Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1180/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1180
Ședința publică din 06 noiembrie.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 569 CA pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar și Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar din cadrul Instituției Prefectului Județului T, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal se prezintă mandatar în reprezentarea reclamanților recurenți, avocat în reprezentarea pârâtei intimate I și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate II.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate II consilier juridic,depune la dosar și comunică reprezentanților părților întâmpinare.
Mandatara arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, depune la dosar concluzii scrise, prezintă spre vedere sentința civilă nr. 10544 din 09.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara cu mențiunea definitivă și irevocabilă și depune un exemplar de pe aceasta.
Mandatara învederează instanței că a folosit sintagma "putere de lucru judecat"în loc de "autoritate de lucru judecat" și arată că cele trei hotărâri încalcă putere de lucru judecat, fiind emise ulterior sentinței rămase definitive și irevocabilă.
Reprezentanta pârâtei intimate I, avocat, depune la dosar două hotărâri un pronunțată de Judecătoria Timișoara și alta în recurs de Tribunalul Timiș, care vizează hotărârea în discuție și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
solicită atât în numele său personal cât și a celorlalți reclamanți a căror mandatară este, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată.
Reprezentanta pârâtei intimate I avocat solicită respingerea recursului potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea 544/2004 arătând că acțiunea este inadmisibilă întrucât au fost contestate acte administrative și este de competența Judecătoriei.
Reprezentanta pârâtei intimate II consilier juridic pune aceleași concluzii de respingere a recursului, conform întâmpinării,fără cheltuieli de judecată.
C RTEA
Deliberând recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 04.02.2008, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar și Comisia Județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar din Cadrul Instituției Prefectului Județului T, obligarea paratelor la soluționarea cererilor nr. 13838/13.12.2007, 15564/13.12.2007 înregistrate la Primăria și respectiv Prefectura Județului T, obligarea ca soluționarea sa respecte Sentința Civila 10532/03.11.2006, în sensul de a se conforma dispozitivului și considerentele ce au dus la acesta, constatarea nelegalității hotărârilor comisiei județene 33/33/30.11.2006, 33/36/22.03.2007, 33/41/11.09.2007 pe calea excepției de nelegalitate, obligarea pârâtelor, la repararea prejudiciului adus, prin plata de daune materiale în valoare de 3.000 și morale în valoare de 5.000, obligarea pârâtelor 1 și 2 în caz de neexecutare a titlului executoriu, la plata de sancțiuni și despăgubiri, cu cheltuieli de judecată în cazul în care pârâtele se opun admiterii acțiunii de față.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul ca activitatea celor doua parate, nu este în conformitate cu legea privind practica consecventă de care dau dovada, refuzând nejustificat soluționarea cererilor reclamanților înregistrate în intervalul a peste doi ani. Astfel, pârâtele au tratat cu indiferență reclamanții, neobținându-se soluționarea în termenul legal a cererilor: nr. 838/13.12.2007, nr. 15564/13.12.2007 înregistrate la Primăria și respectiv Prefectura Județului Reclamanții au învederat că tăcerea organelor administrative în cauza, presupune culpa în nerezolvarea cererilor adresate, referitor la dreptul recunoscut de lege, versus drept legitim recunoscut de instanțele de judecata printr-un titlu executoriu.
Reclamanții au învederat că prin hotărârea instanței se poate rezolva litigiul de față, privind executarea obligațiilor care reies din sentința civilă nr. 10532/03.11.2006 definitiva din Dosarul nr-, rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 1714/R/28.11.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în același dosar. Prin această sentință pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a fost obligată să pună reclamanții în posesie în parcela cadastrală /2 situată pe raza comunei și la eliberarea de către pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar din Cadrul Instituției Prefectului Județului Tat itlului de proprietate.
Reclamanții au învederat că ulterior acestei hotărâri pârâtele au emis, nelegal, trei hotărâri pe cale administrativa cu privire la punerea în posesie în parcela A 114/2, anume hotărâri ale comisiei județene de aplicare a fondului funciar: 33/33/30.11.2006, 33/36/22.03.2007, 33/41/11.09.2007, prin care a fost încălcat dreptul câștigat al reclamanților.
Față de aceste aspecte cele doua comisii refuza nejustificat soluționarea cererilor reclamanților, ignorând puterea de lucru judecat, executând doar cele trei hotărâri proprii.
Față de aceste considerente, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a: 33/33/30.11.2006, 33/36/22.03.2007, 33/41/11.09.2007, emise ulterior sentinței civile 10532/03.11.2006.
Reclamanții au învederat refuzul soluționării cererilor, nejustificat de a respecta o hotărâre judecătoreasca, încercând pe aceasta cale, de a soluționa punerea în posesie în parcela cadastrala A 114/2, pe lângă cei îndreptățiți de lege, și persoane neîndreptățite, făcând pe aceasta cale jocurile de culise a comisiei în culpa, încălcând un interes legitim și provocând prejudiciu reclamanților.
Reclamanții au învederat că prin nerespectarea unei hotărâri judecătorești de către instituțiile statului, se încalcă dreptul consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pârâtele nu au depus întâmpinare la dosar.
Prin sentința civilă nr. 569/CA/18.06.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar și Comisia Județeană De Aplicare a Legii Fondului Funciar din Cadrul Instituției Prefectului Județului T, având ca obiect excepție de nelegalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș, în raport de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de reprezentanta pârâtei COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât aceste dispoziții legale se referă la procedura normală prev. de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar reclamanții prin acțiunea de față au invocat disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează,excepția de nelegalitate și care la alin. 1 prevăd că,legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, excepție invocată de reclamanta, instanța a admis ca fiind întemeiată și a constatat că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât hotărârile a căror excepție de nelegalitate a fost invocată, au fost emise de către pârâta Comisia Județeană De Aplicare A Legii Fondului Funciar Din Cadrul Instituției Prefectului Județului T și nu de către pârâta Comisia Locală De Aplicare A Legii Fondului Funciar.
În consecință, instanța a respins acțiunea reclamanților față de pârâta COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de reprezentanta pârâtei Comisia Locală De Aplicare A Legii Fondului Funciar, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât disp. art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, instanța a constatat că prin hotărârile nr. 33/33/30.11.2006, 33/36/22.03.2007 și nr. 33/41/11.09.2007, aflate la filele 25-29 din dosar, pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Din Cadrul Instituției Prefectului Județului Tav alidat propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate pe seama anumitor persoane fizice, terenul agricol în suprafață de 0,888 ha a fost pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar a comunei în vederea punerii în posesie a beneficiarilor legilor fondului funciar, precum și terenul în suprafață de 4,57 ha în vederea punerii în posesie a beneficiarilor legilor fondului funciar, printre care și reclamanții.
Motivarea excepției de nelegalitate de către reclamanții se bazează pe faptul că cele trei hotărârii ale Comisiei județene nu respectă sentința civilă nr. 10.532/03.11.2006 și că se încalcă disp. art. 6 din O și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, însă aceste aspecte nu pot fi invocate pe calea excepției de nelegalitate prev. de art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât conform acestui text de lege, în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
În speță, nu se invocă de către reclamanți că prin cele trei hotărârii au fost încălcate anumite dispoziții legale interne, prevăzute de legea fundamentală sau legile speciale în materie.
Nelegalitatea se referă în primul rând la încălcarea de către organul emitent a procedurii de emitere a acestor acte, procedură prevăzută de către legiuitor în mod imperativ, sau la încălcarea unor dispoziții legale cu putere juridică mai mare decât aceste acte administrative, ori reclamanții nu au făcut dovada în speță că au fost încălcate astfel de dispoziții legale.
Aspectele invocate de către reclamanții pot fi invocate în cadrul litigiului de fond având ca obiect legea fondului funciar, aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanții, și au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârilor nr. 33/33/30.11.2006, nr. 33/36/22.03.2007 și nr. 33/41/11.09.2007 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T (atașate la filele 25-29 din dosarul Tribunalului Timiș ).
Reclamanții au invocat în motivarea cererii faptul că prin hotărârile respective, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tad ispus punerea în posesie a altor persoane decât reclamanții pe parcela nr. /2 din localitatea, din județul T, reducând suprafața de teren cuvenită reclamanților în temeiul sentinței civile nr. 10.532/10.11.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- (atașată la filele 9-18 din dosarul Tribunalului Timiș ).
Instanța de fond a respins excepția de nelegalitate pe considerentul că motivele de nelegalitate invocate de reclamanți (respectiv faptul că prin emiterea acelor hotărâri se încalcă dispozitivul sentinței civile nr. 10.532/10.11.2006 a Judecătoriei Timișoara și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) nu pot fi invocate pe calea excepției de nelegalitate.
În acest sens, instanța de fond a arătat că, potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate în raport cu dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă.
Curtea constată că prin sentința civilă nr. 10.532/10.11.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- (atașată la filele 9-18 din dosarul Tribunalului Timiș ), Comisia Locală de Fond Funciar de pe lângă Primăria a fost obligată să pună reclamanții în posesia suprafeței de teren cuvenită pe parcela nr. /2 din localitatea, din județul T, iar Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Taf ost obligată să emită pentru reclamanți titlul de proprietate aferent suprafețelor de teren respective.
Curtea constată că sentința civilă nr. 10.532/10.11.2006 a Judecătoria Timișoaraa rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr. 1714/R/28.11.2006 a Tribunalului Timiș (atașată la filele 49-62 din dosarul Tribunalului Timiș ).
Conform celor reținute în sentința civilă nr. 10.532/10.11.2006 a Judecătoriei Timișoara, parcela nr. 114/2 din localitatea are o suprafață totală de 15,12 hectare, iar reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 25,10 hectare de teren.
Curtea constată, de asemenea, că din dispozitivul sentinței civile respective nu rezultă că reclamanții urmează a fi puși în posesie pe întreaga suprafață a parcelei nr. /2 sau numai pe o parte din această parcelă, Curtea remarcând însă că suprafața totală cuvenită reclamanților depășește suprafața parcelei respective.
În privința afirmației instanței de fond - conform căreia cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate în raport cu dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă - Curtea observă că reclamanții au invocat nerespectarea, prin emiterea celor trei hotărâri de către Comisia Județeană T, a dispozițiilor sentinței civile nr. 10.532/10.11.2006 a Judecătoriei Timișoara, raportat la dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, hotărârile nr. 33/33/30.11.2006, nr. 33/36/22.03.2007 și nr. 33/41/11.09.2007 sunt emise ulterior rămânerii irevocabile (la data de 28.11.2006) a sentinței civile nr. 10.532/10.11.2006 a Judecătoriei Timișoara.
În aceste condiții, Curtea observă că hotărârile Comisiei Județene a căror nelegalitate se invocă trebuiau să respecte dispozițiile sentinței civile nr. 10.532/10.11.2006 a Judecătoriei Timișoara și că nerespectarea, precum și refuzul de a pune în executare dispozițiile din această hotărâre judecătorească constituie o încălcare a dreptului reclamanților la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În contextul în care România a ratificat Convenția europeană a drepturilor omului, autoritățile române - inclusiv instanțele judecătorești și autoritățile administrativ - sunt ținute de obligația asigurării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Potrivit art. 6, paragraf 1, teza I din Convenția europeană a drepturilor omului,"orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa".
În concepția Curții Europene a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru Statul Român, deci pentru toate autoritățile române, conform art. 46 din Convenția europeană a drepturilor omului - între garanțiile dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, este inclus și dreptul părții de a obține executarea unei hotărâri judecătorești.
În acest sens, instanța amintește că prin mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului ca urmare a neexecutării culpabile de către autoritățile publice a unor hotărâri judecătorești.
Astfel în hotărârea dată în cauza Ruianu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1139 din 2 decembrie 2004, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat, în paragraful nr. 65 al hotărârii, că "dreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți".
În același sens, în hotărârea dată în cauza Croitoriu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 422 din 16 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a subliniat, în paragraful nr. 27, că,"în conformitate cu jurisprudența sa, executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță trebuie privită ca o parte integrantă a "procesului", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al statului contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți". Totodată, Curtea europeană a subliniat în hotărârea dată în cauza Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 40), că "este responsabilitatea fiecărui Stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin", inclusiv a obligației de a asigura executarea hotărârilor judecătorești.
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat aceste considerații și în celelalte hotărâri prin care a constatat încălcarea de către Statul Român a art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului pentru motivul neexecutării unei hotărâri judecătorești, respectiv în hotărârile date în cauzele împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005 (paragraf 64-66), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005 (paragraf 23-24), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2006 (paragraf 25, 27), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006 (paragraf 51), Ghibuși împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700 din 16 august 2006, (paragraf 37-40), și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 574 din 22 august 2007(paragraf 24, 26), împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251 din 16 aprilie 2007(paragraf 31, 33), și în Cauza Abăluță împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007 (paragraf 32, 33).
În prezenta cauză, Curtea observă însă că o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă la data de 28.11.2006 - și prin care reclamanții trebuia să fie puși în posesie pe o suprafață totală de 25,10 hectare de teren - nu a fost pusă în executare nici la data pronunțării prezentei hotărâri - 6 noiembrie 2008.
Deși autoritățile Statului Român au fost obligate să pună la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar de pe lângă Primăria parcela nr. /2, în vederea punerii reclamanților în posesie, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T emite cele trei hotărâri (a căror nelegalitate se invocă în prezenta cauză), prin care dispune punerea în posesie a altor persoane decât reclamanții pe parcela nr. /2, reducând suprafața de teren cuvenită reclamanților.
În condițiile în care suprafața totală cuvenită reclamanților depășește suprafața parcelei nr. /2 - fără ca reclamanții să fie puși în posesia altor suprafețe de teren echivalente - reconstituirea dreptului de proprietate al altor persoane asupra parcelei nr. /2 (pusă la dispoziția Comisiei Locale tocmai în vederea punerii reclamanților în posesie) echivalează cu un refuz implicit de punere în executare a sentinței civile nr. 10.532/10.11.2006 a Judecătoriei Timișoara.
Cum refuzul punerii în executare a nunei hotărâri judecătorești aduce atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil - prin lipsirea de efect a unei astfel de hotărâri - Curtea reține că prin emiterea Hotărârilor nr. 33/33/30.11.2006, nr. 33/36/22.03.2007 și nr. 33/41/11.09.2007, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Taî ncălcat art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport cu această concluzie, Curtea reține că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus, Curtea îl va admite și va dispune modificarea sentinței civile recurate, în sensul că va admite excepția de nelegalitate și va constata nelegalitatea Hotărârilor nr. 33/33/30.11.2006, nr. 33/36/22.03.2007 și nr. 33/41/11.09.2007 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 569/CA/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanți.
Constată nelegalitatea Hotărârilor nr. 33/33/30.11.2006, nr. 33/36/22.03.2007 și nr. 33/41/11.09.2007 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - -
GREFIER
- -
Red.RP-15.12.2008
Tehnored LM.15.12.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Răzvan Pătru, Florin Moțiu
