Despăgubire. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. - -
DECIZIA NR.98/CA/2010 -
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Marinecu Simona JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - SRL O, cu sediul în O,-/A, în contradictoriu cu intimata pârâtăAdministrația Finanțelor Publice A Municipiului,cu sediul în O,- și intimata chemată în garanțieAdministrația Fondului Pentru Mediu B,cu sediul în sector 6, nr.294 corp A, împotriva Sentinței nr. 478/CA/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. -, având ca obiect -despăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei - 2 lei prin chitanța de la fila 5 dosar, iar diferența de 17,5 prin chitanța depusă la 26.11.2009 - fila 29 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 04.02.2010, iar încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru acest termen, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.478/CA/16.06.2009, Tribunalul Bihor respins excepția inadmisibilității, a respins excepția tardivității formulării plângerii prealabile, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A Municipiului O și chemata în garanție Administrația Fondului Pentru Mediu și a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată că, anterior promovării acțiunii în instanță reclamanta a introdus plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din 554/2004, plângere care a fost respinsă de către pârâtă prin adresa cu nr. 1815/02.02.2009, aflată la fila 7 dosar.
de aceste considerente, a precizat că, câta vreme nu s-a emis un act administrativ-fiscal prin care sa fie impusă plata taxei de prima înmatriculare, in mod corect reclamanta, in considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat Administrației Publice a Municipiului O, cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit de la pârâta, concretizat in adresa nr. 1815/02.02.2009 constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune in anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
A considerat că nu poate fi primita susținerea pârâtei, in sensul că, pentru a putea fi considerată îndeplinită procedura prealabila, reclamanta trebuia sa se adreseze organului fiscal pentru revocarea răspunsului la cererea de restituire câtă vreme, astfel cum am arătat, reclamanta s-a adresat deja Administrației Finanțelor Publice a Municipiului O cu cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare. De altfel, chiar in cuprinsul adresei nr. 1815/02.02.2009, pârâta a menționat că aceasta poate fi atacata in condițiile Legii 554/2004 la Tribunalul Bihor.
De asemenea, din înscrisurile de la dosar a rezultat că reclamanta a respectat termenul de 30 de zile, prevăzut de art.7 din 554/2004, astfel încât urmează să respingă ca nefondată și excepția de tardivitate a formulării plângerii prealabile.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene două autoturisme, iar pentru a le înmatricula în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Oac ondiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind în sarcina reclamantei o taxă de poluare în cuantum de 2.533 lei, care a fost achitată prin chitanța seria - nr.-/08.12.2008.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, " obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate disp. art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Astfel, potrivit disp. OUG 50/2008, România, stat membru al Comunității Europene nu supune direct sau indirect produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituită de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
A apreciat că, caracterul taxei prevăzute de disp. OUG 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează să fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp.art.214/1 fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat reclamantei restituirea taxei de poluare reglementată de disp. OUG 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-.
Ca o consecință a respingerii acțiunii introductive, pentru considerentele arătate mai sus, instanța a respins și cererea de chemare în garanție a chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs recurenta, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulate, arătând în motivare că reglementarea fiscală română, respectiv OUG nr.50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din tratatul CE, întrucât: există o discriminare între autoturismele second - hand înmatriculate deja într-un stat membru al uniunii Europene și care se înmatriculează în România după 1 iulie 2008 (produsele importate) și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România (produsele naționale), există un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, alegerea consumatorului putându-se îndrepta fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat într-un alt stat membru, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România; taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru. A precizat că această concluzie se desprinde din expunerea de autoturisme a OUG nr.50/2008, unde se face vorbire despre nevoia de a bloca invazia de autoturisme second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Pe de altă parte a arătat că din moment ce taxa de poluare se datorează doar pentru produsele importate, autoturisme second hand, iar nu și pentru produsele naționale (autoturisme second-hand deja înmatriculate în România), este evident faptul că obiectivul taxei de poluare este diminuarea consumului produselor importate.
Pe cale de consecință, a considerat că atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, este aplicabil art.90, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.
De asemenea a arătat că taxa încalcă principiul " poluatorul plătește", deoarece prin OUG nr.50/2008 caracterul de taxă ecologică lipsește cu desăvârșire întrucât: valoarea taxei scade cu cât autoturismul este mai vechi și poluează mai mult; faptul generator al obligației de a plăti taxa nu îl reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua ci prima înmatriculare a acestui autoturism în România.
A apreciat că principiul " poluatorul plătește" este discriminatoriu, fiind reinterpretat de Guvern și transformat în principiul "unii poluatori plătesc". A învederat că, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008 plătesc o taxă considerată de guvernanți drept o taxă de mediu, în această situație fiind evident că se instituie o discriminare care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, între două categorii de persoane: deținătorii de autoturisme înmatriculate în România înainte de 01.07.2008 care poluează și nu plătesc taxa de poluare și deținătorii de autoturisme înmatriculate după data de 01.07.2008, care poluează în egală măsură și plătesc taxa de poluare.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oas olicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în apărare că în mod legal instanța de fond a apreciat că nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Astfel, OUG nr.50/2008 stabilește potrivit art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Chiar dacă legiuitorul a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, a precizat că această împrejurare nu este de natură să o transforme într-o taxă de înmatriculare.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr.50/2008 rezultă din dispozițiile art.1 alin.2, care enumeră categoriile de programe și proiecte pentru protecția mediului, care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa nr.4.
La rândul său, prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în apărare că instituirea taxei de poluare s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte privind îmbunătățirea calității mediului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzută de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității europene.
A învederat faptul că nici Curtea Europeană de Justiție a CE și nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării.
În concluzie, a apreciat că Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei determinată exclusiv prin rapoarte la caracteristicile tehnice ale autoturismului ( tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, acestea exced valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, urmând a fi admis și modificată în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii formulate, precum și a cererii de chemare în garanție, pentru următoarele considerente:
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
În aplicarea aceluiași art. 90 din Tratatul CE, Curtea a reținut că se interzice impunerea de către un stat membru a unei taxe care, deși având aparența unei taxe interne, este, fie în virtutea formulării prevederilor ce o impun, fie avându-se în vedere modul în care autoritatea administrativă o aplică, de așa natură încât este impusă asupra produselor importate, cu excluderea produselor locale din aceleași categorii. Este permis, însă, un sistem de taxare asupra produselor, bazat pe un criteriu obiectiv.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Verificarea neutralității taxei se face, însă, prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru,cărora deja le-fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005 și 333-2005 și, par. 49 "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea învigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".
Din perspectiva acestor principii, este evident că nu se poate reține caracterul neutru al taxei impuse autoturismelor second-hend introduse în România din statele UE, care au fost înmatriculate, la rândul lor, în respectivele state, raportat la autoturismele existente deja pe piața autohtonă, care sunt înmatriculate în România și care, cu ocazia înmatriculării ulterioare, nu sunt supuse taxei de poluare.
Reglementarea în acest mod al taxei de poluare, respectiv de a fi percepută doar asupra autoturismelor second-hand aduse din statele UE și exceptarea de la plata taxei a autoturismelor second-hand similare înmatriculate deja în România, cu ocazia înmatriculării ulterioare, este contrară art. 90 din Tratatul CE, în condițiile în care autoturismele second-hand autohtone, exceptate de plata taxei, nu au fost impuse, la rândul lor, cu ocazia înmatriculării în România, unei taxe similare.
În opinia instanței, este esențială, în examinarea problemei deduse judecății, împrejurarea că autoturismele de ocazie înmatriculate deja în România și care sunt exceptate, cu ocazia înmatriculării ulterioare, de la plata taxei, nu au fost supuse unor taxe similare cu ocazia primei lor înmatriculări. Astfel, în cauza Brzezinski C-313/05, Curtea de Justiție Europeană a reținut că nu se realizează o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și autoturismele deja înmatriculate, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate, care au fost, însă, supuse aceleiași taxe cu ocazia înmatriculării inițiale (hotararea Brzezinski, C-313/05).
a contrario, se poate reține că, în condițiile în care autoturismele second-hand înmatriculate deja în România nu au fost supuse cu ocazia înmatriculării lor inițiale unei taxe similare, nu se justifică diferența de tratament de care se bucură aceste autoturisme la înmatricularea lor ulterioară în România, raportat la autoturismele second-hand care sunt înmatriculate pe teritoriul unor state membre și care sunt supuse taxei de poluare. Este evident că, prin instituirea unui asemenea tratament discriminatoriu, sunt protejate implicit autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, la a căror achiziție și înmatriculare ulterioară nu se mai percepe nici o taxă.
Pe de altă parte, din expunerea de motive a OUG 50/2008, rezultă că noua taxă de poluare a fost fundamentată pe principiul "poluatorul plătește". Însă, prin însuși cuprinsul reglementării /2008, acest principiu este încălcat. Taxa de poluare nu poate fi apreciată ca fiind o taxă de mediu, acesta din urmă fiind o contribuție obligatorie percepută în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului. Or, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe ecologice, dat fiind că valoarea taxei scade cu cât autoturismul este mai vechi și poluează mai mult, iar faptul generator al obligației de a plăti taxa nu îl reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua, ci prima înmatriculare a acestuia în România.
De asemenea, prin modul de reglementare al taxei de poluare, este evident, că principiul "poluatorul plătește" este aplicat discriminatoriu, dat fiind că, deși toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din România poluează, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 01.07.2008 plătesc această taxă. Prin urmare, se instituie o discriminare care nu poate fi justificată rezonabil și obiectiv.
În contextul tuturor acestor aspecte, taxa de poluare apare ca fiind similară taxei de primă înmatriculare, la care guvernul a renunțat tocmai în urma intervenției Comisiei Europene, singura diferență fiind denumirea care a fost modificată, însă conținutul și scopul instituirii taxei este același.
Față de aceste considerente, reținând că impunerea și achitarea taxei de poluare este contrară art. 90 din Tratatul CE, în baza art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O să plătească reclamantei suma de 2.533 lei reprezentând taxa de poluare achitată, împreună cu dobânzile aferente, care urmează a fi calculate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală.
Pe cale de consecință, în baza art. 63 Cod procedură civilă, rap. la art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, care prevede că taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, va fi admisă și cererea de chemare în garanție a pârâtei împotriva chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, care va fi obligată la plata sumei de 2.533 lei, împreună cu dobânzile aferente, care urmează a fi calculate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală.
Vor fi menținute restul dispozițiilor instanței de fond, privind soluționarea excepțiilor invocate.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admiteca fondat recursul declarat de recurenta reclamantă- SRL,cu sediul în O,-/A, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice A Municipiului O, cu sediul în O,- și intimata chemată în garanțieAdministrația Fondului Pentru Mediu,cu sediul în sector 6, nr.294 corp A, împotriva Sentinței nr. 478/CA/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admiteacțiunea formulată de reclamanta - SRL O în contradictoriu cu pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Obligăpârâta să restituie reclamantei suma de 2.533 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată și dobânzile legale aferente acestei sume calculate potrivit Codului d e procedură fiscală.
Admitecererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului de Mediu.
Obligăchemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.533 lei și dobânzile legale aferente acestei sume calculate potrivit Codului d e Procedură fiscală.
Obligăpârâta să plătească reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.dec.
Jud.fond.
Tehnored./05.03.2010/5 ex.
Emis 3 comunicări - predate la expediție
1recurenta reclamantă - SRL O, cu sediul în O,-/
2. intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice A Municipiului, cu sediul în O,-
3. intimata chemată în garanție Administrația Fondului Pentru Mediu B, cu sediul în sector 6, nr.294 corp
Președinte:Marinecu SimonaJudecători:Marinecu Simona, Sotoc Daniela, Filimon Marcela
