Despăgubire. Sentința 6/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 6
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul, domiciliat în B, B-dul - -, -amelia tr. 3. 44, județul B în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN CADUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sectorul 1.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 43.00 lei, conform chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsind pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din Cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că pârâta a depus concluzii scrise, după care,
Apărătorul reclamantului în susținerea acțiunii, în administrarea probei cu acte, depune la dosar o copie deciziei din anul 2002 prin care s-a dispus restituirea prin echivalent către reclamant a suprafeței solicitate precum si o expertiză judiciară efectuată de același expert care a efectuat expertiza si in dosarul de fond în care reclamantului i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri. Arată totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamantul, prin intermediul apărătorului său, arată că, deși în anul 2002 avea o hotărâre irevocabilă, și-a arătat opțiunea pentru trimiterea dosarului la evaluare, titlul de despăgubire urmând a se emite în cuantumul stabilit de evaluatori.
Având în vedere că au trecut șapte ani de la stabilirea sumei ce trebuia să o primească, fapt ce nu s-a întâmplat nici până în prezent, solicită reactualizarea sumei prevăzută prin sentința 517/11.11.2002 emisă de Tribunalul Buzău.
CURTEA
Curtea, deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței actualizarea sumei de 2.132,68 lei stabilită prin sentința civilă nr. 517/11.11.2002 prin capitalizarea dobânzii bancare medii lunare sau prin corelarea cu rata inflației.
De asemenea mai solicită actualizarea sumei prin aplicarea penalităților de 0,5%/zi întârziere, începând cu 01.01.2003, dacă sentința nu va fi executată în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Curtea, examinând cauza, potrivit actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Este îndeobște cunoscut faptul că în materia modalității de stabilire a cuantumului despăgubirilor de către instanțele judecătorești potrivit legii vechi sau sub imperiul noilor dispoziții în vigoare - Titlul VII din Legea 247/2005, practica a fost neunitară aproape doi ani, când prin Decizia nr. 52 /04.06.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, stabilind că prevederile art. 16 și următoarele din Legea 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestații în sensul prevăzut de Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
Revenind la speța de față, cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzut de Legea 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la suma de 2.132,68 lei, valoare necontestată de reclamant, motiv pentru care sentința a devenit definitivă prin nerecurare.
Conformându-se dispozițiilor instanței, Primăria Comunei a emis Dispoziția 75/08.08.2003, iar dosarul împreună cu documentația a fost transmis secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr. 5271/CC.
Dar, așa cum precizam mai sus, valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, persoană îndreptățită, conform Legii 10/2001, a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, motiv pentru care acesta a fost informat, că poate opta, la acel moment, între emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în cuantumul stabilit de instanță și procedura de evaluare prevăzută de Cap. V, Titlul VII din Legea 247/2005, reclamantul optând pentru aceasta din urmă.
Ulterior a fost publicată Decizia 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatoriei care a fost pusă în practică de Comisia Centrală prin decizia nr. 1651/2008, astfel încât, în speța de față a devenit aplicabilă Decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care s-a emis în favoarea reclamantului Decizia nr. 4359/23.04.2009 care a stabilit valoarea de despăgubire conform sentinței civile nr. 517/11 noiembrie 2002 Tribunalului Buzău, definitivă și irevocabilă.
De asemenea, dispozițiile legale privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv nu prevăd posibilitatea actualizării acestora, cum de altfel nici hotărârea judecătorească nr. 517/11.11.2002 a Tribunalului Buzău nu menționează acest lucru.
În spețe similare deduse judecății, a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 si următoarele din Titlul VII al Legii 247/2005, față de interpretarea obligatorie dată de ÎCCJ prin Decizia nr. 52/200, dar Curtea Constituțională prin decizia nr. 431/26.03.2009, a respins această excepție.
A accepta punctul de vedere al reclamantului că dispozițiile Titlului VII al Legii 247/2005, respectiv evaluarea în cadrul procedurii administrative, să fie obligatorie și în cazul în care cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile anterior intrării în vigoare a legii, ar echivala cu încălcarea principiului neretroactivității legii și principiului puterii de lucru judecat.
dedusă judecății se încadrează perfect în considerentele și îndrumările date de ÎCCJ prin Decizia 52/2007, devenită obligatorie odată cu publicarea în Monitorul Oficial și care prevede expres că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, conform Legii 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul stabilit de aceasta.
Ori, reclamantul nu numai că nu a recurat sentința civilă 517/11.11.2002, dar nici nu a solicitat ca instanța să se pronunțe și cu privire la o eventuală, reactualizare a sumei stabilite în caz de neexecutare în termen a dispozițiilor sentinței, invocând buna sa credință, ceea ce implicit înseamnă că reclamantul a considerat o despăgubire justă și echitabilă dată de o instanță printr-o hotărâre care a devenit irevocabilă.
În acest sens, practica ÎCCJ este constantă, pronunțându-se mai multe decizii, în spețe similare, în care s-a menținut punctul de vedere exprimat de ÎCCJ când a admis recursul în interesul legii, pronunțând Decizia nr. 52/2007.
Concluzionând, în considerarea celor ce preced, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată, menținând decizia nr. 4359/23.04.2009 a Comisiei Centrale, ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul,domiciliat în B, B-dul - -, -amelia tr. 3. 44, județul B în contradictoriu cu pârâtaCOMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN CADUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sectorul 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/4 ex. 19.01.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim
