Despăgubire. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. - -
DECIZIA NR.97 /CA/2010 -
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Marinecu Simona JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B,cu sediul în O, str. -, nr.24 - 26, jud. în contradictoriu cu intimata reclamantă, din O,-, -.5,.C,.2,.52, jud.B, împotriva sentinței nr.305/CA din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr.-, având ca obiectdespăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, reprezentanta intimatei reclamante a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, în data de 11.02.2010, prin serviciul registratură al instanței, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 04.02.2010, când părțile prezente au pus concluzii asupra fondului, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp în vederea deliberării, a fost amânată pronunțarea pentru acest termen, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.305/CA/14.11.2006, Tribunalul Bihora admis acțiunea intentată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, și în consecință a anulat decizia de imputare nr.170/06.07.2006 emisă de pârâtă pentru suma de 15.898,82 lei imputată reclamantei și a obligat pe pârâta să plătească reclamantei suma de 595 lei cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că eclamanta, în calitate de director executiv adjunct, a condus compartimentul financiar-contabilitate al pârâtei.
A arătat că prin decizia de imputare nr. 170/06.07.2006, conducătorul instituției publice pârâte a imputat reclamantei o pagubă în sumă de 15.898,82 lei, reprezentând penalități de întârziere (15.458,82 lei) și cheltuieli de judecată (440lei) - filele 5,6.
A precizat că penalitățile și cheltuielile de judecată au fost achitate de pârâtă, către creditoarea SRL O, în executarea sentinței civile nr.727/06.02.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, prin care Baf ost obligată să plătească în favoarea SRL suma de 3788 EURO (în echivalent lei), reprezentând contravaloarea lucrărilor din factura fiscală nr.-/28.01.2004, cu penalități de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de 28.01.2004 până la plată, fără ca penalitățile să depășească debitori: (fila 58).
Având în vedere că, prin decizia de imputare s-a angajat răspunderea patrimonială (civilă) a reclamantei, pentru paguba produsă instituției publice, în conformitate cu prevederile art.72, lit. a din Legea 188/1999, instanța a examinat dacă sunt întrunite și celelalte elemente ale răspunderii patrimoniale civile a funcționarului public:existența faptei ilicite în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor funcției, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate între faptă și paguba imputată.
A precizat că fapta ilicită reținută în decizie constă în aceea că reclamanta ar fi refuzat la plată contravaloarea facturii nr.-/28.01.2004.
Din probele cu acte scrise depuse la dosar a rezultat însă că, după emiterea facturii din 28.01.2004, a fost imposibilă efectuarea plății acestei facturi deoarece nu au existat credite bugetare aprobate pentru efectuarea acestei cheltuieli, lucrările fiind contractate cu încălcarea prevederilor exprese ale Legii 500/2002 privind angajarea cheltuielilor numai în limitele creditelor bugetare aprobate.
Sumele pe care Ministerul Agriculturii le-a alocat în anii 2003-2004, prin repartițiile nr.68378/12.02.2003 și -/20.01.2004, au fost cheltuite conform propunerii de angajare a cheltuielilor și ordonanțării de plată întocmite de ordonatorul de credite.
Lipsa sumelor alocate prin buget pentru plata facturii din 28.01.2004 a continuat până la data primirii repartiției nr.-/19.05.2005, prin care ordonatorul principal (Ministerul Agriculturii) a alocat credite bugetare în sumă de 500.000 mii lei pentru lucrările de reparații capitale executate la.
A menționat că pentru perioada 28.01.2004 - 19.05.2005, este vădit nefondată susținerea că reclamanta ar fi refuzat nelegal să dispună plata facturii nr.- deoarece este cert că, în această perioadă, nu au existat sume repartizate prin buget pentru plată, împrejurare de care nu era răspunzătoare reclamanta, fiind urmarea contractării cu încălcarea prevederilor Legii finanțelor publice.
A apreciat că nu se poate reține nici că, ulterior alocării de credite prin repartiția din 19.05.2005, neachitarea facturii ar constitui faptă ilicită.
Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care efectuată plata(șeful compartimentului financiar-contabil).
In speță, reclamanta a acționat legal, conform prevederilor art.52 din Legea 500/2002 și ale Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.l792/2002(pentru aprobarea Normelor metodologic e privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltui8elilor instituțiilor publice) deoarece nu putea efectua o plată legală în condițiile în care nu i s-au înaintat documentele justificative necesare și ordonanțarea de plată de către ordonatorul de credite.
Că nu i s-au înaintat documentele și nici propunerea de angajare și ordonanțarea de plată a facturii nr.-/2004, a rezultat din răspunsul reclamantei înregistrat la nr. 15036/28.12.2005 și din referatul întocmit de persoana cu atribuții de control financiar preventiv (filele 73, 91), iar împotriva acestui răspuns pârâta nu a administrat probe cu acte scrise din care să rezulte existența propunerii de angajare a cheltuielii și ordonanțarea de plată de către ordonatorii de credite, cerute de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1792/2002 pentru efectuarea unei plăți legale.
Totodată, instanța a reținut și împrejurarea că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public trebuie să existe o legătură de cauzalitate necesară între fapta imputată funcționarului și pagubă.
In acest sens, a reținut că paguba în sumă de 15.458,82 lei este formată din penalitățile la care a fost obligată pârâta, începând cu data de 28.01.2004 până la plată, dar cu limitarea penalităților la cuantumul debitului
Ținând seama că, datorită acceptării prin contract a clauzei penale de 1% pe zi de întârziere penalitățile în cuantumul imputat (15.458,82 lei), s-au înregistrat în primele 100 zile de întârziere începând cu data de 28.01.2004 și că, în această perioadă factura nu putea fi achitată ca urmare a lipsei sumelor alocate prin buget, s-a constatat că nu există un raport de cauzalitate necesară între fapta imputată pârâtei - refuzul de plată - și prejudiciul care i-a fost imputat.
C mult s-ar putea susține că modul în care a acționat pârâta în perioada ulterioară ar fi putut contribui la o mărire a pagubei (prin curgerea în continuare a penalităților), dar o mărire a pagubei în realitate nu s-a produs deoarece penalitățile nu puteau depăși cuantumul debitului conform art.4,al.3 din Legea 469/2002.
Pentru considerentele arătate, concluzionând că nu s-a dovedit săvârșirea de către reclamantă cu vinovăție a unei fapte ilicite în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și nici legătura de cauzalitate necesară în producerea pagubei, instanța a constatat că decizia de imputare nr. 170/06.07.2006 este netemeinică, deoarece nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale pentru paguba imputată reclamantei.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea în temeiul art.73,al.2 din Legea 188/1999 și art. 18,al. l din Legea 554/2004 și a anulat decizia de imputare nr. 170/06.07.2006.
In baza art.274 din Cod procedură civilă, pârâta aflată în culpă procesuală a fost obligată la plata sumei de 595 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând onorariu avocat).
Capătul de cerere formulat prin acțiunea introductivă, pentru suspendarea executării deciziei de imputare, a fost soluționat prin încheierea nr.240/A/19.09.2006 (fila 84).
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Regională B, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerii ca legală și temeinică a Deciziei de impunere nr. 170/06.07.2006 emisă de DADR
În motivarea recursului, recurenta a arătat că reclamanta economist, având funcția de director executiv adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, în calitate de conducător al compartimentului financiar - contabilitate, a achitat numai contravaloarea contractului nr.238 în sumă de 593.989.550 și a refuzat nejustificat să plătească suma de 154.588.280, prevăzută în contractul nr.239.
Recurenta a precizat că hotărârea privind refuzul nejustificat al d-nei ec. de efectua plata pentru contractul nr.239, a fost greșită și nelegală și a condus la acționarea în instanță a DADR B, care că a fost obligată conform sentinței civile nr.727/2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.8943/2005, la plata sumei de 15.898,82 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.- din 28.01.2004, pentru lucrările realizate conform contractului nr.239 în valoare de 154.588.280 lei, penalități de întârziere în sumă de 15.458,82 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 440 lei.
De asemenea a apreciat că decizia d-nei ec. a fost greșită și nelegală, deoarece cele două contracte au fost pe picior de egalitate, întrucât au fost încheiate în aceeași zi, au avut ca obiect lucrări similare executate de același furnizor, nu au fost denunțate după preluarea de B, nu au fost recepționate concomitent de comisia internă de recepție a DADR B și nu au existat sumele necesare efectuării plății care erau în contul DADR
A menționat că reclamanta avea obligația de a sista lucrările, dacă a considerat că nu sunt alocate fondurile necesare achitării lucrărilor, precizând că de fiecare dată d-na s-a situat pe poziția de a nu achita suma datorată la SC SRL, cu toate că prin intenția de conciliere înregistrată sub nr.79/05.04.2004, creditoarea a fost dispusă să renunțe la penalități în cazul achitării contravalorii facturii în cauză.
De altfel, recurenta a arătat că în luna decembrie a dispus prin ordinul de serviciu nr.14978/27.12.2005 să se efectueze plata în cauză, iar prin răspunsul nr.15036/28.12.2005,a precizat că refuzul d-nei a fost categoric, sumele disponibile fiind retrase din contul DADR
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9, art.304 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, având în vedere că la data încheierii contractului nu avea aprobate credite bugetare pentru efectuarea cheltuielilor, încălcându-se astfel prevederile art.4 din Legea nr.500/2002, privind Finanțele Publice, care prevede în mod expres că " angajarea cheltuielilor se face numai în limita creditelor bugetare aprobate."
De asemenea a precizat că au fost încălcate prevederile art.14 alin.1 din același act normativ, care prevede că " nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.2 și nici angaja și efectua din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială." A menționat că potrivit art.22 alin.2 lit. a din aceeași lege prevede că " angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor se face numai în limita creditelor bugetare probate și repartizate".
A mai arătat că încălcarea prevederilor a fost constatată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi B, prin procesul verbal de constatare din data de 14.10.2005, precum și de corpul de control al Ministrului Agriculturii prin nota nr.43586/-/43020/43335/01.02.2006.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 lit. a) din Legea 188/1999,răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produsecu vinovățiepatrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează.
În speță, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că nu i se poate imputa reclamantei, în calitate de conducător al compartimentului financiar-contabil, neplata facturii fiscale nr. -/28.01.2004, în valoare de 15.458,82 lei, emisă în baza contractului nr. 239/03.06.2003 și deci aceasta nu poate fi obligată la plata penalităților rezultate din achitarea cu întârziere a facturii fiscale în discuție.
Astfel, din ansamblul probatoriului administrat în fața instanței de fond rezultă că, la data încheierii contractului nr. 239/03.06.2003, Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie B nu avea aprobate credite bugetare pentru angajarea unor lucrări de tâmplărie la clădirile pe care le avea în administrare, fiind încălcate astfel prevederile art. 4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, care prevede în mod expres că angajarea cheltuielilor se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, precum și art. 22 alin. 2 lit. a), potrivit căruia angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor se face numai în limita creditelor bugetare aprobate și repartizate.
Încălcarea acestor prevederi legală a fost constatată și de Curtea de Conturi, în cuprinsul procesului-verbal de constatare încheiat la data de 14.10.2005 de Camera de Conturi B.
De asemenea, ca urmare a reorganizării Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie B, care s-a reorganizat ca unitate fără personalitate juridică, trecută în subordinea DADR B, s-a întocmit protocolul de predare-primire la data de 01.08.2003, având nr. 4429, iar în cuprinsul acestuia, nu au fost consemnate lucrările contractate de prin contractul de lucrări nr. 239/2003.
Toate aceste elemente denotă, astfel, nelegalitatea angajării cheltuielilor respective și, implicit, aprecierea ca fiind justificat, din această perspectivă, refuzul reclamantei de a achita contravaloarea facturii fiscale în cauză. De asemenea, în urma ordinului de serviciu dat reclamantei în data de 27.12.2005, de a efectua plata, aceasta a răspuns directorului executiv, justificându-și refuzul prin lipsa celorlalte documente necesare efectuării plății, care trebuie să însoțească factura fiscală. Același aspect, al imposibilității efectuării plății din cauza lipsei documentelor legale, rezultă și din înscrisul aflat la dosarul de fond la fila 91, care constituie un răspuns dat de referentul superior contabil directorului executiv al instituției, prin care îl încunoștiințează că în contabilitate nu există nici un document legal pentru plata facturii, respectiv dosar de achiziție publică, conform OUG 60/2001, contract de achiziție, situație de lucrări, propunere de angajare și ordonanțare a unei cheltuieli, potrivit Ordinului MFP nr. 1792/2002.
De altfel, însăși instituția în cauză - DADR, prin reprezentanții, săi, a recunoscut lipsa documentelor necesare efectuării plății, nulitatea procesului-verbal de recepție și neefectuarea recepției, în cadrul apărărilor făcute în cadrul dosarului nr. 8943/2005 al Judecătoriei Oradea, potrivit celor consemnate în practicaua sentinței civile nr. 727/06.02.2006.
În ceea ce privește existența sumelor alocate de Ministerul Agriculturii în calitate de ordonator principal de credite, din înscrisurile dosarului rezultă că sumele alocate în anii 2003-2004, prin repartițiile nr. 68378/12.02.2003 și nr. -/20.01.2004, au fost cheltuite conform propunerii de angajare a cheltuielilor și ordonanțării de plată întocmite de ordonatorul de credite. Abia prin repartiția nr. -/19.05.2005 s-au alocat 500.000 lei pentru lucrările de reparații capitale executate la, aspect recunoscut de însuși directorul executiv al instituției prin adresa nr. 14978/27.12.2005 și respectiv nr. 5434/06.07.2006.
Prin urmare, pentru perioada 28.01.2004 - 19.05.2005, este evident că reclamanta nici nu dispunea de sumele necesare plății facturii nr. -/24.01.2004, astfel că, având în vedere și considerentele arătate anterior, instanța apreciază că instanța de fond a reținut în mod temeinici și legal faptul că nu se poate reține vinovăția reclamantei pentru neplata facturii aferente contractului nr. 239/03.06.2003.
Este, de asemenea, corectă și aprecierea instanței de fond, în sensul că nu există legătură de cauzalitate între fapta imputată funcționarului și pagubă, atâta vreme cât paguba imputată reclamantei, în sumă de 15.458,82 lei, este formată din penalitățile la care a fost obligată instituția publică, începând cu data de 28.01.2004, până la plată, iar ca urmare a limitării penalităților la cuantumul debitului, acestea s-au înregistrat în primele 100 zile de întârziere începând cu data de 28.01.2004, iar în această perioadă, factura nu putea fi achitată ca urmare a lipsei sumelor alocate de la bugetul de stat.
Având în vedere toate considerente expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul și menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvolatare Rurală B cu sediul în O, str. -, nr.24 - 26, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în O,-, -.5,. C,.2,.52, jud.B, împotriva sentinței nr.305/CA din 14 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.dec.
Judec.fond
Tehnored./17.02.2010/4 ex.
Emis 2 comunicări - predate la expediție
1.recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvolatare Rurală B cu sediul în O, str. -, nr.24 - 26, jud. B
2.intimata reclamantă, domiciliată în O,-, -.5,. C,.2,.52, jud.B,
Președinte:Marinecu SimonaJudecători:Marinecu Simona, Sotoc Daniela, Filimon Marcela
