o cerere de suspendare în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ceea ce întărește convingerea instanței că acestea nu au avut în vedere iminența unei pagube, ca urmare a anulării primei licitații, apreciindu-se că, în caz contrar, respectiv în măsura în care acestea aveau reprezentarea vreunui prejudiciu acestea ar fi făcut demersuri în acest sens.
Este reală susținerea recurentelor privind organizarea de către pârâtul intimat, înainte de soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a deciziei nr. 67/2007, a celei de-a doua licitații, însă aceasta nu este de natură să conducă la concluzia unei vătămări, și implicit la existența unui prejudiciu, în condițiile în care instanța nu era competentă să dispună în mod direct atribuirea contractului, ci doar să se pronunțe asupra anulării dispoziției, cu consecința continuării licitației.
Sigur că, în măsura în care normele legale în materie ar fi permis instanței să dispună în mod direct atribuirea contratului, cauza ar fi avut alte valențe, putându-se pune în discuție existența unui prejudiciu, însă raportat la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a indicat "limitativ" soluțiile car pot fi date de către instanța învestită cu o cerere ce se circumscrie contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse și constatând că nu este incident nici un motiv de ordine publică și reținând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. coroborat cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - - B M, împotriva sentinței civile nr.608 din 11 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.DG/MB
02.07.09/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Eleonora Gheța, Claudia Idriceanu
