Despăgubire. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.490/CA/2008-
Ședința publică din data de 17 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. - nr. 2 B în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a O în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în nr. 73 și intimata reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O str. - nr. 2-4,împotriva Sentinței nr.244/CA din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin sentința nr.244/CA/2008 Tribunalul Bihora respins excepția netimbrării cererii.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.658 lei, achitată cu titlu de taxă specială auto.
A dispus din oficiu restituirea în favoarea reclamantului a taxei de timbru în valoare de 262 lei achitată fără a fi datorată.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 37,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa, astfel că a respins excepția invocată.
Sub aspectul fondului litigiului a reținut că reclamantul solicită restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare.
Prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, la data de 20.02.2008 reclamantul a achitat suma de 3.658,00 RON.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Uuropene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare, prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 90 din Tratat face parte din ordinea de drept a României.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului în cuantum de 3.658 RON, achitată de către reclamant, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat.
Astfel instanța a apreciat că cererea este întemeiată și pe cale de consecință a admis-o, obligând pârâta să îi restituie reclamantului taxa specială pentru autoturisme în valoare de 3.658 lei.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de suma de 3.658 lei, de la data plății - 20.02.2008, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei, în condițiile art. 1082 - 1084 Cod civil, instanța a obligat pârâta la plata sumei actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod proc. Civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 37,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru justificată cu chitanțele de la dosar.
Față de împrejurarea că reclamantul a fost obligat la plata unei sume de bani cu titlu de taxa de timbru mai mare decât cea cuvenită, a dispus din oficiu, restituirea în favoarea acestuia a diferenței de 262 lei în temeiul Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Os olicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta arată că există o contradicție între preambulul sentinței recurate în care se menționează că pârâta este Administrația Finanțelor Publice a O și în dispozitivul sentinței este trecut ca fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, pentru care hotărârea instanței de fond este imposibil de pus în aplicare.
Recurenta invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, invocând în acest sens dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004.
Reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, după care a introdus acțiunea la instanța de contencios. Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanta nemulțumită de răspunsul primit la cererea formulată avea obligația să-l conteste la organul fiscal și doar împotriva deciziei organului fiscal de soluționare a contestației reclamanta se putea adresa instanței de judecată.
Sunt invocate și dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Taxa specială pentru autoturisme a fost calculată în conformitate cu prevederile art.2141și art.2142din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea solicită a se avea în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la 01.07.2008
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În ceea ce privește contradicția între preambulul și dispozitivul sentinței cu privire la denumirea pârâtei, se constată că pe tot parcursul procesului a fost citată Administrația Finanțelor Publice a O, care este pârâtă în cauză, iar faptul că în dispozitiv a fost trecut Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O este o vădită eroare materială, care poate fi înlăturată prin îndreptarea erorii potrivit art.281 Cod procedură civilă, acest lucru nu duce la nulitatea sau nelegalitatea sentinței recurate, nefiind un motiv de recurs.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată este nefondată.
Art.7 din Legea 554/2004 reglementează procedura plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă a actului numai împotriva actelor administrative pe care reclamanta le consideră vătămătoare, act care în prezenta cauză nu s-a emis.
Procedura de restituire a taxelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și nedatorate este reglementată în mod expres prin art. 117 Cod procedură fiscală și care prevede că procedura în această materie se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
În acest sens s-a publicat în Monitorul Oficial nr.13 din 5 ianuarie 2005 Procedura din 22 decembrie 2004 de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
În acest act normativ se prevede restituirea sumelor plătite și nedatorate în termen de 45 de zile de la depunerea cererii, sens în care se emite un act administrativ de restituire.
În prezenta cauză însă cererea reclamantei nu a fost soluționată printr-un act administrativ, este o corespondență nr.6554/17.03.2008 din care rezultă că se refuză restituirea sumei din litigiu.
Ori împotriva refuzului de a emite act de restituire nu există o procedură prealabilă, refuzul de a emite act poate fi atacat direct în fața instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei se constată că taxa de primă înmatriculare pe care a achitat-o reclamantul intimat, contravine prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Cum în speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană, introdus în țară de către reclamantul intimat, ce a fost înmatriculat în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare, taxă care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, astfel că, ele încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OUG 50/2008 se constată că acest motiv nu poate fi reținut pentru a critica legalitatea și temeinicia sentinței deoarece actul normativ nu era în vigoare la data soluționării procesului, sentința fiind pronunțată la 09.06.2008, iar OUG 50/2008 a intrat în vigoare la 01.07.2008.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, criticile formulate în recurs nu vor putea fi reținute, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. - nr. 2 B în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a O în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în nr. 73 împotriva Sentinței nr.244/CA din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 17.12.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.TVA
Jud. fond
Tehn.red./2 ex
12.01.2009
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Marinescu Simona
