Despăgubire. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială de Contencios

Administrativ și Fiscal

Dosar nr. - -

DECIZIA NR.99/CA/2010 -

Ședința publică din 11.02.2010

PREȘEDINTE: Marinecu Simona JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela

JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurentele pârâte Direcția Generală A Finanțelor Publice S - cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, județul S M șiAdministrația Fondului Pentru Mediu- B, sector 6, nr. 294 corp A, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul ales la Cabinetul avocatei - O, Al. nr. 2. județul S M, împotriva Sentinței civile nr.503/CA/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. -, având ca obiectdespăgubire.

La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 04.02.2010, iar încheierea din acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp în vederea deliberării, a fost amânată pronunțarea pentru acest termen, când:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin sentința nr.503/CA/15.10.2009, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate de către pârâte, a admis acțiunea cum a fost precizată a reclamantului în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice S M - Administrația Finanțelor Publice -O, și în consecință a dispus anularea Deciziei nr.7945/2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice, a bligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 6103 lei reprezentând c/v taxă cu dobânzi legale și 1043 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza art.137 Cod de procedură civilă instanța a respins excepțiile invocate. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice O, întrucât în cauză a fost citată în calitate de pârâtă și DGFP SMu nitate cu personalitate juridică, de altfel Administrația Finanțelor Publice conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă poate să stea în calitate de pârâtă în judecată.

A respins și excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât din actele de la dosar a rezultat că înainte de sesizarea instanței reclamantul s-a adresat DGFP SM( fila 4 de la dosar) precum și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât instanța de contencios este competentă să soluționeze prezenta cauză raportat la obiectul dedus judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținutîn fapturmătoarele:

Reclamantul a completat o cerere tip prin care a solicitat calculul taxei de poluare pentru autovehicule în vederea primei înmatriculări în România prev.de OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.

Pentru stabilirea cuantumului taxei de poluare datorată organul fiscal abilitat în acest sens, respectiv Administrația Finanțelor Publice Oae mis Decizia privind calculul taxei de poluare pentru autovehicule nr. 7945/01.08.2008 (fila 44 de la dosar), prin care, în sarcina solicitantului s-a stabilit obligația de plată a unei taxe de poluare în cuantum de 6.103 lei.

Pe fondul cererii, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată.

Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte".

Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:

" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."

În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".

Din această soluție de principiu dată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.

Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa de poluare, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantei/ului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.

Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".

Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.

În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța a constatat că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii. Astfel, n Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi -es - Regionalis, respectiv Ntemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:

Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.

56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.

57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:

- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;

- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.

O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă".

În cauze relativ, recente -Hotărârea CJCE (Prima Camera) din 19 martie 2009 în cauza nr. C-10/08 - Comisia vs. Finlandaa statuat că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 CE urmărește sa garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele care se află deja pe piața națională (Hotărârea din 17 iulie 2008,.?ski, C 426/07, încă nepublicată, punctul 31 și jurisprudența citata). Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate sa fie mai taxate decât produsele naționale și doar daca nu produce în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea ski, menționată mai sus, punctul 32 și jurisprudența citată).

De asemenea, în cauzaComisia CE Austria (Cauza C-524/2007),E a statuat că, în calitatea sa de stat membru al Comunităților Europene, Austria este obligata să nu impună restricții cantitative la import sau să ia masuri cu efect echivalent acestora pentru produse ce provin din alte state membre, toate acestea sub rezerva prevederilor art. 30 din Tratatul CE. În ciuda acestor obligații, Austria a condiționat importul autovehiculelor de ocazie, deja înmatriculate în alt stat membru, de satisfacerea anumitor condiții de mediu și de zgomot, prevalându-se de anumite norme de drept comunitar derivat, argumentând ca măsura are în vedere protejarea cetățenilor locuitori ai Austriei de poluarea pe care ar produce-o acest tip de autoturisme. Comisia a solicitat constatarea neexecutării de către Austria a obligațiilor prevăzute de către art. 28 și 30 din Tratatul CE, argumentul principal fiind ca autoturismele identice, înmatriculate pe teritoriul Austriei, pot face obiectul transferului de proprietate, fără a exista o restricție în acest fel. De asemenea, a mai arătat Comisia, realizarea obiectivelor în materie de protecție a sănătății și a mediului prin impunerea de condiții numai vehiculelor de import nu ar fi compatibilă cu principiul liberei circulații a mărfurilor.

Începând cu 1 ianuarie 2007 România este stat membru CE, însușindu-șiacquis-ul comunitar și asumându-și, printre altele, obligațiile prevăzute de art. 28, 30 și 90 din Tratatul CE.

În privința reglementărilor interne, instanța constată începând cu 1 ianuarie 2007 și până la 1 iulie 2008 au fost în vigoare dispozițiile art. 2141și următoarele din Codul Fiscal, privind taxa specială la prima înmatriculare în România a oricărui autovehicul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule care a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit.

De la 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care stabilește că se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3).

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.

Taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.

În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților și din numeroasele luări de poziție formulate în mod public se menționează în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic.

Potrivit OUG nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).

OUG nr. 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonantei de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008.

În măsura în care astfel cum solicită autoritățile publice pârâte, s-ar aprecia că taxa de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 este în realitate o taxă de primă înmatriculare acceptată de Uniunea Europeană, respectiv în acord cu practica E, deoarece aceasta îndeplinește exigențele prevăzute în dreptul comunitar în sensul că, cuantumul acestuia nu este discriminator pentru produsele identice/similare la care se aplică, după cum cuantumul acesteia, la prima vedere nu depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior, se constată că, în legătură cu taxa de primă înmatriculare instanțele judecătorești interne au apreciat în mod constant că prin taxa de primă înmatriculare se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe și că, procedând în acest mod, legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.

Verificând însă taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare instanța constată că, în mod evident această taxă este alta decât taxa specială instituită prin dispozițiile Codului fiscal abrogate prin noul act normativ, având o altă denumire, alt mod de calcul și altă destinație, fiind virat direct în contul unei autorități publice centrale autonome.

În această situație se remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, deoarece, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare și doar o singură dată, deși este evident că poluează și autoturismele deja înmatriculate.

Discriminarea este realizată de legiuitor prin faptul că a stabilit ca moment al plății taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".

Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile OUG nr. 50/2008 prin care se instituie obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehiculele importate din state membre sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din ordonanța de urgență amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a restitui taxa specială achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.

Față de cele arătate mai sus, constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care se impune anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte beneficiară a sumelor achitate în contul acesteia de către contribuabili să procedeze la restituirea taxei pe poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.

Din această perspectivă se constatată că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).

În consecință, în temeiul art.8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant astfel cum aceasta a fost precizată, conform prezentului dispozitiv.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și Administrația Fondului Pentru Mediu.

Recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa solicitat admiterea excepției privind necompetența materială a Tribunalului Satu Mare, admiterea excepției decăderii reclamantului din dreptul de a mai formula contestație împotriva actului administrativ și anume a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehiculele nr.7945/01.08.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice O din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului S M, în conformitate cu dispozițiile art.205-207 și art.209 alin.1 din OG.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar în subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehiculele nr.7945/01.08.2008 emisă de DGFP S M -

În motivarea recursului recurenta pârâtă DGFP SMa rată în susținerea excepției privind necompetența materială a Tribunalului Satu Mare că în cauză a fost citată în calitate de pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, ca autoritate publică centrală, întrucât, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, instituție care potrivit solicitării reclamantei ar urma în situația în care se admite acțiunea acesteia să fie obligată la repararea prejudiciului suferit de aceasta, respectiv restituirea sumei de 1050 lei, reprezentând plata taxei pe poluare, în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.8 alin.1 din același act normativ.

În susținerea excepției decăderii reclamantului din dreptul de a mai formula contestație împotriva actului administrativ, în conformitate cu dispozițiile art.205-207 alin.1 din OUG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, învederează că decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule reprezintă titlu de creanță și înștiințare de plată conform legii și poate fi contestată în conformitate cu prevederile art.209 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, în termen de 30 de zile de la dat comunicării, sub sancțiunea decăderii, prevăzută de art.207 alin.1 din același act normativ.

Reclamantul în acțiunea introdusă la instanța competentă nu a făcut dovada atacării deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehiculele, emisă de organele competente, în termen legal prevăzut de legislația în vigoare și prin urmarea a solicitat instanței decăderea reclamantei de a formula contestație împotriva deciziei menționate.

În consecință, precizează că reclamantul trebuia să se adreseze Administrației Finanțelor Publice ca organ ierarhic superior și să solicite revocarea în tot sau în parte a actului pretins vătămător și anume a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehiculele menționate, emisă de Administrația Finanțelor Publice O, arătând că nu a îndeplinit condiția obligatorie a procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, fiind totodată decăzută din acest drept, conf.art.207 din OG nr.92/2003.

Din conținutul adresei depusă la dosarul cauzei ulterior, prin modalitatea de formulare, nu reiese faptul că reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehiculele nr.7945/01.08.2008, precizând că Administrația Finanțelor Publice O prin adresa nr.11467/25.09.2008 a răspuns petiționarului ca la o simplă cerere de restituire a taxei și în mod temeinic nu a considerat că este o contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehiculele nr.7945/01.08.2008.

Învederează că adresa nu îndeplinește condițiile de fond și de formă a unei contestații împotriva unui act administrativ.

În vederea respingerii acțiunii reclamantei a precizat că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă, scopul art.90 nefiind acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere a unor impozite existente.

Curtea Europeană a Comunităților Europene a apreciat că art.90 din Tratatul CE, trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute în Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand, puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și valoarea taxei determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului, iar clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră, încât atunci când se aplică autoturismelor second-hand din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand.

Recurenta mai arată că prevederile OUG nr.50/2008 și ale HG nr.686/2008 sunt în concordanță cu dispozițiile art.90 din Tratatul, întrucât taxa pe poluare se plătește la prima înmatriculare a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, indiferent dacă acesta este din producție internă sau importat dintr-un alt stat membru

În drept au fost invocate dispozițiile legale menționate în motivarea recursului.

Recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu B, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și modificarea în tot a sentinței.

În motivarea recursului său, arată că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare și a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale E/, dar și textului propriu zis al Tratatului

Față de obiectul acțiunii reclamantului, arată că acesta nu a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei de calcul a taxei pe poluare și ulterior nemulțumit de răspunsul la plângere sau pentru că nu ar fi primit nici un răspuns a formulat acțiune în contencios administrativ. De asemenea, precizează că reclamantul nu a invocat și nu a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației administrative, acțiunea sa având ca obiect contestarea faptului că pretinderea plății este nelegală și dispunerea restituirii sumei plătite cu titlu de taxă de poluare.

Drept urmare, consideră că cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare este inadmisibilă.

Apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată, OUG nr.50/2008 abrogând taxa specială de primă înmatriculare, pentru că așa cum fusese notificată, România încălca prevederile art.90 din Tratatul CE.

În plus, învederează că instanța de fond nu a observat că OUG nr.50/2008 a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei, iar art.8 alin. (2) prevede că valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul, după ce acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.

Mai mult, arată că art.90, primul paragraf din Tratatul CE, este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului pe import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai aplicat produsului de import.

Discriminarea există doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari și prin OUG nr.50/2008 nu se face nici o distincție între produsele naționale și cele provenind din celelalte state membre, în egală măsură plătindu-se taxa pe poluare, în funcție de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechimea autovehiculului și cu posibilitatea restituirii valorii reziduale.

În drept au fost invocate prevederile art. 299 Cod Procedură Civilă, OUG nr.196/2005, Legea nr.105/2006 și Legea nr.554/2004.

Intimatul prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursurilor formulate de către recurentele pârâte și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei de calcul nr.7945/2008 emisă de către Administrația Finanțelor Publice

În ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare invocată de către recurenta pârâtă DGFP S M, solicită respingerea acesteia, întrucât recurenta a făcut o interpretare greșită a art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, invocând în susținerea excepției că, atâta vreme cât banii plătiți de contribuabili cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul B și se administrează de către aceasta, iar competența de soluționare a cauzei ar aparține Curții de Apel Oradea, precizează că nu își însușesc opinia atâta vreme cât actul atacat este emis de către O, competența de soluționare a cauzei neputând aparține decât Tribunlului S

Pe cale de consecință, deoarece în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate, ori reînmatriculate în România, dar se percepe o astfel de taxă pentru cele înmatriculate în alte state și reînmatriculate în România, consideră că există o diferență de tratament, regimul juridic fiscal fiind discriminatoriu.

În drept a invocat prevederile art.115-118 Cod procedură civilă.

Instanța de recurs analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că sunt nefondate urmând ca in baza prev. art. 312 Cod Procedură Civilă să dispună respingerea lor ca atare și menținerea sentinței atacate în totalitate pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei se reține că este nefondată deoarece actul administrativ vătămător în sensul vizat de art.8 din Legea nr.554/2004, nu a fost emis de către o autoritate centrală, ci de una locală respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului S M, care a procedat și la încasarea taxei contestate de reclamant, astfel că competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, revine tribunalului și nu curții de apel. Faptul că după încasarea taxei, ea se virează la bugetul fondului de mediu gestionat de Administrația Fondului de Mediu nu atrage competența materială în primă instanță a curții de apel, datorită calității de organ central a acestei instituții.

Cu privire la excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula contestație împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare și cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pe aceleași considerente se reține că în mod judicios prima instanță a reținut că ele sunt nefondate deoarece cererea reclamantului este una de restituire a taxei, formulată în temeiul art.117 din G nr. 92/2003, ce poate fi introdusă în termenul general de prescripție prevăzut de lege. Prin acțiunea formulată reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei de poluare, ci solicită restituirea unei taxe plătite nelegal,situație în care nu i se poate aplica sancțiunea decăderii invocată de recurente prin prisma art. 207 din OG 92/2003.

Referitor la fondul cauzei deduse judecății instanța de recurs reține că motivele invocate de recurenți sunt nefondate.

Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În conformitate cu prevederileart.110 alin.1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 din TCE)"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.

În speță, OUG nr.50/21.04.2008stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituireataxei de poluarepentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.

Este adevărat că nimic nu împiedică statele membre să perceapă asemenea taxe, ele fiind libere sa decidă cuantumul și metodele de calcul. Totuși, aceasta libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (), in special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede, așa cum s-a arătat un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone și al celor care provin din alte state membre.

Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputaexclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară.

Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este otaxă cu echivalent taxelor vamale la import.

Potrivit normelor comunitare:

-art.25 E "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".

-art.28 E "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".

Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.

Practic, prin instituirea taxei de poluare,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.

Sunt astfel nefondate susținerile recurentei Administrația Fondului Pentru Mediu B, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal și că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul E să se ia în considerarea nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.

Textul art.110 din se referă laprodusele provenind din alte state membreși supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.

De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar afirmația recurentei Administrația Fondului pentru Mediu B cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.

Comisia Europeană (E) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătură cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislație românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecționiste asupra industriei auto naționale.

Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul

Drept urmare se reține că în mod judicios a reținut prima instanță că taxa de poluare este una discriminatorie care încalcă prevederile art.110 din, motivele de recurs invocate sub aceste aspecte fiind nefondate.

Cât privește motivul de recurs privind încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor cuprinse în HG686/2008 referitoare la procedura de restituire a taxei se reține că este nefondat deoarece aceste dispoziții se referă la procedura ulterioară soluționării cauzei, de executare a hotărârii și nu vizează fondul cauzei deduse judecății.

Referitor la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță se reține că reducerea lor nu se justifică deoarece ele reprezintă taxele de timbru achitate de reclamant și onorariu avocat în cuantum de 1000 lei, cuantumul acestui onorariu nefiind disproporționat față de obiectul cauzei.

Pentru aceste considerente, instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză și menținerea în totalitate a sentinței atacate.

În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga recurentele să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respingeca nefondate recursurile declarate de recurentele pârâteDirecția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, județul S M șiAdministrația Fondului Pentru Mediu- B, sector 6, nr. 294 corp A, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul ales la Cabinetul avocatei din O, Al., nr. 2. județul S M, împotriva Sentinței nr.503/CA/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.

Obligă părțile recurente să plătească părții intimate suma de 1000 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

Red.înch.

Jud.fond.

Tehnored./05.02.2010/3 ex.

Emis 1 comunicare - predate la expediție

1.recurentă pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, județul S M

2 recurentă pârâtă Administrația Fondului Pentru Mediu - B, sector 6, nr. 294 corp A,

3. intimat reclamant - cu domiciliul ales la Cabinetul avocatei din O, Al., nr. 2. județul S M,

Președinte:Marinecu Simona
Judecători:Marinecu Simona, Sotoc Daniela, Filimon Marcela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Oradea