Despăgubire. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.494/CA/2009 -
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind pronunțarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul cu domiciliul ales în O, str.-. -, nr.3,.3, jud. în contradictoriu cu intimata pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O -O, str. -, nr.2 - 4, jud. B împotriva sentinței nr.381/CA din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - despăgubire -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 8 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15 octombrie 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.381/CA di 19 mai 2009, Tribunalul Bihora admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în O,-,.5, jud. B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - DGFP B, cu sediul în O, str. - nr.2-4, jud. B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin chitanța seria - nr. -/30.03.2007, reclamantul a achitat suma de 18.127 lei, reprezentând taxa speciala pentru prima înmatriculare a autoturismului având serie șasiu -, adus dintr-un stat membru al Comunității Europene.
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocata de parata, relativ la împrejurarea că reclamantul nu a parcurs procedura prealabila obligatorie impusa de art. 7 din Legea 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, instanța a reținut că aceasta este fondată, astfel că a fost admisă pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 7 al.1 din 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar potrivit disp.art.109 al.2 pr.civ. "în cazuri anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Din examinarea acestor texte de lege rezultă indubitabil că reclamantul avea obligația ca, anterior formulării acțiunii în instanță, să parcurgă procedura plângerii prealabile, respectiv să formuleze o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare la Această procedură este obligatorie și, prin urmare, în cazul neîndeplinirii acesteia, acțiunea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Văzând această stare de fapt și în drept dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 și ale art.109 al.2 pr.civ. instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare pe fond a cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța de fond a interpretat greșit ca fii d aplicabile prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, întrucât achitarea de către reclamant a unei taxe speciale sub imperiu tempus regit actum, care ulterior a fost eliminată prin dispoziții de restitutio in partae, nu poate fi considerată act administrativ individual, în sensul art.7 din Legea nr.554/2004.
Însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării dă, dovada plății acesteia, și nu echivalează cu existența unui act administrativ de obligație de plată, acest act administrativ neavând suport de material, ci doar o bază legală de reglementare și de calcul, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
Totodată, mai arată și că, a considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție, contravenind astfel dispozițiilor art.21 din Constituția României.
Intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat urmând ca în baza prevederilor artt.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.109 alin.2 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
În materia contenciosului administrativ fiscal, legiuitorul a stipulat că, persoana vătămată în drepturile sale de un act administrativ fiscal, trebuie să parcurgă anterior sesizării instanței, o procedură prealabilă, prin care să încerce să obțină revocarea în tot sau în parte a actului considerat vătămător.
Astfel potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, lege generală în materia contenciosului administrativ, persoana care consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente sau celui ierarhic superioare, înainte de a se adresa instanței competente, revocarea în tot sau în parte a actului respectiv.
În materia fiscală, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul Codului d e procedură fiscală, procedura prealabilă de urmat de către contribuabili, în cazul în care se consideră vătămați în drepturile și interesele legitime prin acte administrativ fiscale.
În cazul sumelor de bani încasate necuvenit de organele fiscale, contribuabilii trebuie să solicite organelor fiscale, prin procedura reglementată de 117 Cod procedură civilă, restituirea sumelor plătite și încasate nelegal de către acestea. În caz de refuz total sau parțial de restituire a sumelor respective, contribuabilii sunt îndreptățiți să solicite instanței de contencios administrativ competente, obligarea organelor fiscale la restituirea sumelor respective.
În speță, recurentul reclamant trebuia ca, anterior sesizării instanței să solicite organelor fiscale, restituirea sumei achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și abia apoi în caz de soluționare nefavorabilă a cererii, ori a refuzului de soluționare, să se adreseze instanței competente. Ori, în cauză. Recurentul a formulat direct acțiunea în contencios administrativ fără ca anterior, să parcurgă procedura prealabilă a cererilor de restituire reglementată de normele procedurale fiscale.
În această situație, acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă, cum în mod legal a reținut și prima instanță.
Instituirea procedurii prealabile anterior sesizării instanței, nu echivalează cu îngrădirea accesului liber la justiție al reclamantului și nu contravine prevederilor art.21 alin.1 din Constituția României, deoarece prin această procedură nu i se interzice reclamantului dreptul de a se adresa instanței, ci doar îl condiționează de parcurgerea unei faze prealabile ce are drept scop obținerea satisfacerii drepturilor încălcate de organele administrative și evitarea nașterii unui proces între cele două părți.
Drept urmare, instanța de recurs constată că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt fondate, motiv pentru care se va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate, ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentul împotriva sentinței nr.381/CA din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 16.10.2009-
Jud. fond
Tehnoredact.--
4 ex./23.10.2009
2 com.________
1. cu domiciliul ales în O, str.-. -, nr.3,.3, jud. B
2. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - O, str. -, nr.2 - 4, jud. B
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
