Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 102 /CA/2009-
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S Mcu sediul în SM, -, jud. S M în contradictoriu cu
Intimata reclamantă domiciliată în S,-,. 15. jud. S M, împotriva sentinței nr. 272/CA/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 279/30.12.2008, emisă de baroul Maramureș, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită prin lipsa dovezilor de citare cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza fiind la al doilea termen de judecată, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 750 lei, reprezentând onorariu avocat conform chitanței seria B nr. 39 din 26.02.2009, pe care o depune la dosar. Depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 272/CA/2008, Tribunalul Satu Mare a respins excepțiile invocate de pârâtă, a admis excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă.
A admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta domiciliată în S M,-,. 15, jud. SMî mpotriva pârâtei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S M cu sediul în S M,-, jud. S M, în sensul că a constatat nelegalitatea Deciziilor nr. 432/31.07.2000, nr. 67/01.02.2005 și a deciziilor privind raportul de serviciu al reclamantei ulterioare, emise de pârâtă în baza acestora.
A anulat Decizia nr. 762/25.10.2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită unor noi decizii de stabilire a salariului și a funcției publice de execuție cu data de 01.10.2007 prin care reclamanta urmează să fie încadrată în funcția publică de consilier clasa I, grad superior treapta 1, cu salariul aferent acestei funcții.
A obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007 conform numirii și salarizării corecte a acesteia, la valoarea actualizată de la data plății efective.
A obligat pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantei.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din cererea de chemare în judecată precizată ulterior pentru înlăturarea oricărui dubiu, rezultă că, prin acțiunea principală, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate, respectiv de ilegalitate a actelor administrative, decizii de încadrare și salarizare emise anterior actului administrativ a cărui nulitate se invocă.
Astfel fiind instanța a constatat în privința acestor capete de cerere incidența art. 4 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. 5 din același act normativ.
Potrivit acestor texte de lege, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze."
Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."
În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."
"În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă."
În lumina acestor dispoziții legale instanța constată că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității introducerii capătului trei de cerere invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 137 proc.civ. acestea urmează a fi respinse.
Excepția lipsei timbrajului cererii de chemare în judecată a fost soluționată de către instanță printr-o încheiere intermediară anterioară, în sensul respingerii acesteia, la dosarul cauzei fiind depusă dovada achitării taxei de timbru prevăzută de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către părți, instanța a constatat că anterior modificării Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prin nr.OUG 82/2000, reclamanta a fost încadrată la autoritatea publică pârâtă în funcția publică de execuție Inspector de specialitate I, grad principal, treapta 1.
În urma modificărilor intervenite la Legea privind Statutul funcționarilor publici, prin Decizia nr. 432/31.07.2000, reclamanta a fost reîncadrată în funcție prin echivalare, în funcția publică de Inspector A, clasa II, gradul 1.
Prin deciziile de stabilire a salariilor ulterioare emise de pârâtă,s-a menținut categoria, clasa și gradul reclamantei urmând ca, prin Decizia nr. 67/01.02.2005 emisă în baza și în aplicarea OUG nr. 92/2004 respectiv a OUG nr. 82/2004, reclamanta să fie reîncadrată în funcția deInspector de specialitate, categoria A, clasa II, gradul 1.Deciziile de salarizare ulterioare ale reclamantei, inclusiv cea a cărei anulare se solicită pe cale principală, emisă în anul 2007, mențin această funcție de execuție a reclamantei.
Prin Decizia nr. 762/25.10.2007 a cărei anulare se solicită pe calea acțiunii principale, reclamantei i s-au stabilit drepturile salariale prevăzute de nr.OG 6/2007 corespunzător funcției publice de execuțieInspector clasa I, grad principal, treapta 1.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat în termen contestație în condițiile prevăzute de art. 11 din OG nr. 6/2007 prin care solicită stabilirea corectă a funcției sale de execuție și stabilirea corespunzătoare corectă a salariului acesteia, contestație care a fost respinsă de către pârâtă.
Modul de echivalare a funcțiilor de specialitate structurate pe grade și trepte cu alte funcții publice a fost reglementat în anul 2000, prin art IV din OUG nr. 82/2000.
Potrivit acestui text de lege, "stabilirea funcțiilor publice pentru fiecare autoritate sau instituție publica, potrivit <LLNK 11999 188 10 202 22 52>art. 22 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, se va realiza și echivalarea dintre funcțiile publice respective pe grade și clase și funcțiile de specialitate pe grade și trepte profesionale prevăzute în anexele la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000, după cum urmează:
a) primele 4 grade, respectiv clasa I - gradele 1-3 și clasa a II-a - gradul 1, ale funcțiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B și <LLNK 11999 188 10 203 0 46>cap. IV lit. B din anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradele IA-III, respectiv treptele IA-III, după caz, prevăzute în anexa nr. I și la cap. I din anexa nr. II la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000;
b) următoarele 5 grade, respectiv clasa a II-a - gradele 2-3 și clasa a III-a - gradele 1-3, ale funcțiilor publice prevăzute la cap. II lit. B, cap. III lit. B și <LLNK 11999 188 10 203 0 46>cap. IV lit. B din anexa la Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradul IV, respectiv treapta IV, după caz, prevăzută în anexa nr. I și la cap. I din anexa nr. II la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000;
c) gradul de debutant prevăzut în anexa la <LLNK 11999 188 10 201 0 18>Legea nr. 188/1999 se echivalează cu gradul de debutant prevăzut în anexa nr. I și la cap. I din anexa nr. II la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 24/2000;
d) pentru funcțiile de specialitate fără grade și trepte profesionale, prevăzute la cap. II lit. B din anexa nr. I la <LLNK 12000 24180 301 0 45>Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 24/2000, echivalarea se va realiza în raport cu funcțiile ocupate, cu nivelul încadrării în aceste funcții și cu rezultatul evaluării performantelor profesionale individuale, pe baza normelor aprobate potrivit prevederilor <LLNK 11998 154 10 202 12 47>art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 154/1998."
Față de această dispoziție legală, reținând și punctul de vedere exprimat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, instanța constată că, prin Decizia nr. 432/2000 emisă de pârâtă, reclamanta a fost greșit încadrată, reîncadrarea corectă a acesteia trebuind să fie în cea deconsilier categoria A, clasa I, gradul 2,cu salariul corespunzător acestei funcții.
Întrucât prin decizia amintită și ulterior prin deciziile de încadrare ulterioare, pârâta nu a respectat dispozițiile legale privind reîncadrarea reclamantei în funcția publică echivalentă cu cea deținută anterior modificării funcției publice deținute de aceasta,iar potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual poate fi invocată, oricând indiferent de data emiterii actului, instanța constată că deciziile de încadrare respectiv de salarizare emise de pârâtă în anii 2000-2005 și cele ulterioare emise în baza acestora sunt nelegale, motiv pentru care, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a textelor de lega anterior amintite, excepția de nelegalitate a acestora urmează a fi admisă.
Înlăturând actele administrative emise în legătură cu raportul de serviciu al reclamantei respectiv în legătură cu stabilirea funcției publice deținute și salarizarea corespunzătoare acestei funcții, constate ca nelegale conform celor de mai sus, pornind de la încadrarea corectă a reclamantei din anul 2000, reținând modificările legislative ce au intervenit ulterior, instanța constată că, la data emiterii deciziei a cărei anulare se invocă, reclamanta era îndreptățită să fie încadrată pe funcția publică deconsilier, clasa I, grad superior, treapta 1cu salariul aferent acestei funcții.
Constatând că decizia a cărei anulare se solicită nu a stabilit în mod corect funcția publică de execuție corespunzătoare studiilor, vechimii în funcție, în grade și trepte profesionale ale reclamantei, instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantă pentru anularea acesteia este întemeiată, motiv pentru care aceasta urmează să fie admisă.
Față de modul de soluționare a capătului de cerere privind anularea ultimei decizii de stabilire a funcției de execuție a reclamantei și a salariului aferent acestei funcții, instanța constată că reclamanta, de-a lungul timpului a suferit un prejudiciu cert, constând în diferența de salariu neîncasată urmare a stabilirii eronate a funcției publice și a salariului acesteia, evident stabilit în cuantum inferior decât cel legal cuvenit.
Având în vedere dispozițiile legale privind prescripția extinctivă, instanța a constatat că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu neîncasată pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, la valoarea actualizată a acestora, este întemeiat, motiv pentru care, și acest capăt de cerere urmează a fi admis astfel cum acesta a fost formulat.
De asemenea, instanța apreciat ca fiind legală și temeinică solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei ca, urmare a admiterii excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamantă și a admiterii capetelor de cerere formulate în principal de aceasta, să oblige pârâta să efectueze și operațiunile tehnico-administrative necesare executării sentinței, respectiv cele privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantei, având în vedere că, în acest act juridic, se pot efectua rectificări doar în baza unor acte administrative emise de autoritatea publică angajatoare sau în baza unei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Direcția Județeană de Statistică SMs olicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că interpretând greșit actul juridic dedus judecății instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, reținând în mod eronat faptul că Decizia 762/25.10.2007 a avut ca obiect stabilirea funcției publice de execuție și a drepturilor salariale corespunzătoare și a anulat-o cu obligare la emiterea unei noi decizii de stabilire a salariului și a funcției publice cu data de 1.10.2007, deși în realitate decizia a avut ca obiect numai stabilirea salariului reclamantului, în sensul majorării acestuia conf.prev.OG 6/2007 și nu stabilirea unei noi funcții publice - aceasta făcându-se prin Decizia 67/1.02.2005 și a cărei anulare nu s-a solicitat.
Recurenta a precizat că în ce privește excepția de nelegalitate a deciziilor din anii 2000 și 2005 precum și a celor ulterioare emise în baza acestora, contrar disp. art.4 alin.(4) din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța a ținut seama de actele a căror nelegalitate a fost constată și, pornind de la o presupusă încadrare nelegală în anul 2000, apreciat că acțiunea în contencios administrativ pentru anularea Deciziei 762/25.10.2007 este întemeiată.
Referitor la dispoziția obligării instituției recurente la plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, conform numirii și salarizării corecte a reclamantului, recurenta a învederat faptul că este practic imposibil de pus în aplicare atâta timp cât noua decizie de încadrare într-o altă funcție publică va produce efecte începând cu luna octombrie 2007 și nu octombrie 2004. precum și faptul că deciziile privind raportul de serviciu al reclamantului anterioare anului 2007, continuă să-și producă efectele astfel că nu există temei pentru admiterea acestui capăt de cerere și nici elemente care să servească la calcularea efectivă a presupusului prejudiciu.
În privința cheltuielilor de judecată recurenta solicitat respingerea acestora, întrucât în cauză nu se poate reține culpa instituției, deoarece, potrivit art.22 alin.2 din Legea 188/1999, funcțiile publice s-au stabilit pentru fiecare autoritate și instituție publică cu avizul consultativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
În drept au fost invocate prev.art.3041Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că în mod legal și temeinic după cercetarea actelor administrative mai sus arătate instanța a constatat că acestea au fost emise cu încălcarea normelor legale aplicabile, fiind astfel nelegale, că de aceste acte depinde soluționarea litigiului în fond, iar la soluționarea petitelor 1,2,4 și 5 nu a ținut seama de actele nelegale mai sus arătate, conform dispozițiilor articolului 4 aliniat 4 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea intimata a învederat instanței că instanța de fond a soluționat corect și petitul privind obligarea recurentei pârâte la plata diferențelor salariale pentru ultimii trei ani, întrucât echivalarea eronată făcută în temeiul deciziei din 2000 a produs efecte juridice care au prejudiciat reclamanta atât din punct de vedere a reîncadrărilor ulterioare, cât și din punct de vedere patrimonial prin stabilirea unor salarii mai mici decât i s-ar fi cuvenit.
S-a precizat de către intimată că întrucât recurenta - pârâtă a căzut în pretenții și s-a opus pe tot parcursul cauzei la admiterea acțiunii,în mod legal s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Județeană de Statistică ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut legal și temeinic din analiza disp.art.IV din OUG 82/2000 de modificare a Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, că prinDecizia 432/31.07.2000, reclamanta a fost greșit reîncadrată prin echivalare, în funcția publică de inspector de specialitate categoria A, clasa II, gradul 1, deși, după cum rezultă și din adresa nr.-/12.05.2008 emisă de ( fila 80 dosar fond) reîncadrarea corectă a acesteia trebuia să fie în cea deconsilier categoria A, clasa I gradul 2cu salariul corespunzător acestei funcții.
Făcând corecta aplicare a disp.art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum au fost modificate prin Legea 262/2007, prima instanță a admis excepția de nelegalitate invocată, a înlăturat actele administrative emise în legătură cu raportul de serviciu constatând că ele sunt nelegale pornind de la greșita încadrare din anul 2000(Decizia 432/31.07.2000) și a stabilit că la data emiteriiDeciziei 762/25.10.2007a cărei anulare se solicită pe cale principală, reclamanta este îndreptățită să fie încadrată pe funcția publică deconsilier clasa I, grad superior, treapta 1cu salariul aferent acestei funcții.
Instanța de control apreciază că este nefondată critica recurentei legată de faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a reținut eronat faptul că Decizia 762/25.10.2007 a avut ca obiect stabilirea funcției publice de execuție și a drepturilor salariale corespunzătoare, când de fapt ar fi vorba despre o decizie de stabilire a drepturilor salariale. Din analiza deciziei menționate rezultă că aceasta reprezintă un act administrativ unilateral al recurentei pârâte care prevede funcția publică a intimatei reclamante și drepturile salariale aferente acestei funcții.
De asemenea, în mod corect a fost admisă excepția de nelegalitate a Deciziei 67/1.02.2005 și a celorlalte decizii emise ulterior și în baza acesteia până la data de 25.10.2007, precum și excepția de nelegalitate a Deciziei 432/31.07.2000 și a deciziilor emise ulterior și în baza acesteia până la data de 1.02.2005, s-a constatat că acestea au fost emise cu încălcarea normelor legale aplicabile fiind astfel nelegale, că de aceste acte depinde soluționarea litigiului în fond iar la soluționarea petitelor 1, 2, 4 și 5 nu s-a ținut seama de actele nelegale menționate mai sus, conf.disp.art.4 alin.4 din Legea 554/2004.
Instanța consideră ca fiind neîntemeiat și motivul de recurs referitor la imposibilitatea acordării diferențelor salariale cuvenite reclamantei intimate pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, deoarece echivalarea eronată făcută de recurentă în temeiul deciziei din anul 2000 produs efecte juridice care au prejudiciat reclamanta atât din punct de vedere al reîncadrărilor ulterioare, cât și din punct de vedere patrimonial prin stabilirea unei valori mai mici decât i s-ar fi cuvenit. Deciziile privind raportul de serviciu al reclamantei, anterioare anului 2007 și cu privire la care a fost admisă excepția de nelegalitate, în temeiul prev.art.4 alin.4 din Legea contenciosului administrativ au fost înlăturate din soluționarea procesului, astfel că obligarea recurentei pârâte la plata diferențelor salariale pentru ultimii 3 ani a fost justificată.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate în fond, se constată că întrucât recurenta a căzut în pretenții și s-a opus pe tot parcursul procesului la admiterea acțiunii, este corectă și legală obligarea sa la plata acestor cheltuieli.
Cu privire la susținerea că ANFP a dat aviz favorabil pentru funcțiile publice iar Direcția Județeană de Statistică S M nu are nici o culpă, această susținere nu poate fi primită, având în vedere că este vorba de un aviz consultativ,astfel că, intimata pârâtă a fost cea care a stabilit finalmente incorect și nelegal funcția publică și salarizarea aferentă acesteia.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, rap.la art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Județeană de Statistică S M va fi respins ca nefondat.
În baza prev.art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga recurenta la plata sumei de 750 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S Mcu sediul în SM, -, jud. S M în contradictoriu cu
Intimata reclamantă domiciliată în S,-,. 15. jud. S M, împotriva sentinței nr. 272/CA/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 5 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
Cu opinie separată
- - - - - - - -
Red.dec. în concept /13.03.2009
Jud. fond A,V,
Dact./13.03.2009
OPINIA SEPARATĂ
Apreciez că soluția ce trebuia pronunțată în cauză era aceea de admitere a recursului declarat de recurenta Direcția Județeană de Statistică S M și modificarea în parte a sentinței civile nr. 272/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în sensul admiterii excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamantă și respingerii acțiunii de contencios administrativ formulată de reclamanta, precum și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, în privința respingerii excepțiilor invocate de pârâtă, pentru următoarele considerente:
În primul rând, este în afară de orice dubiu că soluționarea litigiului pe fond depinde de actele administrative a căror legalitate este contestată, acte concretizate în deciziile nr. 432/31.07.2000, nr. 67/01.02.2005, nr. 780/8/01.10.2005, nr. 58/26/01.02.2006, nr. 58/3/01.02.2006, nr. 551/08/28.08.2006, nr. 120/16.02.2007 și nr. 296/27.04.2007, iar din înscrisurile existente la dosarul de fond, reiese că, într-adevăr, prin decizia nr. 432/31.07.2000 s-a realizat o prima echivalare greșită, reclamanta recurentă fiind numită în mod greșit în funcția publică de inspector de specialitate categoria A clasa II grad 1, în loc de consilier categoria A clasa I gradul 2. Greșeala s-a perpetuat, iar ulterior, prin decizia nr. 67/01.02.2005, reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de execuție de inspector clasa I grad principal treapta 1, în loc de consilier clasa I grad superior treapta 1.
Reținându-se această încadrare, prin decizia nr. 762/25.10.2007, atacată cu acțiunea în anulare, s-a stabilit salariul reclamantei începând cu data de 01.10.2007.
Așadar, această decizie nu vizează reîncadrarea reclamantei într-o funcție publică, ci privește doar stabilirea salariului acesteia, motiv pentru care, chiar reținând nelegalitatea echivalărilor anterioare, prin cele două decizii amintite, acest fapt nu poate conduce la reîncadrarea reclamantei pe o altă funcție publică, de către instanța de judecată. Această operațiune ar fi putut fi efectuată doar în ipoteza în care reclamanta ar fi atacat prin acțiune în anulare ultima de decizie privind reîncadrarea în funcția publică de execuție (decizia nr. 67/01.02.2005).
Ca efect al admiterii excepției de nelegalitate a celor două decizii de încadrare a reclamantei în funcția publică, acestea nu mai produc efecte în situația juridică dedusă judecății, însă, câtă vreme decizia nr. 762/25.10.2007 nu vizează reîncadrarea reclamantei într-o funcție publică, ci doar stabilirea salariului acesteia, admiterea excepției de nelegalitate nu poate conduce la reîncadrarea reclamantei pe funcția publică corespunzătore.
Pe cale de consecință, dat fiind caracterul accesoriu al acestora față de capătul de cerere principal vizând anularea deciziei nr. 762/25.10.2007, vor fi respinse și capetele de cerere privind plata diferențelor salariale și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantei.
RED.FM./23.03.2009
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Blaga Gabriela
