Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1010/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1010/CA/2008
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta -""- D împotriva sentinței nr.717/CA/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată PRIMĂRIA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea pârâtei intimate s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu mandatara reclamantei recurente.
Mandatara reclamantei recurente depune la dosar chitanța Seria - nr.- din29.09.2008, precum și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Mandatara reclamantei recurente solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a prezenta întâmpinarea conducerii societății și a răspunde la aceasta.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare formulată de mandatara reclamantei recurente față de obiectul acțiunii care se judecă cu celeritate și lasă cauza la a 2-a strigare pentru a da posibilitatea reclamantei să lectureze întâmpinarea și a pune concluzii.
Reluând cauza la a 2-a strigare la ora 11,00, mandatara reclamantei declară că nu are cereri de formulat, situație față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei susține recursul, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat. Cu 604 lei cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.39/2007 Judecătoria Hațega respins ca nefondată acțiunea comercială formulată de reclamanta -""- H împotriva pârâtei -""SRL.
În baza artr.274 cod pr.civilă a fost obligată reclamanta la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
S-a reținut că între părți s-a încheiat la data de 15.03.1999 un contract de leasing imobiliar privind imobilul situat în H,-, jud.H, iar terenul în suprafață de 12.622,41 mp urmând a face obiectul unui alt contract ce se va încheia la o dată ulterioară.
În baza acestui contract, pârâta a obținut autorizație de construcție și a executat în anul 1999 o construcție cu destinația de secție de producere alcool, investiție aprobată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel în termen, motivat, de către reclamantă, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Instanța a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs, având în vedere obiectul cauzei, dar și calitatea de comercianți a părților.
La termenul de judecată din 18.06.2007 reprezentantul reclamantei recurente a invocat excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.176/19.10.1999 emisă pe numele pârâtei, arătând că terenul aparține reclamantei, iar autorizația a fost eliberată fără îndeplinirea condițiilor legale, solicitând suspendarea judecării recursului până la soluționarea excepției de nelegalitate.
Prin încheierea din 10.09.2007 instanța de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr-, conform art.244/1 Cod pr.civilă coroborat cu art.4 din Legea nr.554/2004, fiind sesizat Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției invocate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-.
Prin sentința nr.717/CA/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins excepția de nelegalitate, reținând că autorizația de construcție a fost legal emisă, titlul asupra terenului constituindu-l contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de cumpărare înregistrat sub nr.130/15.03.1999.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta -""- D, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate.
Reclamanta susține că instanța a interpretat greșit prevederile contractului de leasing, căci terenul în suprafață de 12.622,41 mp nu a făcut obiectul vreunui contract, astfel că reclamanta nu a aprobat titlu asupra terenului pe care urma să realizeze construcția, iar autorizația de construcție a fost emisă legal, încălcându-se prev.art.6 din Legea nr.50/1991.
Prin întâmpinare PRIMARUL ORAȘULUI H solicită respingerea recursului, apreciind că autorizația a fost emisă legal, existând acordul nr.157/25.03.1999 al reclamantei dat în temeiul contractului de leasing la efectuarea investiției în favoarea beneficiarului autorizației.
Având în vedere că în speță s-a ridicat excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual emis în 1999, mult anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, instanța din oficiu apreciază că excepția este inadmisibilă prin prisma coliziunii prevederilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Fundamentale ale Omului ratificat de România în 1994, sub aspectul dreptului persoanei la un proces echitabil, în sensul respectării principiului securității raporturilor juridice cu cele ale art.4 din Legea nr.554/2004, care conferă dreptul analizării legalității unor acte administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a legii.
În cauză, ceea ce se contestă este actul administrativ materializat - Autorizația de construire nr.157/25.03.1999 emisă de Primarul orașului
Acest act este un act administrativ individual.
Față de modificarea Legii nr.554/2004 prin Legea nr.262/2007 care permite verificarea legalității, oricând pe cale de excepție, în cadrului unui proces, din oficiu sau la cererea părții interesate, instanța de fond a procedat la cercetarea legalității acestui act administrativ individual (avându-se în vedere și Deciziile Curții Constituționale nr.425 și nr.426 din 2008 prin care textele art.4 alin.(1) li (2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și ale art II alin.(2) și art.III din Legea nr.262/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.554/2004 au fost declarate constituționale).
În această cercetare, instanța de fond a greșit atunci când a considerat că Autorizația de construire nr.175/1999 nu a fost pusă în aplicare, fiind evidentă punerea sa în aplicare prin realizarea construcțiilor.
În cauză s-a atacat un act administrativ individual emis față de judecarea cauzei în urmă cu 9 ani, ale cărui efecte s-au și produs.
Se constată că dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 de cercetare oricând în timp a unui act administrativ individual aduc atingere securității (stabilității) raporturilor juridice născute în baza actului administrativ unilateral cu caracter individual, a cărui legalitate urmează a fi cenzurată de instanță fără limită în timp.
De altfel, chiar anterior revizuirii în anul 2003 Constituției din 1991, Curtea Constituțională a acceptat preeminența dreptului internațional asupra legilor organice sau ordinare, iar prin Decizia nr.55/2000 a reținut că "unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice".
Acest principiu al securității raporturilor juridice deși nu este în mod expres constatat de Constituția României, se deduce atât din prevederile art.1 alin.(3) potrivit cărora România este un stat de drept, democratic și social cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de CEDO.
Deci însăși Curtea Constituțională recunoaște existența și aplicarea în dreptul intern a principiului securității juridice.
Din repunerea fără limitare în timp a dreptului de luare în discuție a legalității unei situații juridice, considerăm că în speță se contravine principiului securității juridice.
De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a reținut, în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
Astfel, Curtea de Justiție de la Luxemburg s-a pronunțat asupra acestei chestiuni (hotărârea din 27 1983 Universitat, hotărârea din 9 martie 1994 -, hotărârea din 12 decembrie 1996 și alții, hotărârea din 20 2001, Banks/C-390/98 pct.109 și următoarele), potrivit concluziilor avocatului general în cauza C-411/05, reținând următoarele: ".reclamantul are de la bun început posibilitatea formulării unei acțiuni în anulareacesta trebuie să utilizeze această cale directă dacă dorește să obțină controlul judiciar asupra actului în cauză"
Analizarea pe fond a excepției potrivit art.4 din Legea nr.554/2004 ar însemna în cauză producerea de efecte și în privința raporturilor juridice care s-au născut în urma intrării actului în circuitul civil.
Reținând că este inadmisibilă excepția, urmează a se păstra soluția instanței de fond cu această motivare, substituind argumentele aduse în sprijinul soluției primei instanțe.
Din perspectiva acestei excepții de inadmisibilitate, motivele aduse pe fondul excepției de nelegalitate prin recursul reclamantei nu vor mai fi analizate, excepția inadmisibilității fiind prioritară.
Astfel, se va respinge recursul conform art.312 al.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -""- D împotriva sentinței nr.717/CA/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./20.10.2008
Jud.fond,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt
