Despăgubire. Sentința 50/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.12.2008
SENTINȚA CIVILĂ Nr.50
Ședința publică din 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, personal și asistată de avocat care se prezintă și în reprezentarea celorlalți reclamanți, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 6.02.2009, pârâta a depus întâmpinare.
Instanța procedează la comunicarea întâmpinării cu reprezentantul reclamanților, iar acesta depune un înscris conform cu originalul, privind stadiul procesului, jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și chitanța privind cheltuielile de judecată - onorariu de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1404/59/15.12.2008, reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtei să procedeze la analizarea dosarului nr. 6792/CC privind decizia nr. 9/04.01.2006 emisă de conținând propunere de acordare de măsuri reparatorii reclamanților, să înainteze dosarul cu numărul 6792/CC unui evaluator autorizat care să procedeze la stabilirea valorii de circulație a terenului și să continue procedura instituită de Titlul III al Legii nr. 247/2005 până la finalizarea ei prin emiterea în favoarea reclamanților a unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri în echivalent pentru același imobil.
În motivarea acțiunii, reclamanții arătă că, prin decizia cu nr. 9/04.01.2006, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 2992 mp, situat în T, Calea nr. 15 și s-a dispus trimiterea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor refuză însă perfectarea procedurii instituite de Titlul III al Legii nr. 247/2005 motivând că dosarele pe care le are spre soluționare vor fi analizate și completate în ordinea înregistrării lor.
Titlul VII Capitolul V din Legea nr.247/2005 intitulat "Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor"prevede etapele și termenele de soluționare a notificărilor pentru care urmează a se acorda ca despăgubire.
Într-un termen de 60 de zile de ia intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, deciziile/dispozițiile/ordinele se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire secretariatului comisiei centrale. Într-un termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, vor fi predate și notificările care nu au fost soluționate.
Urmează etapa analizării dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, etapa centralizării dosarelor și etapa evaluării de către un evaluator desemnat aleatoriu, care va stabili cuantumul despăgubirilor.
În baza raportului de evaluare, comisia centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Art.19 din Titlul VII prevede că deciziile adoptate de către comisia centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Legea nr. 247/2005 nu prevede, așadar, un termen special, și reclamanții consideră că nu devine aplicabil nici termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, prevăzut de Legea nr.554/2004, datorită complexității cauzelor, termenul trebuie să fie, inevitabil, mai mare de 30 de zile.
Este vorba despre o lacună a legii, arată reclamanții, iar instanța este obligată să se raporteze la ceea ce este denumit în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la art. 6, termen rezonabil.
Aceasta întrucât, în litigiile de drept administrativ, în calculul acestui termen intră și perioada de timp în care cererea a fost în procedura administrativă.
unei proceduri administrative nu poate fi însă fără termen, deoarece cetățeanul are dreptul să cunoască termenul în care i se rezolvă cererea, în sens contrar ar fi victima unui abuz de drept, numărul mare de dosare nereprezentând o justificare în calcularea unui termen rezonabil de rezolvare a cererii.
În speță, din anul 2006 până în prezent, în cadrul procedurii administrative a fost parcursă doar etapa înaintării dosarului secretariatului comisiei și înregistrării acestuia în baza de date, fără ca pârâta să prezinte vreo evidență și o justificare temeinică a refuzului de soluționare a dosarului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul StatulRomân prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, învederează următoarele:
În fapt, rin p. cererea introductivă de instanță, reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârât Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței obligarea pârâtei să procedeze la analizarea dosarului nr.6792/CC privind Decizia nr. 9/04.01.2006 emisă de conținând propunerea de acordare de măsuri reparatorii reclamanților, să înainteze dosarul cu nr. 6792/CCunui evaluator autorizat care să procedeze la stabilirea valorii de circulație a terenului și să continue procedura instituită de Titlul al Legii nr.247/2005 până la finalizarea ei prin emiterea în favoarea reclamanților a unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru același imobil.
În cazul dedus judecății, prin Decizia nr.9/04.01.2006 emisă de a fost soluționată notificarea reclamanților prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafață de 2992. situat în T, Calea nr.15, jud.
Astfel, dosarul aferent Deciziei nr.9/04.01.2006, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către și înregistrat cu nr.6792/CC, urmând a fi soluționat potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cauza supusă judecății, pârâta menționează că, procedura administrativă (cea prevăzută la Cap. Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
După primirea dosarelor, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Ulterior acestei analize, dosarele, în care in mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare. baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, care urmează a fi valorificat în condițiile prevăzute de pct.2 6 din G nr. 8 1/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului din Legea nr.247/2005, Capitolul1, Secțiunea I intitulată " Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Se reține din cererea introductivă de instanță că reclamanții au solicitat Comisiei Centrale, printr-o cerere, emiterea deciziei cu privire la acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.
În acest context, pârâta învederează faptul că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art.16 alin.l și 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat si completat prin nr.OUG81/2007.
Procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape ce trebuie parcurse, astfel:
transmiterii și a înregistrării dosarelor . Aceasta etapă este prevăzută de prevederile art.16 alin.l și 2, cap.V Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările aduse prin OUG nr.81/2007.
În temeiul acestor prevederi legale, până în prezent au fost centralizate un număr de aproximativ de 40.000 de dosare de restituire în echivalent de la nivelul întregii țări.
În cauza supusă judecății, acesta etapă a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Deciziei nr . 9/04.01.2006 a fost transmis de .S, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr .6792/CC.
analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării (art. 16 alin. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
În speță, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de către reclamanți.
evaluării, etapă în care dacă există înscrisuri ce descriu imobilul pentru care s-au acordat despăgubiri (suprafețe, materiale din care au fost edificate etc.) dosarul se transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În cazul de față, dosarul nr.6792/CC va intra în următoarea ședință a Comisiei Centrale pentru desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După întocmirea raportului de evaluare, Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Pe cale de consecință, pârâta învederează că, în cazul suspus judecății, subscrisa Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea Nr.247/2005, respectiv după întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul solicitat.
Pentru considerentele expuse, pârâta solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prematur introdusă.
În drept, pârâta invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 și art. 115-119 din Codul d e procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin prezenta acțiune în justiție, reclamanții, și au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 6792/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Reclamanții au învederat faptul că prin Decizia nr. 9/4.01.2006 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, ca urmare a respingerii cererii acestora de restituire în natură a unui imobil situat în T și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.
Totodată, reclamanții - sesizând Curtea de Apel Timișoara la data de 15.12.2008 - au arătat că, până la data sesizării instanței, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților, astfel cum prevede procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, instanța reține că Statul Român, reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a invocat faptul că nu a fost finalizată procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv faptul că dosarele cuprinzând cererile de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sunt evaluate, sub aspectul legalității respingerii cererilor de restituire în natură a imobilelor solicitate de reclamanți, iar ulterior se procedează la desemnarea evaluatorului, dosarul nr. 6792/CC urmând a fi analizat în ședința următoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea desemnări evaluatorului.
Instanța observă că este necontestat că prin Decizia nr. 9/4.01.2006 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, ca urmare a respingerii cererii acestora de restituire în natură a unui imobil situat în T și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.
Pârâtul nu contestă, de asemenea, faptul că dosarul nr. 6792/CC este înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și că până la data pronunțării prezentei hotărâri această comisie nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Instanța observă că obiectul prezentei cauze îl constituie tocmai întârzierea emiterii deciziei respective de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, această instituție invocând prematuritatea prezentei acțiuni, în condițiile în care nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În examinarea excepției prematurității acțiunii, instanța subliniază, în primul rând, că procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Conform art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,se predaupe bază de proces-verbal de predare-primireSecretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, darnu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
De asemenea conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"notificărileformulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi,se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centralepentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centraleconținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitivea deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".
Totodată, potrivit art. 16 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,Biroul Centralconstituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilordepuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Procedura respectivă impune, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, dar fără a se menționa un termen limită înăuntrul căruia urmează a se face această analiză.
Pe de altă parte, instanța subliniază că este incontestabil că reclamanții au dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. 3 din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.
Este incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor.
Instanța reamintește că legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Însă această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamanților.
În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluționării cererii reclamanților.
În același sens, instanța amintește că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în soluționarea unui recurs în interesul legii - așadar printr-o hotărâre obligatorie - respectiv prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 653 din 28 iulie 2006, că "în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în carepersoana juridică deținătoare a imobiluluinu emite deciziaori dispoziția prevăzută de textul de lege menționat,în termenul de 60 de zile,nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, respectiv tribunalului,pe motiv că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă. În această privință, absența răspunderii persoanei juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, care trebuie cenzurat de tribunal tot în condițiile procedurii speciale".
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că, pentru cazul când restituirea în natură nu este posibilă, s-a reglementat, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
De aceea, rațiuni de simetrie impun ca și în cazul refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, să poată fi formulată cerere, împotriva acestui refuz, tot la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică notificată.
legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale din actul normativ în discuție nu pot împiedica persoana îndreptățită să-și valorifice drepturile și nici nu o pot pune într-o situație de inferioritate față de persoanele cărora li se transmite răspunsul în termenul prevăzut de lege.
A considera că o astfel de cerere este prematură sau inadmisibilă și aor espinge, ca atare, ar însemna să se nesocotească, printr-un formalism excesiv, caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 și să fie împiedicate persoanele îndreptățite să-și redobândească imobilele ce li s-au preluat abuziv".
Pentru identitate de rațiune, instanța apreciază că, în condițiile în care legea omite stabilirea unui termen maxim înăuntrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată să emită decizia solicitată de reclamanți - dată fiind și necesitatea respectării duratei rezonabile a litigiului generat de cererea de reparare a prejudiciului pricinuit reclamanților prin preluarea abuzivă de către Statul Român a unui imobil proprietatea antecesorilor reclamanților - se impune respingerea excepției prematurității prezentei acțiuni, considerând - cu respectarea argumentului Înaltei Curți de Casație și Justiție - că a considera că o astfel de cerere este prematură sau inadmisibilă și aor espinge, ca atare, ar însemna să se nesocotească, printr-un formalism excesiv, caracterul reparatoriu al Legii nr. 247/2005 și să fie împiedicate persoanele îndreptățite să-și redobândească imobilele ce li s-au preluat abuziv.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția prematurității acțiunii.
Examinând fondul litigiului, instanța amintește că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 6792/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Instanța amintește, de asemenea, că prin Decizia nr. 9/4.01.2006 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, ca urmare a respingerii cererii acestora de restituire în natură a unui imobil situat în T și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului reclamanților în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Cu toate acestea, până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Instanța observă că nu s-a furnizat nici o justificare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a motiva faptul că nu s-a pronunțat asupra dosarului cuprinzând cererea reclamanților deși au trecut peste trei ani de la înregistrarea în evidența sa a dosarului respectiv.
În condițiile în care legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, instanța nu poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste trei ani în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere excesivă.
Pentru aceste motive, instanța consideră că necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la analizarea dosarului nr. 6792/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
În consecință, reținând temeinicia acțiunii reclamanților, instanța o va admite și va obliga pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 6792/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii reclamanților, instanța va obliga ârâtul p. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamanți, respectiv la plata sumei de 1500 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității acțiunii.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, în mun. T,-,. 6,. 9, Județ, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 202, sector 1.
Obligă pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 6792/Curtea de Conturi a României, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamanți și către pârât.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./27.02.2009
Tehnored. /8 ex./2.03.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
