Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1865/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1865/2009
Ședința publică din 01 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN S și - ). Z) - - SRL ). ), împotriva sentinței civile nr. 2776 din 21.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații DE CONSUM Z - reprezentată prin UJCC S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z PRIN PRIMAR, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2226/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a admis, în parte, excepția de nelegalitate formulată de reclamanta DE CONSUM Z, reprezentată de S, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean S, Primăria municipiului Z, intervenienții, și, pârâtul și pârâta B și, în consecință, s-a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a deciziei nr. 259/12.11.1990 emisă de Prefectura Județului
S-a constatat nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0007 emis la 11.01.1994 pentru suprafața de 403 mp, înscris în CF nr.1240, nr. top 228/1 dobândită de reclamantă prin cumpărare, conform încheierii nr.485/1957.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 259 din 12 noiembrie 1990, Prefectura Județului S, Întreprinderea Comercială de Stat pentru mărfuri alimentare și alimentație publică Z, a fost organizată în Societatea Comercială SA Z, cu personalitate juridică, în temeiul prevederilor Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat, ca regii autonome și societăți comerciale, a nr.HG 945/1990 privind inventarierea și reevaluarea patrimoniului unităților economice.
Au fost respectate astfel prevederile art.1 din legea menționată, care prevede că unitățile de stat, indiferent de organul în subordinea căruia își desfășoară activitatea, se organizează și funcționează sub formă de regii autonome sau societăți comerciale.
Astfel, rezultă că petitul din cerere privind nelegalitatea deciziei menționate este respins, fiind nefondat.
În ceea ce privește legalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0007 emis la 11.01.1994 pentru suprafața de 13.342,26 mp, s-a reținut că acest act a fost emis de Consiliul Județean S în favoarea Z, conform prevederilor HG nr. 834/1991, pentru că unitatea a fost de interes local, iar organizarea ei s-a făcut pe decizia organului administrației locale de stat.
Certificatul a fost emis în baza documentației elaborată de Comisia de evaluare desemnată.
Din această documentație rezultă că între"obiectivele deținute" de SA Z, a fost inclus și terenul în suprafață de 753,13 mp. din, pe care se află Complexul comercial.
Rezultă că certificatul s-a emis pentru acest teren doar în baza evidenței contabile a - SA și a considerentelor comisiei, fără ca unitatea să dovedească faptul că a dobândit în mod legal terenul. Astfel, terenul nu a fost întabulat pe unitate nici până în prezent.
Simpla posesie a terenului, nu dă dreptul - SA să devină proprietar.
Or, din CF nr.1240, nr. top 228/1 rezultă că suprafața de 403 mp. grădină se află în proprietatea reclamantei, dobândit prin cumpărare, conform încheierii nr. 485/1957.
Expertul desemnat în dosarul acvirat nr. 1071/2006 al Tribunalului Sălaj, a identificat locul activului Complex Comercial din, stabilind că din suprafața de 1237 mp. ocupați de acest complex, doar suprafața de 753 mp. este înscrisă în certificatul din speță al pârâtei
Din suprafața de 753 mp. suprafața de 403 mp. se suprapune cu terenul înscris în CF nr.1240.
De aceea, reclamanta fiind proprietara suprafeței de 403 mp. teren la data emiterii certificatului din speță, rezultă că acest act a fost emis nelegal.
Astfel, în baza prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, a fost admisă în parte excepția de nelegalitate formulată de reclamantă. De asemenea, a fost respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate a deciziei nr. 259/12.11.1990 emisă de Prefectura Județului
Totodată, s-a constatat nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0007 emis la 11.01.1994 pentru suprafața de 403 mp. înscris în CF nr. 1240, nr. top 228/1 dobândită de reclamantă prin cumpărare, conform încheierii nr. 485/1957.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Județean S, - SA (fostă - SA Z) și - SA
Prin recursul declarat de Consiliul Județean S se solicită admiterea recursului, casarea sentinței, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor (parțial, pentru 403 mp. teren situat în ) seria -, nr. 0007 din 11.01.1994.
În motivarea recursului Consiliului Județean S i se arată că prima instanță a reținut că, actul atacat, Certificatul s-a emis doar pe baza datelor contabile ale unității, fără să dovedească că terenul În litigiu a fost dobândit în mod legal. De asemenea, se menționează că reclamanta-intimată este proprietara terenului conform CF nr. 1240, nr. top 228/1, teren dobândit prin cumpărare în baza încheierii nr. 485/1957.
Ori, prin raportare la data înscrierii în CF, respectiv anul 1957, terenurile a fost preluate de Statul Român după această dată, fiind deținute de unitățile socialiste care au funcționat în această perioadă. Prin urmare, și terenul deținut de fosta întreprindere comercială de stat pentru mărfuri alimentare și alimentație publică deținea terenul proprietate a Statului, chiar dacă nu s-a făcut nici o întabulare în acest sens în cartea funciară.
Mai mult, și art. 1 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, arătă că "terenurile deținute de societățile comerciale la data înființării acestora și necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate", urmau a fi evaluate în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Prin urmare, intrau sub incidența acestor prevederi și terenurile fostelor întreprinderi de stat, intrate în patrimoniul noilor societăți comerciale, la data înființării acestora și care le erau necesare desfășurării activității.
În acest sens, trebuie să se țină seama de faptul că deținerea terenurilor de către societățile comerciale se dovedea inclusiv cu evidentele contabile ale unităților respective. În aceeași ordine de idei, și prevederile art. 20 al Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, vin să întărească acest lucru, arătând că "inițial, capitalul social societăților comerciale este deținut integral de Statul Român sub formă de acțiuni sau părți sociale". iar "bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietate a acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".
Erau exceptate de la această procedură doar terenurile aflate în domeniul public, precum și terenurilor cărora le erau aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
La nivelul Consiliului Județean a fost numită o comisie de evaluare care, pe baza documentației depuse de către solicitant, propune a eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate., modul de lucru și atribuțiile comisiei au fost stabilite în Criteriile nr. 2665/1992 ale Ministerului Finanțelor, privind stabilirea și evaluarea terenurilor societăților comerciale cu capital de stat. Tot acest act normativ cuprinde și modalitatea de întocmire și verificare a documentației, precum și cea de stabilire și evaluare a terenurilor.
Documentația necesară obținerii certificatului a fost realizată de către o societate specializată în lucrări topografice și a fost depusă spre analiză comisiei amintite.
Față de acestea, eliberarea Certificatului s-a făcut în condițiile stabilite de legislația în vigoare la acea dată, la baza emiterii sale fiind întreaga documentație impusă de lege (planuri topo, schițe, procese-verbale de vecinătate, avize) și cu respectarea procedurilor aferente fiecărei etape de lucru.
Pentru considerentele expuse mai sus, se apreciază că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0007, din 11.01.1994, eliberat de către Consiliul Județean S în favoarea - SA Z este legal.
În altă ordine de idei, se arată că în motivarea sentinței se face referire la faptul că pârâta - intervenientă a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, susținând că terenul ar fi proprietatea sa, conform adeverinței emisă de Comisia de fond funciar
În dispozitivul sentinței, însă, nu se face nici o referire cu privire la admiterea sau respingerea acestei cereri, instanța nepronunțându-se în acest sens.
În drept a fost invocată Legea nr. 15/1990; nr.HG 945/ 1990; Criteriile nr. 2665/1992 ale Ministerului Finanțelor; nr.HG 834/1991, Codul d e procedură Civilă, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin recursul declarat de pârâta - SRL se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate cu privire la legalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0007 emis la data de 11.01.1994 pentru suprafața de 403 mp. înscrisă în CF nr. 1240, nr. top 228/1, în sensul constatării legalității acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Motivele de recurs formulate de Sc SRL B relevă că aceasta apreciază că în mod corect prin sentința arătata s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind nelegalitatea deciziei nr. 259/1990 dată de Prefectura S, prin care în temeiul prevederilor Legii nr. 15/1990 și a HG nr. 945/1990 a fost organizată - SA
În motivarea sentinței se arată că au fost respectate prevederile legale în vigoare la acea dată cu privire la organizarea și funcționarea unităților de stat prin transformarea lor în regii autonome sau societăți comerciale.
Sentința atacată a fost criticată de către pârâtă în ceea ce privește admiterea în parte a excepției și constatarea nelegalității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0007 emis la data de 11.01.1994 pentru suprafața de 403 mp. teren. Motivarea sentinței constând în faptul că "certificatul s-a emis pentru acest teren doar în baza evidenței contabile a - SA și a considerente lor comisiei." Motivare total greșită întrucât, în conformitate cu HG nr. 834/1991, în vigoare la acea dată, s-au întocmit documentații ce cuprind o serie de acte ce au fost verificate cu ocazia emiterii certificatului.
Art. 4 din Legea nr. 262/2007 pct. 2 stipulează clar că în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Tribunalul Zalău în motivarea sentinței arată că certificatul a fost emis în baza documentației elaborate de Comisia de evaluare desemnată. Din studiul atent al cerințelor legilor în vigoare la acea dată și a documentației aferente rezultă fără dubiu că s-a respectat în totalitate prevederile legale. Astfel că în aceste condiții în mod nefondat și netemeinic s-a admis excepția de nelegalitate.
HG nr. 834/1991 art.1 prevede ca terenurile aflate în patrimoniul societarilor
comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană. Terenul în speță se afla în patrimoniul societarii cu capital de stat la data înființării acesteia și rezulta din următoarele prevederi legale:
Decizia nr. 259/12.11.1990 emisă de Prefectura Județului S decide ca întreprinderea comerciala de stat pentru mărfuri alimentare și de alimentație publica Z se organizează în - SA
Art. 4 si 5 deciziei mai sus arătate spune "Capitalul social inițial al - SA Z este cel rezultat în urma reevaluării patrimoniului întreprinderii comerciale de stat pentru mărfuri alimentare și alimentație publică, în baza HG nr. 945/1990, capitalul inițial al - SA Z este deținut integral de stat".
Art. 7 din Constituția României din 1965 stabilește că "terenurile sunt proprietatea statului, chiar și fără înscriere în CF". Conform prevederilor legale de la aceea vreme, terenul era proprietatea exclusiva a statului fiind scos din circuitul civil.
Astfel ca prezentarea unui extras CF de către intimata cu privire la suprafața de teren în cauză, în care nu s-au făcut înscrierile în favoarea statului pentru aceasta suprafața nu au relevanță ținând cont de cele de mai sus.
Tocmai datorită faptului că terenul a fost proprietatea statului, s-a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 15/1990 și HG nr. 834/1991 și, ulterior, în mod legal s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0007/1994.
Susținerile intimatei ca nu exista la dosar schițe, planuri care să stea la baza eliberării certificatului sunt nefondate atâta timp cât exista la dosarul cauzei toată documentația întocmita pentru eliberarea Certificatului.
În ceea ce privește susținerea ca nu exista la dosar dovada că terenul din litigiu se afla în proprietatea statului prin cele de mai sus arătate, pârâta recurentă consideră că s-a făcut dovada deplină, că prin efectul legii în vigoare la acea dată, terenul era în proprietatea statului, ulterior, prin emiterea Deciziei nr. 259/1990 trecând în capitalul social al - SA
Recurenta - SRL a formulat ulterior noi apărări invocând excepția inadmisibilității, excepția tardivității, arătând,textul de lege apreciat ca fiind incident nesocotește principiul neretroactivității legii, întrucât legalitatea actului administrativ poate fi cercetată oricând, indiferent de timpul scurs de la emiterea sa, ceea ce afectează securitatea raporturilor juridice stabilite până la momentul ridicării excepției de nelegalitate a acestuia.
Prin același înscris recurenta formulează critici de privind încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Comunităților Europene, precum și la art.6 din Codul bunei administrații, aprobat prin CM/ din 20 iunie 2007 Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene., susținând că prin posibilitatea atacării fără limită în timp a unui asemenea act, se încalcă dreptul la un proces echitabil, cu componentele sale: dreptul la justiție și principiul securității raporturilor juridice În acest sens, precizează că, în "cauzele tip Brumărescu contra României", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că prin neimpunerea unui termen înăuntrul căruia să poată fi exercitată acțiunea în anulare a unui act, se încalcă principiul securității raporturilor juridice, iar posibilitatea de a anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată, reprezintă o înfrângere a dreptului la justiție art. 6 din Codul bunei administrații, potrivit cărora administrațiile publice nu pot lua măsuri retroactive, în afara excepțiilor legal justificate, și nu pot aduce atingere drepturilor câștigate și situațiilor juridice legal constituite, decât în împrejurări urgente de interes public. În plus, arată că în mod constant Curtea de Justiție a Comunităților Europene a reținut, în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate a actelor instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul-limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al actului respectiv nici chiar pe calea incidentă a excepției de nelegalitate".
În sfârșit, arată că, prin posibilitatea exercitării fără limită în timp a controlului de legalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a <LLNK 12004 554 10 201 0 18>Legii nr. 554/2004 și după împlinirea termenului în care partea putea exercita acțiunea în anulare, poate avea drept consecință crearea unui climat general de incertitudine și nesiguranță juridică, așa cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Păduraru contra României, 2005, cu referire la o situație similară.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.05.2009, pârâta de Consum Z, reprezentată prin UJCC S, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate.
Analiza recursurilor promovate în raport de motivele de recurs formulate și de prevederile legale apreciate ca fiind incidente relevă următoarele:
Instanța în fața căreia este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de "filtru" similar celui pe care instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate îl are.
Instanța investită cu litigiul în care este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptățită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluționarea litigiului pe fond.
Sesizarea instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate printr-o încheiere motivată și dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această instanță determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepția de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond.
Instanța investită cu soluționarea excepției a reținut în mod corect că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fața unei instanțe când există o legătură directă între dispozițiile ilegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă.
Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea partii interesate potrivit dispozițiilor art 4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost acesta modificată prin Legea nr 262/2007.
Legiuitorul prin noile dispoziții care reglementează excepția de nelegalitate a înțeles să restrângă controlul exercitat de instanțele de contencios-administrativ în procedura excepției de nelegalitate asupra actelor administrative cu caracter normativ arătând că doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar anterior, legalitatea unui act administrativ unilateral putea fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Analiza comparativă a textului legal în formă anterioară și cea care este în vigoare la momentul soluționării excepției invocate, relevă că obiectul excepției de nelegalitate în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi doar un act administrativ cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.
Actele a căror legalitate este contestată de reclamantă în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ, respectiv a Hotărârii Guvernului României nr. 969/2002 nu se circumscriu, așadar, sferei dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu pot fi calificate ca fiind acte administrative unilaterale cu caracter individual, raportat la persoanele cărora le sunt destinate.
Actul administrativ este definit prin chiar dispozițiile art 2 din Legea contenciosului administrativ ca fiind actulunilateralcu caracterindividual sau normativemis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.
principiului stabilității raporturilor juridice nu poate realiza prin promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități.
Apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate este contestată și care nu ar putea fi cenzurată decât prin ridicarea excepției de nelegalitate.
Procedura contestării pe cale incidentală a legalității actului administrativ, fără limită în timp, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal astfel că posibilitatea contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepție apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit.
Principiul securității juridice este nu periclitat în situația când este revizuit un act administrativ unilateral cu caracter individual emis contra legii astfel că procedura invocării excepției de nelegalitate are la bază ideea restabilirii echității, justiției și legalității ce trebuie să stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept,care nu poate fi apreciat ca fiind contrar exigențelor impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prima instanță a reținut corect În ceea ce privește legalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0007 emis la 11.01.1994 pentru suprafața de 13.342,26 mp, s-a reținut că acest act a fost emis de Consiliul Județean S în favoarea Z, conform prevederilor HG nr. 834/1991, pentru că unitatea a fost de interes local, iar organizarea ei s-a făcut pe decizia organului administrației locale de stat.
Certificatul a fost emis în baza documentației elaborată de Comisia de evaluare desemnată, iar documentație relevă că între"obiectivele deținute" de SA Z, a fost inclus și terenul în suprafață de 753,13 mp. din, pe care se află Complexul comercial..
Cartea funciară nr.1240, nr. top 228/1 confirmă că suprafața de 403 mp. grădină se află în proprietatea reclamantei, dobândit prin cumpărare, conform încheierii nr. 485/1957.
Reclamanta demonstrând că era proprietara suprafeței de 403 mp. teren la data emiterii certificatului din speță, rezultă că acest act a fost emis cu încălcarea unui drept fundamental al acesteia și cu ignorarea exigențelor legii.
Susținerea recurentului CONSILIUL JUDEȚEAN S potrivit căreia eliberarea Certificatului s-a făcut în condițiile stabilite de legislația în vigoare la acea dată, la baza emiterii sale fiind întreaga documentație impusă de lege (planuri topo, schițe, procese-verbale de vecinătate, avize) și cu respectarea procedurilor aferente fiecărei etape de lucru nu sunt confirmate de probatoriul administrat care a relevat o altă stare de fapt evidențiată anterior.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dis part 312 pr civ va respinge recursurile declarate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN S și - SRL B împotriva sentinței civile nr. 2776 din 21.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN S și - SRL B împotriva sentinței civile nr. 2776 din 21.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
red.AC./dact.
2ex./11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
