Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 396/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.396/CA/2008-
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaDIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ,cu sediul în S M,-, jud.S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă, din S M, Bulevardul -, nr.72-74, -.34, jud.S M, împotriva sentinței nr.274/CA din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata reclamantă - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.267 din 13 noiembrie 2008, emisă de Baroul Maramureș - Cabinetul de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Județeană de Statistică S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante arată că nu mai are alte probleme prealabile.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele dezvoltate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, conform chitanței seria C, nr.4 din 13 noiembrie 2008, pe care o depune la dosar în xerocopie.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.274/CA din 18 iunie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate de pârâtă și a admis excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă.
A admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta domiciliată în S M,--74, -. 34 împotriva pârâtei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S M cu sediul în S M,-, jud. S M, în sensul că a constatat nelegalitatea Deciziilor nr. 451/31.07.2000, nr. 74/01.02.2005 și a deciziilor privind raportul de serviciu al reclamantei ulterioare, emise de pârâtă în baza acestora.
A anulat Decizia nr. 769/25.10.2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unor noi decizii de stabilire a salariului și a funcției publice de execuție cu data de 01.10.2007 prin care reclamanta urmează să fie încadrată în funcția publică de referent clasa III, grad superior treapta 2, cu salariul aferent acestei funcții.
A obligată pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007 conform numirii și salarizării corecte a acesteia, la valoarea actualizată de la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantei.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamatei suma de 304,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând, față de excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în ce privește solicitarea de anulare a actelor administrative emise în anul 2000-2005, respectiv excepția tardivității introducerii acțiunii în contencios administrativ a acestor capete de cerere, instanța a constatat că acestea sunt nefondate.
Din cererea de chemare în judecată precizată ulterior pentru înlăturarea oricărui dubiu, rezultă că, prin acțiunea principală, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate, respectiv de ilegalitate a actelor administrative, decizii de încadrare și salarizare emise anterior actului administrativ a cărui nulitate se invocă.
Astfel fiind instanța a constatat în privința acestor capete de cerere incidența art. 4 alin. 1,2 și 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. 5 din același act normativ.
Potrivit acestor texte de lege, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze."
Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."
În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."
"În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă."
În lumina acestor dispoziții legale instanța a constatat că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității introducerii capătului trei de cerere invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, acestea au fost respinse.
Excepția lipsei timbrajului cererii de chemare în judecată a fost soluționată de către instanță printr-o încheiere intermediară anterioară, în sensul respingerii acesteia, la dosarul cauzei fiind depusă dovada achitării taxei de timbru prevăzută de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către părți, instanța a constatat că anterior modificării Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prin nr.OUG 82/2000, reclamanta a fost încadrată la autoritatea publică pârâtă în funcția publică de execuțiereferent, studii medii
În urma modificărilor intervenite la Legea privind Statutul funcționarilor publici, prin Decizia nr. 451/31.07.2000, reclamanta a fost reîncadrată în funcție prin echivalare, în funcția publică dereferent, categoria C, clasa II, grad 1.
Prin deciziile de stabilire a salariilor ulterioare emise de pârâtă, s-a menținut categoria, clasa și gradul reclamantei urmând ca, prin Decizia nr. 75/01.02.2005 emisă în baza și în aplicarea OUG nr. 92/2004 respectiv a OUG nr. 82/2004, reclamanta să fie reîncadrată în funcția de referent clasa III, gradul principal, treapta 1. Deciziile de salarizare ulterioare ale reclamantei, inclusiv cea a cărei anulare se solicită pe cale principală, emisă în anul 2007, mențin această funcție de execuție a reclamantei.
Prin Decizia nr. 769/25.10.2007 a cărei anulare se solicită pe calea acțiunii principale, reclamantei i s-au stabilit drepturile salariale prevăzute de nr.OG 6/2007 corespunzător funcției publice de execuție de referent, clasa III, grad principal, treapta 1.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat în termen contestație în condițiile prevăzute de art. 11 din OG nr. 6/2007 prin care solicită stabilirea corectă a funcției sale de execuție și stabilirea corespunzătoare corectă a salariului acesteia, contestație care a fost respinsă de către pârâtă.
Modul de echivalare a funcțiilor de specialitate structurate pe grade și trepte cu alte funcții publice a fost reglementat în anul 2000, prin art.IV din OUG nr. 82/2000.
Potrivit acestui text de lege, "stabilirea funcțiilor publice pentru fiecare autoritate sau instituție publica, potrivit <LLNK 11999 188 10 202 22 52>art. 22 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, se va realiza și echivalarea dintre funcțiile publice respective pe grade și clase și funcțiile de specialitate pe grade și trepte profesionale prevăzute în anexele la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000, după cum urmează:
a) primele 4 grade, respectiv clasa I - gradele 1-3 și clasa a II-a - gradul 1, ale funcțiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B și <LLNK 11999 188 10 203 0 46>cap. IV lit. B din anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradele IA-III, respectiv treptele IA-III, după caz, prevăzute în anexa nr. I și la cap. I din anexa nr. II la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000;
b) următoarele 5 grade, respectiv clasa a II-a - gradele 2-3 și clasa a III-a - gradele 1-3, ale funcțiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B și <LLNK 11999 188 10 203 0 46>cap. IV lit. B din anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradul IV, respectiv treapta IV, după caz, prevăzută în anexa nr. I și la cap. I din anexa nr. II la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000;
c) gradul de debutant prevăzut în anexa la <LLNK 11999 188 10 201 0 18>Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradul de debutant prevăzut în anexa nr. I și la cap. I din anexa nr. II la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 24/2000;
d) pentru funcțiile de specialitate fără grade și trepte profesionale, prevăzute la cap. II lit. B din anexa nr. I la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 24/2000, echivalarea se va realiza în raport cu funcțiile ocupate, cu nivelul încadrării în aceste funcții și cu rezultatul evaluării performantelor profesionale individuale, pe baza normelor aprobate potrivit prevederilor <LLNK 11998 154 10 202 12 47>art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 154/1998."
Față de această dispoziție legală, reținând și punctul de vedere exprimat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, instanța a constatat că, prin Decizia nr. 451/2000 emisă de pârâtă, reclamanta a fost greșit încadrată, reîncadrarea corectă a acesteia trebuind să fie în cea dereferent, categoria C, clasa I, gradul 2,cu salariul corespunzător acestei funcții.
Întrucât prin decizia amintită și ulterior prin deciziile de încadrare ulterioare, pârâta nu a respectat dispozițiile legale privind reîncadrarea reclamantei în funcția publică echivalentă cu cea deținută anterior modificării funcției publice deținute de aceasta, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual poate fi invocată, oricând indiferent de data emiterii actului, instanța a constatat că deciziile de încadrare respectiv de salarizare emise de pârâtă în anii 2000 -2005 și cele ulterioare emise în baza acestora sunt nelegale, motiv pentru care, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a textelor de lega anterior amintite, excepția de nelegalitate a acestora a fost admisă.
Înlăturând actele administrative emise în legătură cu raportul de serviciu al reclamantei respectiv în legătură cu stabilirea funcției publice deținute și salarizarea corespunzătoare acestei funcții, constate ca nelegale conform celor de mai sus, pornind de la încadrarea corectă a reclamantei din anul 2000, reținând modificările legislative ce au intervenit ulterior, instanța a constatat că, la data emiterii deciziei a cărei anulare se invocă, reclamanta era îndreptățită să fie încadrată pe funcția publică dereferent, clasa III, grad superior, treapta 2,cu salariul aferent acestei funcții.
Constatând că decizia a cărei anulare se solicită nu a stabilit în mod corect funcția publică de execuție corespunzătoare studiilor, vechimii în funcție, în grade și trepte profesionale ale reclamantei, instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantă pentru anularea acesteia este întemeiată, motiv pentru care aceasta a fost admisă.
Față de modul de soluționare a capătului de cerere privind anularea ultimei decizii de stabilire a funcției de execuție a reclamantei și a salariului aferent acestei funcții, instanța a constatat că reclamanta, de-a lungul timpului a suferit un prejudiciu cert, constând în diferența de salariu neîncasată urmare a stabilirii eronate a funcției publice și a salariului acesteia, evident stabilit în cuantum inferior decât cel legal cuvenit.
Având în vedere dispozițiile legale privind prescripția extinctivă, instanța a constatat că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu neîncasată pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, la valoarea actualizată a acestora, este întemeiat, motiv pentru care, și acest capăt de cerere a fost admis astfel cum acesta a fost formulat.
De asemenea, instanța a apreciat ca fiind legală și temeinică solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei ca, urmare a admiterii excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamantă și a admiterii capetelor de cerere formulate în principal de aceasta, să oblige pârâta să efectueze și operațiunile tehnico-administrative necesare executării sentinței, respectiv cele privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantei, având în vedere că, în acest act juridic, se pot efectua rectificări doar în baza unor acte administrative emise de autoritatea publică angajatoare sau în baza unei hotărâri judecătorești.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 2 pct. 1 lit d) Cod procedură civilă, art. 1, 4,8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 274 Cod procedură civilă, art. 11 alin. ultim din OG nr. 6/2007, art. 998 cod civil instanța a admis acțiunea în contencios administrativ și excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă reprezentând taxe judiciare și onorar de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs Direcția Județeană de Statistică S M, solicitând, în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, casarea ei și rejudecând pe fond cauza, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul respingerii acțiunii.
Se susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că decizia nr.769/2007 a avut ca obiect stabilirea funcției publice și de execuție, precum și a drepturilor corespunzătoare, în condițiile în care acest act a avut ca obiect numai stabilirea salariului reclamantei. Stabilirea funcției s-a făcut prin decizia nr.74/2005, a cărui anulare nu s-a cerut și față de care instanța a constatat numai nelegalitatea ei.
În ce privește admiterea excepției de nelegalitate a deciziilor emise în anii 2000 și 2005, precum și a celor ulterioare, recurenta o apreciază ca fiind neîntemeiată, deoarece s-a pornit de la o presupusă încadrare nelegală în anul 2000.
Plata diferențelor salariale pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, este imposibil de pus în aplicare, susține recurenta, cât timp noua decizie de încadrare în altă funcție își va produce efecte începând cu luna octombrie 2007 și nu cu octombrie 2004.
Mai arată că, deoarece deciziile privind raportul de serviciu al reclamantei, anterioare anului 2007, nu au fost anulate de instanță, ele continuă să-și producă efecte, astfel că, apreciază că nu există temei pentru plata diferențelor salariale, așa cum a dispus instanța de fond.
În fine, având în vedere că funcțiile publice s-au stabilit cu avizul consultativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, nu poate fi reținută culpa recurentei pentru ca aceasta să fie obligată la cheltuieli de judecată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata solicită respingerea recursului, precum și cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
Apreciază ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, atât cu privire la anularea deciziei atacate, cât și cu privire la admiterea excepției de nelegalitate.
În ce privește cheltuielile de judecată, arată că, dată fiind poziția de opunere a pârâtei recurente pe tot parcursul cauzei la admiterea acțiunii, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este legală și justificată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Se va reține că, instanța a interpretat corect actul juridic dedus judecății, câtă vreme obiectul acțiunii se referea la anularea deciziei nr.769/2007, privind stabilirea salariului intimatei reclamante, precum și excepția de nelegalitate a deciziilor emise de pârâta recurentă anterior acestei decizii.
Astfel, se constată că, instanța a judecat corect cu privire la obiectul cu care a fost investită, iar faptul că soluția pronunțată contravine opiniilor recurentei, ce face o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente, nu înseamnă că ne aflăm în condițiile prevăzute de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, ca motiv de recurs.
În ce privește plata diferențelor salariale, dispusă de instanță, este de observat faptul că ele nu au temei de drept, decizia ce urmează să o emită recurenta cu data de 1.10.2007 privind funcția și salariul intimatei reclamante, ci sunt acordate de instanță cu titlu de despăgubiri, ca urmare a faptului că pe perioada respectivă reclamanta intimată a fost lipsită de aceste sume ce i se cuveneau.
Chiar dacă deciziile nr.451 din 31.07.2000, nr.74 din 1.02.2005 și cele ulterioare acestora, privind raportul de serviciu al reclamantei, emise de pârâtă în baza primelor două, nu au fost anulate de instanță, ele nu pot să producă efecte juridice - cum greșit susține recurenta - câtă vreme s-a constatat nelegalitatea acestora, astfel că acesta este un motiv în plus pentru care instanța de fond a dispus acoperirea prejudiciului suferit de reclamanta intimată, cu titlu de diferențe salariale.
În fine, în ce privește cheltuielile de judecată, se constată că și acestea au fost corect acordate de către prima instanță, având în vedere faptul că, pe parcursul procesului, recurenta a avut o poziție de opunere la admiterea acțiunii, nefiind astfel incidente în speță dispozițiile art.275 Cod procedură civilă.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a recurentei, aceasta va fi obligată la cheltuieli de judecată, justificate cu chitanța depusă la dosar, potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat deDIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S Mîmpotriva sentinței nr.274 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei (RON) cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 20.11.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
