Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.398/CA/2008-
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare - în contencios administrativ - formulată de contestatoriiși - prin mandatari și - -din O,-, jud.B, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - DIRECȚIA DE URBANISM ȘI CADASTRU, din O, nr.1, jud.B,CONSILIUL LOCAL O,cu sediul în O, nr.1, jud.B,- "" SRL,cu sediul în O, str.-. -, nr.6, jud.B și,din O, str.-. -, nr.6, jud.B împotriva deciziei nr.99/CA din 12 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr.-, având ca obiect excepție de nelegalitate.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru contestatorii și - - lipsă, mandatara acestora - personal pentru intimații - "" SRL O și - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15 mai 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual și pentru intimata Primăria Municipiului O - Direcția de Urbanism și cadastru O - consilier juridic în baza delegației nr.- din 26 iunie 2008, lipsă fiind intimatul Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, contestația în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei, achitată prin chitanța nr.106 - 1 - 39 din 15 aprilie 2008, emisă de Primăria Municipiului O, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că reprezentantul contestatorilor - avocat a depus la dosar concluzii scrise și o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, deoarece este plecat din nou la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu dorește să provoace o nouă amânare a cauzei, precum și faptul că, contestația se află la al cincilea termen de judecată, după care:
Mandatara contestatorilor - arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanții intimaților arată de asemenea că, nu mai au alte probleme prealabile.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra contestației în anulare.
Mandatara contestatorilor - solicită admiterea contestației în anulare potrivit concluziilor scrise depuse la dosar de avocat, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar în xerocopie chitanța nr.48 din 16.09.2008 și contractul de asistență juridică nr.42 din 16.09.2008.
Reprezentanta intimaților - " SRL și solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei pronunțată în recurs ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în notele de ședință depuse la dosar. Arată că, cheltuielile de judecată ocazionate în această cauză le va solicita pe altă cale. Criticile aduse deciziei contestate, arată că, nu se încadrează în textele de lege, astfel încât să conducă la admiterea contestației în anulare, motivele contestatorilor nereprezentând, în fapt și în drept, motive de recurs, respectiv motive de nelegalitate a sentinței pronunțate în fond, care să nu fi fost cercetate și asupra cărora să nu se fi pronunțat instanța de recurs.
Reprezentantul intimatei Primăria Municipiului O solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei pronunțată de instanța de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.9 din 12 martie 2008, Curtea de APEL ORADEAa respins excepția de tardivitate a introducerii recursului declarat de.
A respins ca nefondat recursul declarat de și prin mandatari și - domiciliați în O-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O- Direcția de Urbanism și Cadastru, CONSILIUL LOCAL O, ambele cu sediul în O, nr.1, - SRL O str. -. - nr.6 și domiciliat în O str. -.- nr.6 împotriva Sentinței nr.410 din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a menținut-o în totul.
A obligat părțile recurente să plătească părților intimate - SRL O și suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit art. 4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, dacă instanța constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.
În speță, s-a reținut că, obiectul prezentului recurs îl constituie Sentința nr.410/17.10.2007 a Tribunalului Bihor prin care s-a pronunțat asupra respingerii excepției de nelegalitate a celor trei acte administrative, respectiv autorizația de construire nr.85/06.06.1990 emisă de Primăria Municipiului O pentru, Hotărârea Consiliul Local al Municipiului O nr.70/25.04.1996 și Hotărârea Consiliului Local nr.173/26 august 1999.
Drept urmare, s-a apreciat că, motivele de recurs referitoare la nulitatea absolută a contractului de închiriere nr.98849/22.03.1990 încheiat între IJGCL O și, exced obiectului recursului și nu vor fi analizate de instanță.
În ceea ce privește autorizația de executare de lucrări nr.85/06.06.1990, s-a reținut corect de către instanța de fond că la momentul eliberării acestui act administrativ era în vigoare Decretul Consiliului de Stat nr.144/29.03.1958, care în art. 2 instituie obligativitatea în vederea executării lucrărilor de construire a clădirilor de orice fel, a obținerii prealabile a unei autorizații în acest sens, care va fi dată după ce documentația tehnică a fost aprobată de organele legal abilitate.
În momentul executării Autorizației nr.85/06.06.1990 intimata - SRL O deținea terenulcu titlu de închiriere,în baza contractului 98849/1990, iar începând cu data de 01.04.1995, data încetării respectivului contract, societatea a plătit taxa de ocupare loc public, până la momentul concesionării terenului în cauză.
La emiterea autorizației de construire nu s-a cerut acord de alipire de la recurenții reclamanți deoarece aceștia nu erau proprietari la acea dată asupra imobilului învecinat și nu alipit cu cel al intimatei.
Instanța a apreciat ca nefondată critica recurenților conform căreia Primăria O nu putea autoriza legal edificarea unei construcții prin Autorizația de executare lucrări nr. 85/06.06.1990 în favoarea lui, care nu era nici proprietar al terenului și nici nu avea o convenție cu proprietarul terenului în vederea cedării folosinței terenului pentru edificarea pe teren a unei construcții.
După cum în mod judicios a reținut prima instanță, Decretul Consiliului de Stat nr.144/1958, singurul act normativ care în anul 1990 reglementa materia autorizării construcțiilor, nu a instituit obligativitatea deținerii vreunui titlu asupra terenului pe care urmau a se edifica construcțiile ce urmau a fi edificate și, de asemenea, nu era necesară nici o convenție cu proprietarul terenului respectiv pentru cedarea folosinței terenului.
În cuprinsul autorizației de construire contestate se menționează că la baza ei a stat documentația vizată spre neschimbare, cuprinzând piesele specificate în contrapagina ei, precum și avizele și acordurile impuse de legea momentului iar, pe de altă parte, prin această autorizație, după cum rezultă din documentația tehnică ce a stat la baza ei, contrar susținerii recurenților, nu a fost autorizată execuția unei construcții chioșc alimentar alipit clădirii învecinate, ori care să presupună găurirea vreunui zid, alăturarea sau sprijinirea de un asemenea zid comun, de vreme ce construcția așa cum era autorizată trebuia amplasată la circa 52 cm de construcția zidului împrejmuitor al proprietății învecinate, fără vreo intervenție asupra acestuia.
De altfel, anterior emiterii autorizației s-a solicitat acordul Asociației de locatari nr.86 O din blocul de locuințe vecin terenului pe care urma a fi amplasată construcția, ai cărei membrii îl utilizau ca trecere spre strada -, iar susținerea recurenților cum că lor nu li s-a solicitat acordul nu poate fi primită deoarece aceștia nu erau proprietarii imobilului învecinat la acea dată, devenind proprietari în anul 1995.
Corect s-a reținut astfel de instanța de fond că situația juridică a terenului pentru care s-a emis autorizația a fost cea a unui teren fost proprietate socialistă de stat, iar prin emiterea acelei autorizații nu s-ar fi putut încălca regimul juridic al proprietăților publice. Apar astfel ca nejustificate criticile recurenților referitoare la încălcarea prevederilor art.480, 490 și 599 cod civil referitoare la dreptul de proprietate și respectiv consimțământul vecinului zidului comun, susținerile acestora în acest sens fiind fără temei.
Referitor la HCL O nr.70/25.04.1996, prin această hotărâre s-a aprobat încheierea contractelor de concesiune pentru terenurile aferente construcțiilor aparținătoare persoanelor fizice și juridice deținătoare de autorizații de construcții eliberate anterior apariției Legii nr.50/1991.
Instanța a apreciat ca nefondată critica recurenților cum că art. 2 lit. e din Decretul 144/1958 califică orice fel de chioșc ca "lucrare cu caracter provizoriu", "chioșcuri sau cabine de orice fel așezate pe căile publice sau la fața clădirilor" deoarece, după cum rezultă atât din HCL nr.70/25.04.1996 cât și din autorizația de construire nr.85/06.06.1990, edificatul "chioșc" nu a fost avut în vedere de autorizațiile competente ca o construcție provizorie pentru a deveni aplicabile prevederile art. 2 lit. e din Decretul nr.144/1958.
De asemenea, cu privire la susținerea că încheierea contractului de concesiune s-a realizat ilegal, în condițiile în care nu s-a organizat licitația publică prevăzută de art. 10 din Legea 50/1991 și că terenul de sub edificatul "chioșc" nu putea face obiect de concesiune, s-a reținut că la momentul apariției Legii 50/1991 construcția "chioșc" în litigiu, era autorizată și finalizată, în baza Decretului 144/29.03.1958, iar terenul era deținut de intimați în baza contractului de închiriere nr.98849/1990. De altfel Decretul nr.144/1958 nu condiționa în nici un mod autorizarea realizării construcțiilor de situația juridică a terenurilor iar pe de altă parte, Legea nr.50/1991 nu conține dispoziții în sensul că ar retroactiva, respectiv că edificatele existente și autorizate urmează a fi reautorizate.
Instanța de fond a reținut temeinic și legal că Legea 50/1991, modificată, prin art.12 lit.b a instituit o excepție de la licitația publică pentru concesionarea terenurilor destinate extinderii construcțiilor existente de către proprietar sau cu acordul acestora și implicit pentru terenuri pe care se află amplasate construcții existente, iar pe de altă parte, corect s-a reținut faptul că nu s-au încălcat la adoptarea HCL 70/1996 prevederile art.11 din Legea 50/1991 ce se referă doar la terenuri libere de construcții. De asemenea nu au fost încălcate nici prevederile art. 948, 966 și 968 Cod civil, norme legale ce guvernează încheierea contractelor ca acte sinalagmatice bilaterale și nu adoptarea unor acte administrative unilaterale, cum este hotărârea consiliului local de adoptare a concesiunii.
În ceea ce privește HCL 173/1999, prin această hotărâre a fost aprobată concesionarea fără licitație a suprafeței de 15 mp teren din nr. top.599/10 înscris în CF 74994 O, situat în O-/ în favoarea - SRL în vedereaextinderii construcției existente.
Conform prevederilor art. 11 din Legea 50/1991 republicată, "până la reglementarea prin lege a situației juridice, nu pot face obiectul concesiuniiterenurile libere de construcții,aflate în administrarea consiliilor locale și care pot fi revendicate de foștii proprietari".
În cuprinsul HCL nr.173/26.08.1999 se identifică în mod expres concesionarea, fără licitație, a suprafeței de 15 mp teren din parcela nr. top 599/10, proprietatea Municipiului O, având în vedere regimul juridic al construcției - de extindere a celei inițiale, astfel că, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, fiind un teren cu construcții, bunul imobil nu se afla sub interdicția de concesionare prevăzută de art.11 din Legea 50/1991.
Pe de altă parte, invocarea prevederilor art.10 alin.1 din Legea 10/2001 conform cărora, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune " pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate", nu se justifică deoarece, după cum s-a menționat mai sus, textul art. 11 din Legea 50/1991 republicată,care se referă la terenuri libere de construcții, nu este aplicabil în speță.
Împotriva deciziei nr.99 din 12 martie 2008 Curții de APEL ORADEA au formulat contestație în anulare - și, prin mandatari - și, solicitând instanței admiterea acesteia și anularea hotărârii, în sensul reluării judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, contestatorii au arătat că, pârâții nu au depus în original autorizația de executare lucrări nr.85/1990, documentația tehnică ce face parte integrantă din autorizația nr.85/1990 și documentele ce au stat la baza emiterii autorizației nr.85/1990, așa cum prevede art.139 alin.2 Cod procedură civilă și art.1188 Cod civil, că în recurs a solicitat instanței să oblige intimații să depună actele menționate, precum și că, în ciuda acestui fapt, motivul de recurs amintit nu a fost analizat de instanță.
În drept au fost invocate prevederile art.318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimata Primăria Municipiului Oas olicitat respingerea contestației în anulare, precizând în esență că, nedepunerea în original a actelor menționate nu poate constitui în sine un motiv de recurs și că art.318 Cod procedură civilă privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare, iar neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs, nu poate fi invocată în calea extraordinară de atac.
În drept au fost invocate dispozițiile art.112, 318 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință, intimații -""SRL și au solicitat respingerea contestației în anulare în raport cu art.318 teza a II-a, art.304 și 304/1 Cod procedură civilă.
Intimatul Consiliul Local O, deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei și nu a formulat întâmpinare.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, instanța a reținut următoarele:
Motivele invocate de către contestatori se încadrează în prevederile art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, privind contestația în anulare specială și reglementează că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Pornind de la dispozițiile legale enunțate, este evident că exercitarea acestei căi extraordinare de atac, vizează doar împrejurarea în care instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare, motive prevăzute limitativ de art.304 Cod procedură civilă.
În acest context, se impune a se sublinia că, în speță, aspectele invocate în cadrul contestației în anulare specială, nu se încadrează în categoria motivelor de recurs prevăzute expres de lege, ci eventual constituie argumente formulate în sprijinul motivelor de recurs invocate.
Cu privire la cele reliefate în practica judiciară s-a decis că, instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de recurs, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului, nu deschide calea contestației în anulare speciale.
Față de considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii și, prin mandatarii și -, împotriva deciziei nr.99 din 12 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- în concept - 03.12.2008
- jud. recurs - - -
- dact. - 2 ex.
- 04.12.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
