Despăgubire. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.284/CA/2008-
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S M,cu sediul în S M, str. -, nr.64, jud.S M în contradictoriu cu intimata reclamantăC,cu sediul în S M,-, jud.S M împotriva sentinței nr.451/CA din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata reclamantă C - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.120 din 17 septembrie 2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinetul de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform delegației de la dosar. Apreciază că pct.1 din motivele de recurs este neclar, întrucât nu se face referire al cărui temei juridic este art.69 din Legea nr.19/2000. Consideră că instanța de fond în mod corect a dispus anularea deciziei emisă de recurentă, aceasta fiind nelegală pentru nerespectarea procedurii administrative prealabile emiterii ei. Astfel, actul administrativ emis de pârâtă, arată că nu cuprinde avizele prevăzute de lege și a fost emis în lipsa asigurării exercițiului dreptului la apărare al persoanei care ar fi cauzat o pagubă autorității publice. Mai arată că, deși s-a apreciat necesară în cadrul primului ciclu procesual administrarea unei expertize de specialitate care să stabilească indubitabil realitatea și cuantumul sumei, întrucât au precizat că atacă decizia pentru considerente de ordin procedural și nu pentru cele care privesc starea de fapt, pentru acest criteriu nu s-a mai dispus efectuarea expertizei.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.451/CA din 6 decembrie 2007, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta C, domiciliată în S M,- împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S M, cu sediul în S M,-, și în consecință a anulat Decizia nr. 5/06.01.2006 emisă de pârâtă privind imputarea sumei de 22.239 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 5/06.01.2006 emisă de Președintele - Directorul General al Casei de Asigurări de Sănătate S M, având în vedere prevederile art. 72 și 73 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, art. 272 alin. 1, art. 273-275 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, referatul nr. 95/05.01.2006 al Compartimentului de audit Public Intern s-a imputat reclamantei suma de 22.239 RON plătită nejustificat, reprezentând diferențe constatate la acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului și diferențe la indemnizația de boală, conform raportului de audit, care constituie anexă la această decizie.
Prin Raportul de Audit încheiat la 08.12.2005 de către Compartimentul Audit Public Intern sub nr. 12302/08.12.2005 (din care un extras face parte din decizia contestată), s-a reținut, referitor la sumele acordate reclamantei cu titlu de indemnizație pentru îngrijirea copilului și de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boală "din verificarea modului de plată a indemnizației pentru îngrijirea copilului până la 2 ani s-a constatat că la statele de plată a salariilor se anexează o fișă de calcul a indemnizației de îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani pentru C, prin care s-a stabilit o indemnizație zilnică de 1.522.645 lei și indemnizația lunară rezultată care se trece în statul de plată. Verificând calculul aritmetic s-a constatat o totalizare eronată a zilelor lucrate (148 în loc de 212 zile), astfel că indemnizația rezultată nu este corectă. Conform nr. 5 și Anexei nr. 1 și 2 s-a recalculat indemnizația cuvenită pe perioada noiembrie 2003 - august 2005 rezultând diferențe în plus de 2.196 RON. Verificând modul de calculare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boală s-a constatat că în perioada august-octombrie 2005, s-a plătit necuvenit suma totală de 2.043 lei RON pentru ".
De remarcat a fost faptul că, în conformitate cu Legea 19/2000 în forma în vigoare la acea dată, la data de 16.01.2003 reclamanta a încheiat cu CASA DE PENSII A JUDEȚULUI S M contractul de asigurare sănătate nr. 2643 în baza căruia în urma plății lunare a unei cote de contribuție de 9.455.500 lei și-a asigurat un venit lunar de 27.810.000 lei, iar în perioada octombrie 2002 - august 2003 (în cele 10 luni anterioare nașterii minorului) a realizat și venituri din salarii în calitatea acesteia de funcționar public (fila 38), astfel contribuția acesteia la fondul de asigurare socială a fost cumulată.
Potrivit art. 72 și 73 din Legea nr. 188/1999 "Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a). pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului unității sau instituției publice în care funcționează;
b). pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c). pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive" și
"Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 72 lit. a și b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau după caz, prin semnarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. caa celuiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile".
Față de existența dispozițiilor art. 72 alin. 1 lit. a-c, instanța a constatat că prin Decizia nr. 5/06.01.2006 obiect al prezentei acțiuni în contencios administrativ nu s-a indicat în mod concret temeiul de drept în baza căruia față de reclamantă - funcționar public - s-a emis decizia de imputare contestată și, în lipsa unei motivări în fapt și în drept corecte este aproape imposibil de stabilit legalitatea și temeinicia deciziei contestate.
De asemenea, s-a constatat că situația de fapt descrisă în raportul de audit anexat deciziei de imputare, se referă la calculul eronat al unor sume de bani acordare reclamantei, situație care nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 72 din Legea nr. 188/1999, în care se apreciază răspunderea civilă a funcționarului public.
În măsura în care organul emitent al deciziei de imputare a considerat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 93 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public ("dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice"), respectiv cele ale prevederilor aret. 272 alin. 1 din Codul Muncii "Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie" și a emis decizia de imputare în baza acestor texte de lege, s-a apreciat că această decizie de imputare, act administrativ unilateral, trebuia emisă cu avizele și în baza notei explicative date cu ocazia constatării pagubei dată de funcționarul public prevăzute de Secțiunea Cod 14-8-2 din Ordinul nr. 1850/2004 a Ministrului Finanțelor Publice privind registrele și formularele financiar contabile. Astfel din actul administrativ cu caracter normativ emis de către autoritatea publică emitentă, a rezultat că pentru a putea fi legală, decizia de imputare trebuie să poarte viza de control financiar preventiv, viza compartimentului juridic, să fie emisă în baza unor acte de constatare și a notei explicative dată de angajat cu ocazia constatării pagubei.
Constatând că actul administrativ emis de către pârâtă în legătură cu raporturile de serviciu ale reclamantei, nu cuprinde avizele prevăzute de lege și a fost emisă în lipsa asigurării exercițiului dreptului la apărare al persoanei care ar fi cauzat o pagubă autorității publice, instanța a apreciat că decizia de imputare contestată de către reclamantă este nelegală pentru nerespectarea procedurii administrative prealabile emiterii acesteia.
În consecință, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, art. 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999 și a textelor de lege amintite, instanța a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată, anulând ca nelegală decizia contestată, fără acorda reclamantei cheltuieli de judecată potrivit art. 274 Cod procedură civilă, acestea nefiind solicitate, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate S M, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, în sensul că, deși a fost precizat temeiul juridic al deciziei ca fiind art.69 din Legea nr.19/2000 în instanță, totuși aceasta nu luat act de precizare.
Pe de altă parte, decizia de impunere este avizată de compartimentul juridic și are ca temei legal art.72 lit."b" din Legea nr.188/999 combinat cu art.272, 273 și 275 din Legea nr.53/2003, iar dispozitivul deciziei face trimitere la raportul de audit în care este precizat temeiul legal al reținerii sumelor achitate în plus funcționarului public.
Cu toate acestea, în mod greșit susține recurenta a fost admisă pe motive de vicii de formă ale actului administrativ.
Intimata, deși legal citată nu a depus întâmpinare în cauză, dar prin reprezentantul său legal prezent cu ocazia dezbaterii recursului, a formulat concluzii de respingere a acestuia.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul art.3041Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, răspunderea civilă a angajatului public, potrivit art.72 și 73 din Legea nr.188/1999 poate fi angajată și pentru nerestituirea în termenul legal ce i s-au acordat necuvenit.
Din analiza făcută de către prima instanță deciziei de imputare se constată că nu rezultă în mod concret temeiul respectiv motivul pentru care această decizie a fost emisă. Chiar dacă, decizia amintește referatul nr.95 din 5 ianuarie 2006 Compartimentului de Audit Intern, acesteia nu i-a fost atașat referatul sau extras din acest referat pentru ca intimata contestatoare să poată să cunoască temeiul legal al deciziei. În lipsa unei astfel de precizări, într-adevăr este imposibilă de analizat pe fond, temeinicia și legalitatea deciziei contestate.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, statutul funcționarului public se completează cu prevederile legislației muncii, care impun ca decizia de imputare să fie emisă pe baza notei explicative date de către persoana imputată cu ocazia constatării pagubei și a avizelor necesare în vederea emiterii unei astfel decizii.
Nerespectarea procedurii administrative prealabile emiterii deciziei de imputare conduce la concluzia nelegalității acesteia, cum corect a reținut instanța de fond.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Reținându-se culpa procesuală a recurentei, aceasta va fi obligată, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, la cheltuieli de judecată, în cuantumul indicat în dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECI D E:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat deCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Sîmpotriva sentinței nr.451/CA din 6 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
-
Red. dec. -
- jud. fond - -
- dact. - 2 ex.
- 25.09.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
