Despăgubire. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.397/CA/2008-
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamantulSINDICATUL PRO - în numele salariaților,cu sediul în T, - -, nr.3, jud.T în contradictoriu cu intimații pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B,cu sediul în O,-, jud.B șiCONSILIUL JUDEȚEAN B,cu sediul în O, Parcul, nr.5, jud.B, împotriva sentinței nr.281/CA din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul reclamant SINDICATUL PRO - în numele salariaților - președintele sindicatului - personal și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.308 din 14 august 2008, emisă de Baroul Timiș - Cabinetul individual, pentru intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B - consilier juridic în baza delegației nr.21682 din 12 noiembrie 2008 și pentru intimatul pârât Consiliul Județean B - consilier juridic în baza delegației nr.12408 din 11 noiembrie 2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatului pârât B depune la dosar întâmpinare, la care a anexat copia Hotărârii nr.505/2008 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și extras din Ecris cu privire la dosarul nr-, pe care le comunică și cu reprezentantul recurentului reclamant.
Reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean B depune de asemenea la dosar întâmpinare, pe care o comunică și cu reprezentantul recurentului reclamant.
Reprezentantul recurentului reclamant invocă dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă, cu privire la obligația depunerii întâmpinării cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte B invocă excepția tardivității recursului, pe considerentul că, pe dovada de comunicare a sentinței atacate, existentă la fila 279 din dosarul primei instanțe, nu s-a trecut data comunicării sentinței.
Reprezentantul recurentului reclamant prezintă instanței spre vedere dovada confirmării de primire a recursului, pe care l-a expediat prin poștă.
Instanța,cu privire la întâmpinările depuse la dosar la acest termen, constată că, într-adevăr au fost depuse cu încălcarea termenului procedural, astfel că le recalifică ca fiind note de ședință. Respinge excepția tardivității recursului invocată de reprezentantul intimatei pârâte B, câtă vreme nu se poate face dovada datei comunicării hotărârii atacate.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte probleme prealabile.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței nr.- din 14 august 2008, pe care o depune la dosar. La întrebarea instanței, apreciază că, instanța de fond s-a pronunțat prin sentința atacată pe fondul cauzei, atâta timp cât a respins acțiunea ca neîntemeiată și nu pe excepție. Învederează că, nu s-a invocat și nu s-a pus în discuția părților excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului recurent. Invocă prevederile art.28 alin.2 din Legea sindicatelor nr.54/2003, potrivit cărora "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză". În acest sens depune la dosar și practică a, respectiv extras din decizia nr.2446 din 25 martie 2004. Prezintă instanței spre vedere originalul tabelelor cu semnăturile angajaților pentru promovarea acțiunii, precizând că sunt peste 900 de persoane și că nimeni nu a renunțat la acțiune. Astfel, solicită ca instanța să constate că nu era nevoie de un mandat expres autentic din partea angajaților și că operează dispozițiile legii speciale. Excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de intimați, arată că este neîntemeiată, la dosarul de fond existând cererea înregistrată la pârâta de rândul 1, astfel că solicită respingerea acesteia. Cu privire la excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea la plata indemnizației de dispozitiv în continuare, până la încetarea contractului de muncă, depune la dosar o speță, respectiv copia încheierii nr.62/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, prin care s-a cerut lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii judecătorești. Față de faptul că potrivit hotărârii judecătorești irevocabile, beneficiul indemnizației de dispozitiv ar fi recunoscut reclamanților, consideră că este în logica juridică, cum de altfel este și de bun simț faptul ca să se acorde acest drept și în continuare până la încetarea raportului de serviciu ori modificarea legislației. Astfel, solicită respingerea excepției prematurității acordării drepturilor salariale și pentru viitor. Pe fondul cauzei, arată că a dezvoltat motivele pe larg în cererea de chemare în judecată, solicitând ca instanța să le aibă în vedere. Arată că, indemnizația de dispozitiv se acordă, potrivit prevederilor art.13 din Legea nr.138/1999, încă din anul 1999. Consideră că, se impune acordarea indemnizației de dispozitiv tuturor salariaților din administrația publică. Prevederile pct.9.2 din Ordinului nr.496/2003, arată că nu fac decât să asigure egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul administrației publice, înlăturând discriminarea existentă anterior emiterii acestui ordin. Depune la dosar practică judiciară în acest sens, respectiv xerocopiile: sentinței nr.1699/2006 a Tribunalului, deciziei civile nr.596/2008 a Curții de Apel Timișoara, sentinței civile nr.124/CA/2008 a Tribunalului Timiș, sentinței nr.253/CA/2008 a Tribunalului Timiș, deciziei nr.503/2008 a Curții de Apel Timișoara, sentinței civile nr.650/CA/2007 a Tribunalului Timiș, deciziei nr.1048/2007 a Curții de Apel Timișoara, deciziei civile nr.434/2008 a Curții de Apel Timișoara, sentinței civile nr.76/CA/2008 a Tribunalului Timiș, deciziei civile nr.841/R/2007 a Curții de Apel Timișoara, sentinței civile nr.228/2007 a Tribunalului Timiș, deciziei nr.464/R/2007 a Curții de Apel Timișoara, încheierii din 28 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr-, sentinței civile nr.476/LM/2008 a Tribunalului Bihor și sentinței nr.394/CA/2008 a Tribunalului Bihor. La întrebarea instanței, precizează că, în cadrul SINDICATULUI PRO există și personal contractual și funcționari publici, dar consideră că acțiunea poate fi soluționată în mod unitar și nu se impune disjungerea și trimiterea la Secția Civilă pentru personalul contractual.
Reprezentantul intimatei pârâte B solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Astfel, arată că, SINDICATUL PRO, nu avea mandat pentru introducerea acțiunii și reprezentarea salariaților în instanță. Recurentul reclamant, arată că nu avea calitatea de a formula cereri în numele angajaților B, nici în procedura prealabilă și nici de a formula acțiuni în instanță, întrucât aceștia din urmă nu puteau avea calitatea de membri ai Sindicatului Pro La data respectivă, Statutul Sindicatului Pro T, care este practic legea de organizare și funcționare a sindicatului, arată că, nu permitea dobândirea calității de membru a salariaților din cadrul -uri. Arată că, statutul depus de sindicat ca anexă la recurs, este ulterior acelei așa-zise proceduri prealabile, ulterior chiar datei introducerii acțiunii la instanță. Adresa trimisă de președintele Sindicatului Pro T, cu încălcarea statului propriului sindicat și a prevederilor art.28 din Legea nr.54/2003, arată că nu poate constitui procedură prealabilă îndeplinită, pentru existența acestui proces. Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru o parte din pretențiile cererii, mai vechi de 3 ani. Referitor la excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea la plata indemnizației de dispozitiv în continuare, până la încetarea contractului de muncă, arată că, nu se poate admite o acțiune pentru obligarea la plata unor drepturi care nu sunt născute, a unor pretenții privind prejudicii pur ipotetice și speculative, care s-ar putea produce în viitor. Pe fondul cauzei, arată că Legea nr.138/1999 nu se aplică recurentului reclamant, întrucât angajații B nu fac parte din categoriile de personal prevăzute de această lege, deci nu pot beneficia de asemenea sporuri.
Reprezentanta intimatului pârât Consiliul Județean B solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. La data introducerii acțiunii, arată că, Sindicatul Pro nu îndeplinea condițiile cerute de lege pentru promovarea acțiunii. Recurentul reclamant, arată că face confuzie între Instituția Prefectului, care este subordonată și care este reprezentant al Guvernului în teritoriu și Consiliul Județean, ca autoritate a administrației publice locale, care desfășoară activitatea pe baza principiului autonomiei locale. Astfel, arată că, activitatea recurentului reclamant, nici în sens formal și nici în sens structural nu poate fi asimilată administrației publice. Învederează că, asistenții maternali nu sunt subordonați, astfel că nu li se aplică Ordinul nr.496/2003, aceștia fiind subordonați Consiliului Județean Dacă ar fi subordonați, se întreabă de ce nu a fost chemat și acesta în judecată, pentru a-i fi opozabilă hotărârea.
Reprezentantul recurentului reclamant, având cuvântul în replică, arată că cererea de chemare în garanție a, nu trebuia făcută de reclamant.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.281/CA din 24 iunie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția de prematuritate a acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul "Sindicatul Pro AS" cu sediul în T, P-ța - -, nr.3,județul T, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B cu sediul în O,-, judetul B și Consiliul Județean B cu sediul în O, Parcul, nr.5, judetul B, având ca obiect pretenții, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din HG 73/2004, de la 01.01.2005 s-a înființat și a început să funcționeze DGASPC B, instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Județean
În conformitate cu prev.pct.9 pct.2 din Ordinul MAI nr.496/28.07.2003 aflat la dosar la filele 38-46,indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul Administrației Publice,
Pct.31 pct.1 din același ordin arată că,prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii și personalul contractul din MAI,
Instanța de fond a reținut că, reclamanții au calitatea de angajați ca funcționari publici și personal contractual în cadrul Administrației Publice Locale, fiind înscriși în Sindicatul PRO AS cu sediul în T astfel cum rezultă din tabelul aflat la dosarul cauzei, însă din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că fiecare dintre acești reclamanți au acordat legitimate procesuală reprezentantului Sindicatului PRO AS pentru a intenta în numele lor și pentru aceștia acțiunea în contencios administrativ pentru aceasta fiind necesară o procură sub semnătură legalizată în conformitate cu prevederile art.68 alin.1 din Cod procedură civilă.
Pe de altă parte potrivit art.10 alin.1 din Statutul Sindicatului PRO AS,membrii de sindicat cu drepturi depline și membrii simpatizanți ai sindicatului sunt funcționarii publici și ceilalți salariați din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului T, din cadrul Direcțiilor aflate în subordinea Consiliului Județean T și din cadrul Private Autorizate (), - Guvernamentale (-), Fundațiile și Asociațiile legal constituite ce funcționează și activează în domeniul asistenței sociale și protecției copilului fără deosebire de calificare profesionale, funcție, naționalitate, sex, vârstă sau convingere religioasă, politică, care cunosc și respectă prevederile prezentului Statut se înscriu(aderă)în sindicat și plătesc regulat cotizația prevăzută la art.21.
S-a reținut că, din cuprinsul acestei reglementări rezultă că, pot avea calitatea de membri ai Sindicatului PRO AS în principal funcționarii publici și ceilalți salariați din cadrul DGASPC și din cadrul Direcțiilor aflate în subordinea Consiliului Județean T, calitate pe care persoanele înscrise pe tabelul aflat la dosar nu o îndeplinesc.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ.
Referitor la excepția de prematuritate a acțiunii invocată de către pârâta DGASPC B, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată față de îndeplinirea procedurii prealabile conform cererii înregistrată sub nr.20830/01.11.2007, privind acordarea indemnizației de dispozitiv (fila 6 din dosarul cauzei).
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs SINDICATUL PRO, cu sediul în T, în numele salariaților în numele salariaților B, membri ai sindicatului, nominalizați în tabelul aflat la filele 89 - 106 ale dosarului primei instanțe, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.299 și 304/1 Cod procedură civilă, și pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003, recurentul critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita aplicare a prevederilor art.28 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor.
Instanța de fond a respins acțiunea, reținând în mod greșit că, "din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că fiecare din acești reclamanți au acordat legitimitate procesuală reprezentantului Sindicatului Pro pentru a intenta în numele lor și pentru aceștia acțiunea în contencios administrativ, pentru aceasta fiind necesară o procură sub semnătură legalizată, în conformitate cu prevederile art.68 alin.1 Cod procedură civilă".
S-a mai reținut că, potrivit Statutului Sindicatului Pro (respectiv art.10 alin.1 din Statut), numai salariații din cadrul T ar putea avea calitatea de membri ai Sindicatului Pro, în timp ce salariații B nu ar avea această calitate.
Prevederile art.68 alin.1 Cod procedură civilă, nu sunt incidente în cauză, întrucât art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, dispune că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză".
Acest text legal a fost indicat în mod expres în precizarea de acțiune și cu toate acestea, instanța a apreciat că, în cauză nu rezultă că fiecare reclamant ar fi acordat legitimitate procesuală Sindicatului Pro, pentru a intenta în numele lor o acțiune în contencios administrativ.
Nelegalitatea sentinței este determinată și de împrejurarea că, excepția nu a fost pusă în discuția părților, nefiind invocată de nici una dintre cele două pârâte și nici de către instanță din oficiu, anterior acordării cuvântului pe fond.
De altfel, dacă instanța avea dubii cu privire la calitatea de reprezentant al sindicatului, atunci trebuia să facă aplicația art.161 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, iar dacă aceste lipsuri nu erau complinite, soluția nu era cea de respingere a acțiunii ca neîntemeiate, ci de anulare a cererii.
În mod eronat, în considerentele hotărârii, instanța a citat din textul art.10 alin.1 din vechiul Statut al Sindicatului Pro, depus de pârâta de rândul 1 B, cu intenția vădită de a induce în eroare instanța și fără ca această probă să-i fie comunicată reclamantului.
Din textul art.10 alin.1 al Statutului în vigoare, pe care înțelege să-l depună în recurs, rezultă exact contrariul celor reținute de instanță, respectiv că, "Sindicatul Pro poate avea membri de sindicat în cadrul oricărei direcții de asistență socială și protecția copilului, așa dar și în cadrul B". Această posibilitate este garantată prin art.2 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Mai mult decât atât, Sindicatului Pro i-a fost recunoscută reprezentativitatea la nivelul B, prin sentința civilă nr.2/S/1.02.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea.
Mai arată recurentul că, prin sentința civilă, nr.476/LM/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, a fost admisă o acțiune identică promovată de salariații din cadrul aceleiași instituții pârâte B, dar care nu sunt membri ai sindicatului recurent, fapt ce creează suspiciunea că această pârâtă nu agreează existența unui sindicat puternic reprezentativ în mai multe direcții județene.
Urmare a acestei situații, unui număr de 427 de salariați li s-a recunoscut dreptul la indemnizația de dispozitiv, iar pentru un număr dublu de peste 900 de salariați (membri de sindicat ai recurentului), acțiunea a fost respinsă, ceea ce creează o evidentă inechitate.
Pe fondul cauzei, arată recurentul că, își menține toate argumentele și temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată și precizarea de acțiune.
Intimații pârâți B și Consiliul Județean B au formulat întâmpinări, cu încălcarea termenului prevăzut de art.308 (2) Cod procedură civilă, astfel că acestea au fost recalificate de instanță în note de ședință.
În esență, arată intimații că, dispozițiile art.161 alin.1 Cod procedură civilă prevăd o dispoziție permisivă, respectiv că instanța poate da un termen pentru împlinirea lipsurilor ce vizează capacitatea de exercițiu al drepturilor procedurale sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, nicidecum o normă dispozitivă.
Sindicatul Pro - T nu avea calitatea de a formula cereri în numele angajaților B, nici în procedura prealabilă și nici în instanță, deoarece la data respectivă Statutul acestuia nu permitea dobândirea calității de membru al salariaților din cadrul altor - uri.
Statutul depus ulterior, ca anexă la recurs, nu acoperă lipsurile reținute, cu atât mai mult cu cât, mandatul acordat se referă la litigii de muncă și nu la inițierea unei acțiuni în contencios administrativ, care este una personală.
În cauză subzistă și excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută la art.7 din Legea nr.554/2004, deoarece adresa nr.20830/1.11.2007 este semnată de Sindicatul Pro din cadrul T, care așa cum s-a arătat mai sus, nu avea calitate de reprezentant.
Mai arată intimații că, o parte din pretențiile reclamantului sunt prescrise, fiind mai vechi de 3 ani, iar capătul de cerere privind obligarea la plata indemnizației, în continuare până la încetarea contractului de muncă, este prematur.
Cererea reclamantului privind obligarea pârâților la calcularea indemnizației de dispozitiv și la calculul actualizărilor privind aceste sporuri, trebuie respinsă, întrucât nu îndeplinește cerințele art.112 Cod procedură civilă.
Acest spor nu poate fi acordat, întrucât Legea nr.138/1999 și ordinele Ministerului d e Interne nr.275/2002 și 496/2003, nu se pot aplica personalului B, deoarece aceștia nu au calitatea de personal militar, ori civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Acordarea unor drepturi numai angajaților care au această calitate nu constituie o discriminare, așa cum a stabilit și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.505/2008.
Sindicatul Pro nu are membri funcționari publici, iar o mare parte din aceștia sunt asistenți maternali profesioniști, care nu pot primi spor de dispozitiv, sens în care invocă practica Tribunalului Timiș - sentința civilă nr.3472/2008.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, și ținând seama de prevederile art.312 pct.5 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Criticile recurentului referitoare la nelegalitatea sentinței, constând în greșita soluționare a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a Sindicatului Pro, în reprezentarea angajaților - funcționari publici și personal contractual - în cadrul B, sunt fondate.
Din interpretarea dispozițiilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, rezultă că, în cauză nu erau incidente prevederile art.68 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză".
În același sens, este întemeiată și critica potrivit căreia atunci când instanța constată că reprezentantul părții nu face dovada calității sale, ea poate da un termen pentru împlinirea lipsurilor.
Pe de altă parte, fiind vorba de o excepție de procedură, aceasta trebuie pusă în discuția părților, deoarece nulitatea prevăzută la art.161 Cod procedură civilă, nu intervine automat la data la care se invocă excepția, ci numai dacă la termenul acordat în acest scop nu se face dovada calității de reprezentant.
Recurentul a depus în probațiune, în recurs, Statutul Sindicatului Pro, care prevede la art.10 alin.1 următoarele: "membrii de sindicat cu drepturi depline și membrii simpatizanți sunt salariații din din cadrul direcțiilor aflate în subordinea consiliilor județene, ce funcționează și activează în domeniul asistenței sociale și protecției copilului, fără deosebire de calificare profesională, funcție, naționalitate, sex, vârstă sau convingere religioasă, politică, care cunosc și respectă prevederile prezentului statut, se înscriu în sindicat și plătesc regulat cotizația prevăzută la art.21".
Din interpretarea acestui text rezultă că, la Sindicatul Pro poate adera, în calitate de membri de sindicat, salariații aparținând oricărei Direcții Județene de Asistență Socială și Protecția Copilului, inclusiv cei aparținând
O dată în plus, reprezentativitatea Sindicatului Pro a fost recunoscută și prin sentința civilă nr.2/S/1.02.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, depusă în copie în recurs.
Raportat la cele de mai sus, instanța urmează să rețină că, persoanele înscrise pe tabelul aflat la filele 88 - 106, sunt membri ai Sindicatului Pro, iar acesta are legitimitate procesuală pentru promovarea și susținerea în numele lor a acțiunii în contencios administrativ, ce formează obiectul prezentei cauze, astfel că în mod greșit s-a soluționat pricina în temeiul dispozițiilor art.68 alin.1 Cod procedură civilă.
Este adevărat că, instanța a respins acțiunea arătând în considerente că este neîntemeiată, dar neindicând care sunt argumentele care au condus la această concluzie este evident că, pricina a fost soluționată pe excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Pro
La rejudecare, ținând seama de considerentele prezentei decizii, respectiv că, Sindicatul Pro are dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres din parte celor în cauză, și pe cale de consecință de valabilitatea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, instanța se va pronunța asupra excepțiilor prescripției dreptului la acțiune precum și asupra prematurității capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata indemnizației de dispozitiv în continuare, până la încetarea contractului de muncă, invocate de pârâte în recurs.
Cu ocazia cercetării fondului, instanța se va pronunța și asupra apărărilor invocate de pârâte, conform cărora drepturile prevăzute de Legea nr.138/1999 și Ordinele nr.275/2002 și nr.496/2003, se aplică personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, și personalului civil din aceste instituții, iar nu personalului, care nu fac parte din o astfel de categorie de personal.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat deSINDICATUL "PRO "împotriva sentinței nr.281 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare laaceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuieli de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 19.11.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
