Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA nr. 104 /CA/2009-
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul pârâtINSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M - S, Str. -, -. 26, Județ S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M, -, - 30,. 10, Județ S M, împotriva sentinței nr. 384/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurentul pârât - consilier juridic în baza delegației nr.12/04.02.2009, pentru intimatul reclamant se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare la data de 26.01.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei achitată prin chitanța seria - nr. - din 04.02.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Precizează că în speță sunt aplicabile prevederile nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administrației și Internelor precum și Legea 360/2002 privind statutul polițistului, aceste acte normative sunt legi speciale. Conform prevederilor 360/2002 polițistul poate fi asistat de un alt polițist în cazul prezentării în fața Comisiei de disciplină, scopul acestor prevederi legale este acela de a proteja dreptul la apărare al polițistului supus cercetării și de a proteja informațiile cu caracter secret din dosarul cercetării prealabile. Avocatul intimatului nu deținea o autorizație emisă conform legii pentru a-l asista pe intimat în fața Comisiei de disciplină. Intimatul reclamant nu a fost cercetat de Comisia de disciplină pentru săvârșirea vreunei fapte penale, ci pentru lipsa de implicare și cooperare în vederea lămuririi stării de fapt și pentru aflarea adevărului. Ca urmare a fost sancționat disciplinar pentru încălcarea codului d e etică a polițistului, această dispoziție este perfect legală, depune la dosar extras din Legea 182/2002.Depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței pe care o va transmite prin fax. Arată că cercetarea reclamantului s-a pornit de la eroare, în perioada când acesta se afla în concediu.
Reclamantul a fost cercetat ca un infractor, a fost dus la Parchetul Carei, fiind încătușat în seara zilei de 9.01.2008 de unde a fost eliberat abia a doua zi în 10.01.2008 ora 6,00. Ca urmare a cercetărilor și interogatoriului, s-a întocmit rechizitoriu, iar prin rezoluția din 12 martie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de dare de mită. De asemenea reclamantul a fost acuzat și de infracțiunea de ultraj, însă prin rezoluția parchetului s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru fapta nu există. Cercetarea penală a durat 4 zile, concomitent s-a efectuat și o cercetare administrativă, deși conform legii această cercetare trebuia suspendată din moment ce s-a început o cercetare penală.
La cercetarea administrativă, reclamantul s-a prezentat însoțit de un avocat, însă i-a fost refuzat dreptul de a fi asistat de un avocat, deși acesta conform Legii 51/1991 are dreptul să asiste un client în cazul unor cercetări administrative.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 384/CA din 17.09.2008, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul domiciliat în SMs tr. - - 30,. 10, jud. SMî mpotriva pârâtului INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M, cu sediul în S M,-, în sensul că, a anulat Dispoziția nr. S/-/15.01.2008 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S M și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută până la data sancționării sale cu "destituirea din poliție".
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. S/-/15.01.2008 (fila nr. 43) emisă de Șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S M, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "destituirea din poliție", pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 41 lit. a, d, e, f, h și art. 42 lit. d din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare și art. 6 lit. i, j, l, art. 12 și art. 13 alin. 1 din Anexa la HG nr. 991/2005 pentru aprobarea codului d e etică și deontologie al polițistului, constând în: "comportare necorespunzătoare în serviciu, familie sau societate care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției" și " încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege".
În sarcina reclamantului, în fapt s-a reținut săvârșirea următoarelor fapte: în data de 09/10.01.2008, în afara orelor de program a adresat cuvinte triviale, jignitoare și injurii la adresa a doi agenți de poliție din cadrul Carei, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, încercând să-i intimideze pentru a nu-și putea exercita corespunzător aceste atribuții, fără a le acorda sprijin în acest sens, ulterior refuzând să coopereze pentru lămurirea stării de fapt și aflarea adevărului, având în vedere faptul că la momentul respectiv se efectuau cercetări cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Împotriva acestei dispoziții reclamantul a formulat contestație înaintată Direcției Poliției de Frontieră O, care în urma analizării acesteia, prin Dispoziția nr. - din 06.02.2008 a dispus respingerea ca neîntemeiata a contestației și menținerea sancțiunii disciplinare cu destituirea din poliție.
La baza sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului s-au aflat propunerile formulate de consiliul de disciplină care a urmat procedura cercetării prealabile a reclamantului în condițiile 400/2004.
În ce privește procedura prealabilă a cercetării abaterii disciplinare, instanța constată că, în cursul analizării cauzei în consiliul de disciplină, reclamantul a fost citat pentru data de 14.01.2008, acesta s-a prezentat la sediul inspectoratului, însoțit de avocatul ales, care și-a depus delegația de reprezentare în fața consiliului de disciplină.
Reclamantul a refuzat să participe la ședința consiliului, întrucât i s-a comunicat faptul că nu poate fi asistat de avocat în cadrul acestei cercetări disciplinare.
Instanța apreciază că refuzul consiliului de disciplină de a permite asistarea reclamantului înaintea sa de către un avocat, este nelegal, cu consecințe directe asupra legalității întregii cercetări disciplinare și a dispoziției de sancționare.
Într-adevăr art. 52 alin. 1 din 400/2004 prevede următoarele:,în fața Consiliului, polițistul cercetat are dreptul să fie asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de către Corpul Național al Polițiștilor.
Alegerea polițistului asistent revine în sarcina polițistului cercetat și nu poate constitui un pretext de tergiversare al lucrărilor Consiliului.
Polițistul asistent va fi ales de cel în cauză, dintre polițiștii în activitate, de regulă, din rândul absolvenților cu studii juridice".
Instanța de judecată apreciază însă că această prevedere din cuprinsul nr. 400/2004 este emisă pentru protejarea dreptului la apărare al polițistului supus unei cercetări prealabile, asigură o garanție în plus acestuia de a fi apărat în mod calificat de către o persoană care cunoaște ansamblul reglementărilor interne incidente eventual cauzei, exprimă opțiunea autorității publice de a respecta dreptul la apărare al polițistului cu posibilitatea de a asigura și eventuala confidențialitate a informațiilor ce rezultă din analiza faptelor cercetate, însă nu interzice polițistului (și nici nu poate să o facă) de a-și asigura apărarea prin intermediul unui avocat.
În acest sens instanța reține dispozițiile art. 2 și art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, act normativ cu valoare superioară ordinului anterior amintit:
"În exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului d eontologic.
Avocatul promovează și apară drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.
Avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală,a autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice,care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii.
Orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul.
În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul și obligația de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și într-un termen rezonabil";
"Activitatea avocatului se realizează prin:
a) consultații și cereri cu caracter juridic;
b) asistență și reprezentare juridică în fata instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești,a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fata altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;
e)apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoana sau străină;
f) activități de mediere;
g) activități fiduciare constând în primirea în depozit, în numele și pe seama clientului, de fonduri financiare și bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, după încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum și plasarea și valorificarea acestora, în numele și pe seama clientului, activități de administrare a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăți comerciale la sediul profesional al avocatului și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate;
i) activitățile prevăzute la lit. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui nou contract de asistenta juridică;
j) orice mijloace și cai proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii.
Activitățile prevăzute la alin. (1) se exercita numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel."
Întrucât cu ocazia cercetării prealabile a abaterii disciplinare de a cărui săvârșire a fost acuzat reclamantul nu s-a respectat dreptul său la apărare, în mod justificat acesta a refuzat să participe la ședința consiliului de disciplină.
Urmare a neacordării dreptului la apărare al reclamantului și prin neadministrarea tuturor probelor care ar fi putut duce la aflarea adevărului (cum ar fi audierea tuturor persoanelor care au fost de față cu ocazia săvârșirii faptelor reținute ca abateri disciplinare), consiliul de disciplină întocmit o propunere de sancționare a reclamantului nelegală și netemeinică.
În privința netemeiniciei propunerii formulate de consiliul de disciplină și în cele din urmă a reținerii abaterii disciplinare în sarcina reclamantului, instanța a reținut ansamblul probelor administrate înaintea acesteia, probe care au condus la o altă stare de fapt decât cea reținută de către consiliul de disciplină.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, (fila nr. 100),
(fila nr. 101), (fila nr. 102) martori propuși de către reclamant, prezenți la fața locului în momentul identificării reclamantului de către cei doi agenți ai poliției de frontieră, (fila nr. 103), G (fila nr. 104), agenții de poliție față de care reclamantul ar fi adresat cuvinte injurioase, instanța reține că, în momentul identificării sale, reclamantul a solicitat acestora să justifice motivul pentru care se află în misiune cu mașina proprietate personală deoarece avea cunoștință de faptul că agenților de poliție le este interzisă folosirea autovehiculelor proprii în misiuni, însă datorită faptului că evenimentele s-au derulat în mod rapid nu a avut loc nici un scandal, iar acesta nu a adresat cuvinte jignitoare la adresa agenților de poliție.
Folosirea de către reclamant a expresiilor "nu știți cu cine aveți de a face, lasă că vă rezolv eu, pentru asta o să cadă capete" este contrazisă de martorii prezenți la fața locului și nu poate fi luată în considerare cu titlu de fapt dovedit întrucât cei doi agenți de poliție audiați au declarat în mod contradictoriu cu privire la modul de desfășurare al evenimentelor, respectiv aceste declarații sunt contradictorii între ele, fiind confirmate doar de către martori indirecți, în baza unor descrieri generale ale acestora.
În ce privește atitudinea reclamantului de a nu colabora cu colegii săi pentru aflarea adevărului în cauză și atingerea în acest mod a imaginii instituției din care face parte, instanța a reținut declarațiile martorilor (fila nr. 100), (fila nr. 101), (fila nr. 102), a martorilor (fila nr. 111), G (fila nr. 112), (fila nr. 113).
Din ansamblul acestor declarații, instanța a constatat că inițial, reclamantul a declarat în amănunt, tuturor superiorilor care i-au solicitat acest lucru, motivul pentru care s-a aflat în locul unde a fost identificat și a declarat tot ceea ce a cunoscut despre persoanele cu care a fost în contact.
Întrucât nu a fost crezut de faptul că nu cunoaște mai mult și nu a înțeles să declare ceea ce nu cunoaște, pe fondul reținerii sale îndelungate la sediul poliției de frontieră din Carei, izolat, al însoțirii sale sub escortă încătușat la sediul Parchetului din S M, acesta a refuzat să mai furnizeze vreo informație în plus față de ceea ce a declarat anterior.
Lipsa de implicare a reclamantului în săvârșirea infracțiunilor în legătură cu care a fost audiat rezultă și din actele de procedură întocmite de organele de urmărire penală și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, respectiv din rechizitorul din 01.02.2008 (fila nr. 76) și rezoluțiile din 12.03.2008 (fila nr. 83) și din 03.07.2008 (fila nr. 124).
Din cele de mai sus, instanța constată că în sarcina reclamantului nu se poate reține fapta de săvârșirea căreia a fost acuzat, respectiv că, în data de 09/10.01.2008, în afara orelor de program a adresat cuvinte triviale, jignitoare și injurii la adresa a doi agenți de politie din cadrul Carei, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta nu a încercat să-i intimideze pentru a nu-și putea exercita corespunzător aceste atribuții, fără a le acorda sprijin în acest sens și nu a refuzat ulterior să coopereze pentru lămurirea stării de fapt și aflarea adevărului, având în vedere faptul că la momentul respectiv se efectuau cercetări cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
În sarcina reclamantului se poate reține cel mult lipsa sa de diligență privind persoanele fizice cu care acesta intră în contact în afara programului de serviciu, lipsă de diligență care a dus la implicarea involuntară a acestuia într-un eveniment cercetat de organele judiciare. Această lipsă de diligență însă nu a fost reținută și cercetată ca stare de fapt ce constituie abatere disciplinară și nici nu ar fi de natură a atrage cea mai gravă dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de lege.
Actele normative care stabilesc și sancționează abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului prevăd următoarele:
- art. 41 din Legea nr. 360/2002 cu completări și modificări privind îndatoririle polițistului:
"a) să fie loial instituției din care face parte, să respecte principiile statului de drept și să apere valorile democrației;
d) să fie disciplinat și să dovedească probitate profesională și morală în întreaga activitate;
e) să fie respectuos, cuviincios și corect față de șefi, colegi sau subalterni;
f) să acorde sprijin colegilor în executarea atribuțiilor de serviciu;
g) să informeze șeful ierarhic și celelalte autorități abilitate cu privire la faptele de corupție săvârșite de alți polițiști, de care a luat cunoștința;
h) prin întregul său comportament, să se arate demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist."
- art. 42 care reglementează obligațiile polițistului:
"d) să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită, prin activitatea sa publica ori privată, prestigiul funcției sau al instituției din care face parte".
- art. 6 din HG nr. 991/2005 pentru aprobarea codului d e etică și deontologie al polițistului, Anexa 1 reglementează principiile care guvernează conduita profesionala al polițistului:
"i) respectul - se manifestă prin considerația pe care polițistul o acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaților, drepturilor și libertăților acestora, instituțiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice și deontologice;
j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate și practicate în societate;
k) independența operațională - constă în îndeplinirea atribuțiilor și misiunilor potrivit competențelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliției, fără imixtiunea ilegală a altor polițiști, persoane sau autorități;
l) loialitatea - se exprimă prin atașamentul față de instituție și valorile promovate de aceasta, adeziunea conștientă manifestată de către polițist, din proprie inițiativă, față de obiectivele instituției, respectul față de ierarhia instituției, onestitate în relațiile interpersonale, respectul față de adevăr și dreptate, conștiinciozitate în îndeplinirea atribuțiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidențialității informațiilor obținute în procesul muncii."
- articolul 12 din același act normativ reglementează conduita generală a polițistului, respectiv:
"Polițistul răspunde la orice solicitare privind exercitarea profesiei, evită comportamentul care ar putea afecta încrederea populației, este disciplinat și apără prestigiul instituției și profesiei, exercitând toate prerogativele și îndatoririle specifice funcției publice pe care o deține".
- art. 13: Comportamentul polițistului
"Polițistul trebuie să se comporte civilizat și să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă și fermă.
Polițistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilități de gestionare a situațiilor conflictuale, dezvoltându-și prin sistemul de formare continuă puterea de înțelegere a problemelor sociale, culturale și educaționale specifice colectivității în care își exercită profesia, precum și, după caz, capacitățile manageriale."
Coroborând dispozițiile legale citate cu starea de fapt anterior reținută, instanța constată că reclamantul nu a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina acestuia astfel că sancțiunea disciplinară aplicată acestuia este netemeinică.
Întrucât instanța a reținut motivul de nelegalitate a procedurii în care s-a derulat cercetarea disciplinară a reclamantului, determinat de nerespectarea dreptului acestuia de a fi asistat la audieri de către un avocat, respectiv a reținut, urmare a acestei nelegalități netemeinicia sancțiunii disciplinare aplicate, în temeiul art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 61 din Legea nr. 360/2002, art. 274 proc civ. instanța de contencios administrativ, constatând nelegalitatea și netemeinicia și a actului administrativ emis de pârât cu privire la sancționarea disciplinară a reclamantului, va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de acesta, va anula Dispoziția nr. S/- din 15.01.2008 emisă de Șeful S M, va dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută până la aplicarea sancțiunii disciplinare a "destituirii din poliție", cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate reprezentând taxe judiciare - cuantumul onorariului de avocat nefiind indicat în delegația de reprezentare a acestuia și nu rezultă din nici un alt înscris aflat la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, corespunzător timbrat a declarat recurs, recurentul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând să fie respinsă acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita aplicare a legii la starea de fapt dovedită cu înscrisuri și probe testimoniale.
Raportat la sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului, pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art.41 lit.a, d, e, f, h și art.42 lit.d din Legea nr.360/2002, privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare și art.6 lit.i, j, l, art.12 și art.13 alin.1 din Anexa la HG nr.991/2005 pentru aprobarea codului d e etică și deontologie a polițistului, ca urmare a faptelor săvârșite la 09.01.2008, constând în aceea că, în afara orelor de program a adresat cuvinte triviale, jignitoare și injurii la adresa a doi agenți de poliție din cadrul Carei, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, încercând să-i intimideze pentru a nu-și putea exercita corespunzător aceste atribuții, fără a le acorda sprijin în acest sens, ulterior refuzând să coopereze pentru lămurirea stării de fapt și aflarea adevărului, având în vedere faptul că la momentul respectiv se efectuau cercetări cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în mod greșit s-a reținut că declarațiile martorilor ar fi contradictorii, fiind înlăturate pe acest considerent.
Din analiza și coroborarea probelor testimoniale rezultă o singură ipoteză, aceea că după aflarea calității de polițist a celor două persoane, reclamantul i-a înjurat și amenințat, în scopul de a-i intimida pentru a nu-și exercita atribuțiile de serviciu.
Atitudinea necooperantă a reclamantului cu ocazia efectuării cercetărilor, atât la sediul Carei, Cât și La Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a fost dovedită atât cu înscrisurile depuse la dosar, cât și cu declarațiile martorilor și.
Pe de altă parte, este irelevantă în cauză reținerea instanței de fond conform căreia reclamantul n-ar fi fost implicat în scris infracțiunilor în legătură cu care a fost audiat, câtă vreme obiectul acțiunii disciplinare nu este identic cu cel al răspunderii penale, iar obiectul cauzei este dispoziția emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S
În acest context, rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare de, nu înlătură existența faptei și a răspunderii disciplinare pentru săvârșirea unor abateri disciplinare.
Refuzul reclamantului de a participa la ședința Consiliului de disciplină din 14.01.2008, motivat cu aceea că i s-a respins cererea de a fi asistat de avocatul său, contravine dispozițiilor actului normativ intern, care reglementează cercetarea disciplinară a polițistului, nr.400/2009, care stipulează în concret în ce situații și de către cine poate fi asistat polițistul cercetat în fața Consiliului de disciplină.
În consecință, este nelegală reținerea instanței de conform căreia refuzul Consiliului de disciplină de a permite asistarea reclamantului de un avocat, atrage nelegalitatea întregii cercetări disciplinare. Aceasta cu atât mai mult, cu cât din probele administrate rezultă cu prisosință abaterile disciplinare săvârșite de reclamant.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a recursului.
Instanța de fond după administrarea unui amplu probatoriu a reținut o stare de fapt corectă și completă și a constatat că, sancțiunea disciplinară constând în destituirea din poliție a reclamantului are un caracter nelegal, atât prin prisma viciilor de formă, cât și de fond.
Justificat a apreciat instanța de fond că, procedura cercetării prealabile pentru pretinsa abatere disciplinară s-a efectuat neprocedural și prin urmare consiliul de disciplină a întocmit o propunere de sancționare nelegală, întrucât s-a încălcat dreptul la apărare al părții.
Susținerile recurentei, potrivit cărora în cadrul cercetării disciplinare polițistul cercetat are dreptul să fie asistat doar de către un coleg polițist cu studii juridice, contravin principiilor elementare de drept, deoarece niciodată un ordin nu poate avea putere juridică superioară legii.
În acest sens, înțelege să invoce prevederile Legii nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și ale Constituției României, care garantează dreptul la apărare al oricărei persoane și în fața oricărei autorități sau instituții publice sau persoană juridică ori privată.
Ca urmare a vicierii procedurii disciplinare, întreaga procedură este nelegală, astfel că, din coroborarea probelor instanța a reținut că, sancțiunea destituirii din poliție este neîntemeiată.
Cu prilejul audierii martorilor prezenți la evenimentul ce a generat întregul litigiu, instanța și-a format convingerea potrivit căreia reclamantul nu se face vinovat de niciuna din faptele care sunt reținute că le-ar fi săvârșit în data de 9/10.01.2008. Lipsa de implicare a sa în legătură cu faptele pentru care a fost audiat, rezultă din actele de procedură penală întocmite de organele de urmărire penală, finalizate cu soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, astfel că, din coroborarea acestora cu declarațiile martorilor s-a reținut întemeiat că, în sarcina reclamantului nu se poate reține săvârșirea unei abateri disciplinare.
Soluția de anulare a dispoziției nr.S/- din 5.01.2008, emisă de șeful S M, este legală, astfel că se justifică respingerea ca nefondată a recursului.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, și
ținând seama de prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Critica adusă de către recurentă sentinței, conform căreia în mod greșit s-a reținut că declarațiile martorilor ar fi contradictorii, aspect de natură a atrage nelegalitatea sentinței este nefondată.
Instanța de fond a administrat un ansamblu probator în scopul analizării temeiniciei propunerii formulate de consiliul de disciplină, aceea de sancționare a reclamantului. Astfel, analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, filele 100 - 102, 104, instanța a concluzionat că starea de fapt reținută de consiliul de disciplină este alta decât aceea dovedită în cauză.
În acest sens, a reținut că, la momentul identificării reclamantului acesta a solicitat agenților de poliție să justifice motivul pentru care se află în misiune cu mașina proprietate personală, cunoscut fiind faptul că, acesta este un fapt interzis.
Cu acest prilej, reclamantul nu a provocat scandal și nu a adresat cuvinte jignitoare agenților de poliție.
Declarațiile contradictorii la care se referă recurenta au fost făcute de cei doi agenți de poliție audiați în cauză și acestea au fost corect înlăturate de judecătorul fondului, câtă vreme relatările acestora au fost confirmate doar de către martori indirecți.
Instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor, și că, inițial reclamantul a avut o atitudine cooperantă în scopul aflării adevărului și că nu a adus nici o atingere imaginii instituției din care face parte, respectând întocmai prevederile art.42 lit.d, din Legea nr.360/2002, astfel că, numai după reținerea sa la sediul poliției și constatarea unei atitudini ostile, acesta a refuzat să mai furnizeze informații în plus față de ceea ce a declarat anterior, astfel că nici această critică de nelegalitate nu este fondată.
Este adevărat că, obiectul acțiunii disciplinare nu este identic cu cel al răspunderii penale și că obiectul prezentei cauze îl constituie dispoziția emisă de șeful S M, dar existența unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale împotriva reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, întrucât fapta nu există, constând în aceea că făptuitorul ar fi folosit expresia "nu știți cu cine vă puneți; vor cădea capete", cu prilejul acelorași evenimente petrecute în noaptea de 9/10 ianuarie 2008, poate constitui un element probator în soluționarea unei acțiuni având ca obiect anularea unui act administrativ prin care s-a aplicat o sancțiune disciplinară.
Raportat la cele de mai sus, nu se poate reține că, instanța a ignorat apărările formulate de către pârâtă, ci doar că le-a înlăturat motivat.
În principal, instanța de fond a reținut că, reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare și ca o consecință a acestei încălcări nu s-au putut administra toate probele care ar fi putut duce la aflarea adevărului (prin audierea persoanelor de față cu ocazia săvârșirii faptelor reținute ca abateri disciplinare).
Dreptul de a fi asistat de un avocat, constituie o garanție a libertății individuale și reprezintă în fapt o aplicație a principiului egalității părților în proces, astfel că, prin refuzul pârâtei de a permite reclamantului de a fi asistat de avocatul ales, care și-a depus delegația de reprezentare în fața consiliului de disciplină cu ocazia efectuării procedurii cercetării prealabile s-au creat premizele nelegalității, atât a procedurii, cât și a sancțiunii aplicate.
Nu poate fi reținută nici critica formulată de recurent, conform căreia nr.400/2004, ca act normativ intern ce reglementează cercetarea disciplinară a polițiștilor este legea specială aplicabilă, care prevede în concret în ce situație și de către cine poate fi asistat polițistul, astfel că, nelegalitatea cercetării prealabile pentru încălcarea dreptului la apărare excede cadrului legal, deoarece legea specială a instituit o garanție procesuală în favoarea persoanei cercetate, pe de o parte, iar pe de altă parte dispozițiile unui ordin nu înlătură posibilitatea conferită de Constituția României, care prevede la art.24 că, "Dreptul la apărare este garantat".
În consecință, văzând că instanța de fond a apreciat justificat ca nelegală și netemeinică propunerea de sancționare a reclamantului, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a recurentului în promovarea prezentei căi de atac, acesta va fi obligat să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respingeca nefondat recursul declarat de recurentul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M - S, Str. -, -. 26, Județ S M în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M, -, - 30,. 10, Județ S M, împotriva sentinței nr. 384/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul,
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1500 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. - - /25.03.2009
Jud.fond.
Dact./25.03.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Blaga Gabriela
