Contestație act administrativ fiscal. Decizia 716/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 716
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr. 2339/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimații Garda Financiară C S și C S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente o cerere de suspendare a judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rol la Tribunalul -
Consilier juridic depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică în cauză a reclamantei recurente acte în susținerea cererii de suspendare a cauzei și arată că solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului C - S, acțiune ce are ca obiect contestație împotriva unui alt proces verbal încheiat de pârâta intimată Garda Financiară C S, proces verbal ce este încheiat pentru obligați fiscale pentru aceeași perioadă.
Curtea respinge cererea de suspendare a cauzei, întrucât nu există legătură între cele două cauze, având în vedere soluționarea pe excepție a cauzei ce a făcut obiectul - al Tribunalului C -
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul C - S sub nr- la data de 2.09.2008 reclamanta, " a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S și Garda Financiară C - S pentru anularea procesului verbal de constatare nr. -/10.03.2008.
În motivare reclamanta a arătat că în data de 10.03.2008, s-a încheiat procesul verbal de constatare a cărei revocare o solicită, având la bază un control tematic pentru perioada august 2004 - decembrie 2008.
În urma controlului efectuat s-a constatat în mod nemotivat că operațiunile patrimoniale ar fi fictive în scopul sustragerii societății de la plata obligațiilor fiscale, deși toate facturile au fost înregistrate în contabilitate și s-au achitat taxele aferente derulării operațiunilor patrimoniale, sens în care, prejudiciul în sumă totală de 28.295 lei este ireal, nefiind susținut de nicio probă pertinentă.
Reclamanta a formulat contestație la procesul verbal a cărui anulare o solicită, în baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 21 pct. 2 și 3 din nr.OG 2/2001, modificată, solicitând și revocarea procesului verbal de constatare nr. -/10.03.2008, dar nu a primit răspuns în termenul legal de 30 de zile.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 92/2003, modificată, și Legea nr. 554/2004.
Pârâta Garda Financiară C - Saf ormulat întâmpinare și a arătat că, la data de 10.02.2008 comisarii Gărzii Financiare secția C - S au întocmit procesul verbal de constatare nr. -, în baza adresei emisă de Poliția municipiului C - Biroul de investigare a fraudelor, nr. -/04.03.2008 privind dosarul penal nr. 761/P/05.02.2008.
În procesul verbal de constatare organul de control a apreciat că bugetul consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma de 28.295 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA dedus în baza unor facturi care nu au la bază operațiuni reale. A menționat că, documentele asupra cărora organul de control a făcut aprecieri, au fost puse la dispoziție de către organul de poliție, mai mult decât atât, în data de 27.08.2008 Poliția municipiului C - Biroul de investigare a fraudelor, prin adresa nr. -/27.08.2008, a solicitat Gărzii Financiare secția C - S extrapolarea verificărilor asupra unor relații comerciale între, " din C cu alte societăți, privind realitatea acestor operațiuni.
Referitor la punctul 5 din motivarea înaintată de reclamantă, pârâta a menționat că, în conformitate cu art. 98 alin. 3 lit. a din nr.OG 92/2003, modificată, privind Codul d e procedură fiscală, termenul de prescripție al inspecției fiscale se poate extinde peste perioada normală de prescripție, în cazul în care există indicii de diminuare a impozitelor și taxelor.
Pârâta a considerat că dosarul cauzei privind contestația formulată de către reclamantă, ar trebui suspendat până la rezolvarea cauzei penale, iar în caz contrar, solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Sas olicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea acțiunii reclamantei, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a arătat că reclamanta a formulat contestație la Garda Financiară C - S, în baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 21 pct. 2 și 3 din nr.OG 2/2001, modificată.
S-a mai arătat C - S nu a fost învestită cu soluționarea niciunei contestații formulată de societatea contestatoare în baza Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în atare situație solicitând scoaterea din cauză a acestei pârâte.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 05.12.2008, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S și a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de către pârâta Garda Financiară C -
Prin sentința civilă nr. 2239/19.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Sar espins acțiunea formulată de către reclamanta, " C în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară C -
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la solicitarea organelor de poliție din cadrul Poliției municipiului C - Biroul de Investigare Fraude, pârâta Garda Financiară C - Sae fectuat un control tematic la, ", care a urmărit realitatea operațiunilor patrimoniale menționate într-un nr. de 8 facturi fiscale contabilizate de, " în perioada august 2004 - decembrie 2005 și a unui nr. de 3 facturi eliberate de reclamantă în perioada decembrie 2004 - august 2005.
Urmare acestui control, pârâta a constatat, prin procesul verbal nr. -/10.03.2008 că reclamanta a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 28.295 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestui proces verbal de constatare.
Instanța de fond a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea procesului verbal de constatare întocmit de Garda Financiară C -
Art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, definește actul administrativ jurisdicțional ca fiind,actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială, iar lit. eaa rt. 2 alin. 1 definește jurisdicția administrativă specială ca fiind,activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ - jurisdicționale".
Instanța de fond a constatat că actul administrativ jurisdicțional trebuie să întrunească mai multe trăsături pentru a fi calificat ca atare și anume: să fie un act juridic, adică să confere drepturi și obligații subiectelor de drept între care se stabilește raportul juridic; să fie emis de o autoritate administrativă cu atribuții jurisdicționale; să fie emis ca urmare a rezolvării unui conflict juridic născut între două sau mai multe persoane juridice sau fizice, între persoane private și autorități publice; procedura de rezolvare a conflictului să întrunească în mod cumulativ două condiții: cea a contradictorialității și cea a dreptului la apărare.
Instanța de fond raportând aceste caracteristici la actul în speță, ce face obiectul cererii de anulare și care reprezintă un proces verbal de constatare, prin care nu s-a impus în sarcina reclamantului nicio obligație fiscală se constată că acesta nu îndeplinește caracteristicile unui act administrativ jurisdicțional.
Astfel, Regulamentul de organizare și funcționare al Gărzii Financiare, aprobat prin Ordinul nr. 152/2008 prevede la art. 1 că aceasta exercită controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte din domeniul economic, financiar și vamal care are ca efect evaziunea și frauda fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2, Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese verbale care constituie mijloace de probă, potrivit legii.
Conform alin. 7 al aceluiași articol, constatările rezultate ca urmare a controalelor efectuate se consemnează în acte de control, în care se descriu faptele, se menționează prevederile legale încălcate, se aplică sancțiuni și se dispun măsurile prevăzute de lege, iar alin. 9 prevede că personalul Gărzii Financiare nu va fi antrenat în acțiuni de control fiscal de natura celor privind stabilirea, urmărirea și încasarea veniturilor legale.
Instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare nr. -/10.03.2008 nu este un act administrativ jurisdicțional; acesta este, de fapt, un act premergător, respectiv un mijloc de probă (art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 152/2008) ce va putea fi combătut de reclamantă cu prilejul cercetărilor ce se efectuează în cadrul dosarului nr. 761/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, în vederea constatării săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, așa cum se menționează și în adresa pârâtei nr. -/11.03.2008 și în adresele nr. 761din 05.02.2008 și din 26.08.2008 de Poliția municipiului C - Biroul de Investigare a Fraudelor.
În susținerea faptului că procesul verbal de constatare nu întrunește caracteristicile unui act administrativ jurisdicțional, este și adresa nr. -/CS/14.03.2008 a Gărzii Financiare C - S prin care aceasta, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 3 din nr.OG 2/2001, remite reclamantei procesul verbal de constatare încheiat la data de 10.03.2008.
Actul atacat nu poate fi caracterizat nici chiar un act administrativ unilateral cu caracter individual pentru că, în conținutul său nu se regăsesc nici caracteristicile acestui act, prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ, cum ar fi: să fie emis de autorități publice în regim de putere publică; scopul emiterii sale să fie executarea sau organizarea executării legii; să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.
Instanța de fond a respins ca neutilă cauzei, cererea reclamantei privind efectuarea unei expertize contabile.
Tribunalul C - Sar espins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de către reclamanta, " în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară C - S, pentru anulare act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta - SRL solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică câtă vreme a respins cererea reclamantei de anulare a procesului verbal de control întocmit de Garda Financiară. Astfel, se arată că reclamanta a formulat o contestație pentru anularea procesului verbal de control conform art.7 din Legea nr.554/2004 asupra căreia pârâta nu s-a pronunțat astfel încât devin, incidente dispozițiile OUG nr.27/2003 privind aprobarea tacită.
Garda Financiară nu a respectat prevederile cuprinse în Anexa 1 pct.31-41 din OUG nr.889/24.06.2005 privind Normele Metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice unde se specifică că împotriva procesului verbal de control se poate formula plângere prealabilă ce soluționează prin decizie de către direcția din care face parte organul de control.
Se mai arată că procesul verbal de constatare nu este valabil pentru că nu a fost valorificat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală-DGFP C-S conform OG nr.92/2003 câtă vreme nu s-a procedat la întocmirea unui raport de inspecție fiscală și a unei decizii de imputare.
Procesul verbal de constatare este nul întrucât Poliția Municipiului C nu era competent să solicite control tematic pentru constituirea de probe în dosarul penal nr.761/P/5.02.2008 fiind încălcat flagrant art.2 alin.2 din Ordonanța nr.152/2008.
Potrivit deciziei ÎCCJ nr.XLVIII (48)/2008 acest document întocmit înaintea începerii urmăririi penale nu este valabil.
Pe fondul cauzei se mai arată faptul că Procesul verbal de control este netemeinic și nelegal, facturile emise de societate fiind corecte respectând întrutotul operațiunile comerciale desfășurate de reclamantă,neavând caracter fictiv și nefiind produs nici un prejudiciu statului prin fraudarea intereselor fiscale ale acestuia.
Din probele administrate în primă instanță, respectiv facturi, note de recepție, documente justificative și fotografii rezultă că s-au executat măsurile cuprinse în facturile omologate la pct.3 din procesul verbal de control iar pe de altă parte, atâta timp cât facturile considerate nereale au presupus taxe de plătit la bugetul de stat societatea nu ar fi acceptat a efectua plăți din disponibilitățile firmei pentru activități nerealizate.
În drept s-au invocat dispozițiile art.312 alin.2, 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
La dosar s-au depus următoarele: procesul verbal de constatare nr.-/10.03.2008, adresa nr.-/2008, copie contestație OG nr.27/2002, OUG nr.27/2003, copia anunț și invitație, decizie de impunere ( model), Ordinul nr.152/2008, copie registru de control, adresa nr.761/P/2008, copia deciziei nr.48/2007, Ordinul nr.889/2005, copie fotografii, cerere de suspendare a judecății, copii citații, concluzii scrise, împuternicire, certificat de grefă, adresa nr.-/2008.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
La solicitarea organelor de poliție din cadrul Poliției Municipiului C - Biroul de Investigare Fraude, intimata Garda Financiară C-S a procedat la efectuarea unui control tematic ce a urmărit realitatea operațiunilor patrimoniale menționate în facturi fiscale emise de - Internațional SRL și contabilizate de reclamantă, 8 facturi emise în perioada august 2004-decembrie 2005 și 3 facturi emise în perioada decembrie 2004-august 2005.
Controlul a fost finalizat prin întocmirea procesului verbal de constatare nr.-/10.03.2008 care a reținut în esență faptul că reclamanta a dedus cheltuieli în sumă de 80.843 lei pe baza unor facturi fiscale care nu au la bază operațiunii reale, urmărind contabilizarea unor operațiuni patrimoniale fictive în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale.
Reclamanta, prin acțiunea introductivă a solicitat anularea procesului verbal de control anterior menționat apreciind că susținerile organelor de control sunt neîntemeiate. Prima instanță a procedat la respingerea acțiunii apreciind că procesul verbal atacat nu întrunește caracteristicile unui act administrativ jurisdicțional ținând cont de faptul că nu stabilește nici un drept sau obligație fiscală în sarcina reclamantei și astfel nu întrunește nici caracteristicile unui act administrativ unilateral cu caracter individual.
Caracterizarea primei instanțe în ceea ce privește natura juridică a procesului verbal de control este una corectă, Curtea reținând că în speță nu este vorba despre un act administrativ unilateral cu caracter individual definit potrivit art.2 alin.1 lit.c din legea nr.554/2004 ca actul emis de o autoritatea publică în regim de putere publică și care dă naștere,modifică sau stinge raporturi juridice, pentru că astfel reclamanta să aibă deschisă calea acțiunii în contencios administrativ prevăzut de art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Se observă astfel că, pe lângă faptul că procesul verbal de constatare nu instituie obligații fiscale în sarcina reclamatei, el exprimă o stare de fapt legală de fictivitatea înregistrării în contabilitate a unor facturi fiscale ce a avut astfel ca și consecință fraudarea intereselor fiscale ale statului prin sustragerea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale, stare de fapt constatată de organele de control ale Gărzii Financiare C-S, dar care nu generează prin ea însăși obligația,reclamantei de la plată a sumelor astfel reținute, iar pe de altă parte chiar dacă s-ar fi stabilit obligații fiscale în sarcina reclamantei, deveneau incidente dispozițiilor Titlului IX din OG nt.92/2003 ce obligau reclamanta la formularea contestației împotriva actelor de creanță, decizia pronunțată în contestație putând fi ulterior atacată pe calea contenciosului administrativ și deci procesul verbal de control nu putea face obiectul unei acțiunii introduse direct la instanța de contencios administrativ conform art.1 alin.1 Legea nr.554/2004 în lipsa deciziei de impunere și ulterior a deciziei de soluționare a contestației.
Reclamanta invocă drept motiv de nulitate al procesului verbal de constatare dispozițiile expuse în anexa 1 pct.31 lit.a din.nr.889/2005 dispoziții pe care instanța nu le apreciază ca fiind incidente în cauză. Aceasta deoarece, actul normativ anterior menționat reglementează Normele Metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar în anexa I pct.1 se arată că activitatea de control financiar al statului se exercită prin direcția de control financiar și structurile subordonate aparținând direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, a municipiului B și Direcției generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul ANAF și deci nu reglementează activitatea de control desfășurată de Garda Financiară care are un alt temei legal și anume Ordinul nr.152/2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare. Astfel, conform art.2 Garda Financiară efectuează controlul operativ și inopinat, sub forma controlului curent sau tematic și în ceea ce privește respectarea normelor de comerț, la depistarea și combaterea activităților ilicite ce generează forma de evaziune și fraudă fiscală și totodată, la solicitarea procurorului, poate efectua constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o concluzionează tocmai procesul verbal care constituie mijloace de probe potrivit legii ( art. alin.2 din ordn.252/2008).
Or, în speță organele de control ale Gărzii Financiare au procedat la solicitarea organelor de poliție tocmai la efectuarea unei asemenea constatări, procesul verbal astfel întocmit prezentând relevanță juridică în dosarul de urmărire penală instrumentat reclamantei, unde aceasta își poate valorifica considerentele legate de prematuritatea acestui mijloc de probă sau competența organelor de poliție în solicitarea acestei constatări ( pct.3 și 4 din motivele de recurs).
Reclamanta nu poate invoca încălcarea dispozițiilor cuprinse în anexa 1 pct.31-41 din.889/2005 întrucât aceste dispoziții nu-i sunt aplicabile de vreme ce, prin procesul de constatare nu s-au stabilit sume de plăți în sarcina reclamantei și nici nu i s-au dispus alte măsuri. că organele de control pot solicita organelor fiscale valorificarea constatărilor prin emiterea unui act de creanță fiscală (decizie de impunere) conform art.85 și urmare OG nr.92/2003 dar de vreme ce nu s-au emis astfel de acte administrativ fiscale de impunere, reclamanta nu este îndreptățită la formularea acțiunii pe calea contenciosului administrativ.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor cuprinse la pct.31 din Ordn.889/2005 împotriva procesului verbal de control financiar se poate face plângere prealabilă conform art.7 din legea nr.554/2004 care se soluționează prin emiterea unei decizii ce se poate ataca ulterior la instanța de contencios administrativ competentă, dar aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță întrucât nu este vorba despre un procesul verbal de control financiar încheiat potrivit.nr.889/2005, ci despre o constatare realizată potrivit art.2 alin.2 din.152/2008.
Nu se poate reține astfel nici susținerea recurentei potrivit căreia de vreme ce pârâta nu a dat curs contestației reclamantei devin incidente dispozițiile OUG nr.27/2003.ceea ce înseamnă că a fost de acord cu constatarea reclamantei. Concluzia recurentei este eronată întrucât prevederile OUG nr.27/2003 nu se aplică activității de soluționare a contestațiilor la actele de impunere fiscală, ci vizează procedura de acordare a autorizației de către autoritățile administrative publice în domeniile stabilite prin OUG nr.27/2003 cu modificările ulterioare, autorizația fiind definită ca actul administrativ emis de autoritățile administrativ publice prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau profesii, noțiunea incluzând accizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea acte administrative ( art.3 OUG nr.271/2003), dar nu și emiterea deciziilor de soluționare, a plângerilor împotriva procesului verbal de control financiar, dispoziții cuprinse în. nr.889/2005, la care face referire recurenta.
Susținerea recurentei potrivit căreia procesul verbal de constatare este nul pentru că nu este valorificat de ANAF sau DGFP C-S prin anularea unui raport de inspecție fiscală și a unei decizii de impunere nu pot fi reținute și nu au relevanță juridică, necesitatea emiterii unor asemenea acte de impunere fiscale reprezentând o chestiunea de oportunitate ce nu poate face obiectul controlului de către instanță de contencios administrativ, iar pe de altă parte nu poate constitui nici un motiv de nulitate a procesului verbal de constatare, motivele de nulitate vizând în fapt chestiuni anterioare sau concomitente întocmirii actului atacat.
Corect a reținut prima instanță și faptul că procesul verbal de constatare nu are nici caracterul unui act administrativ jurisdicțional ce ar putea face obiectul unei acțiunii în contencios administrativ conform art.6 din Legea nr.554/2004 întrucât actul administrativ jurisdicțional presupune cu necesitate ca acesta fie emis de o autoritate administrativ investită cu atribuții de jurisdicție administrativ specială, deci care are competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, or în speță procesul verbal de constatare nu are aceste caracteristici, fiind incidente dispozițiile art.2 alin.2 ord.152/2008, așa cum s-a arătat anterior.
Prin urmare, de vreme ce procesul verbal de constatare nu poate fi calificat nici ca act administrativ individual cu caracter unilateral conform art.2 alin.1 lit.c și nici ca act administrativ jurisdicțional conform art.2 alin.1 lit.d din legea nr.-, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Ca atare, Curtea nu va mai analiza pertinența susținerilor recurentei privind nelegalitatea procesului verbal de constatare, chestiuni ce țin de fondul cauzei și care numai fac obiectul analizării prezentului recurs din perspectiva art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanță a soluționa mai întâi excepțiile de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește cererea recurentei de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr- ce are ca obiect contestație reclamantei împotriva procesului verbal de constatare nr.- instanța urmează aor espinge nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.244 pct.1 Cod procedură civilă legată de existența unui drept ce ar putea influența soluția în prezenta cauză, aceasta din perspectiva faptului că acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.
În consecință văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2339/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Garda Financiară C S și C
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul C -
Judecător:
Red. /8.06.2009
Tehnored. /10.06.2009/ 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
